De ce nu mai putem aștepta

Casa memorială Iuliu Maniu are în continuare nevoie de ajutorul nostru. Lucrările deja începute dar nefinalizate riscă să se deterioreze și să ajungă la stadiul inițial. Banii strânşi din cele 194 de donaţii s-au terminat, iar autoritățile locale și Ministerul Culturii nu au contribuit cu nimic. Nici nu cred că vor contribui vreodată.

Întâmplarea face ca eu să fiu primul donator al campaniei – și fix din această postură, de simplu român donator, îmi voi exprima în continuare punctele de vedere.

Desemnată monument istoric încă din 1991, clădirea a fost lăsată în paragină. Din acest motiv, răspunsul evaziv dat de Institutul Național al Patrimoniului pe care Administrația Prezidențială l-a trimis preotului Borz, nu mă încălzește și nu prezintă o garanție.

Pe scurt, normele care stabileasc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un monument istoric pentru a fi finanțat, vor fi anunțate curând.

Ce înseamnă oare „curând”, domnule Președinte Iohannis, domnule director general Ștefan Bâlici și doamnă director tehnic Luana Roxana Floricică?

Au trecut deja 25 de ani de când Casa Memorială Iuliu Maniu așteaptă sprijinul Consiliului Județean, al primarului Boncidai Csaba și al Ministerului Culturii. Concret, câți ani mai trebuie să treacă?

În alte probleme nu v-ați mai ascuns în spatele unor norme. Am apreciat, în egală măsură, atât vigilența și promptitudinea cu care administrația prezidențială și primul ministru au rezolvat problemele respective, cât și atenția sporită acordată comunității beneficiare. Bravo!

Mi-ar fi plăcut să văd aceeași implicare și deschidere și față de un monument istoric, unul dintre simbolurile luptei anticomuniste.

Mi-ar fi plăcut să văd că înțelegeți ceva din sacrificiile celor care au scris istorie cu propriul sânge.

Mi-ar fi plăcut să văd că respectați atât comunitatea cât și sacrificiile celui care s-a opus regimului comunist, preferând să fie schingiuit și să se stingă în temnițele comuniste decât să lase capul plecat în fața tancurilor sovietice.

Dar cum să înțelegeți toate aceste lucruri când Dumneavoastră ați uitat demult cum se ține capul sus?

Domnului primar Boncidai Csaba

Contactat telefonic în martie de către reporteri, primarul Boncidai Csaba spunea că nu fondurile sunt problema. Dânsul nu este convins de eficienţa unei astfel de alocări și că „dacă va fi cazul, banii (cei 20.000 de lei – n.a.) pot fi alocaţi foarte repede pentru lucrări. Dacă nu, pentru proiect.”

Lăsând la o parte problema finanțării din bani publici, dați-mi voie să vă pun câteva întrebări, domnule primar Boncidai Csaba.

Dacă sunteți cu adevărat preocupat de starea în care se află Casa Memorială Iuliu Maniu:

  • de ce nu promovați campania de strângere de fonduri demarată de Preotul Borz, domnule primar Boncidai Csaba?
  • de ce nu ați făcut o donație (ca persoană fizică), domnule primar Boncidai Csaba?
  • de ce nu ați căutat donatori, domnule primar Boncidai Csaba?
  • câte formulare 230 pentru donarea celor 2% din impozitul pe profit ați strâns, domnule primar Boncidai Csaba?

Deși spuneți că puteți scrie o carte despre Iuliu Maniu, îmi permit să vă reamintesc ce înseamnă democrația desăvârșită. Mă refer aici la principiile enunțate de Iuliu Maniu în „Sala Unirii” din Alba Iulia: „Noi, onorata Adunare Națională, vedem în înfăptuirea unităţii noastre naţionale un triumf al libertății românești. Noi nu voim să devenim din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe care le-am vărsat noi atâtea veacuri”.

Stați de peste 10 ani față în față cu istoria, domnule primar Boncidai Csaba, dar nu ați reușit să vă depășiți condiția. Veți rămâne cel mult un nume în vasta enciclopedie a incompetenței.

Scrisori pentru Administrația Prezidențială și pentru Boncidai Csaba

Pentru a fi sigur că nu trece nici măcar o zi fără ca Administrația Prezidențială și primarul comunei Pericei, domnul Boncidai Csaba, să se gândească la datoria pe care o au față de comunitate și față de istoria României, începând cu data de 23 mai le voi trimite în fiecare zi o scrisoare.

Scrisorile vor fi publicate și pe această pagină, într-o secțiune separată.

Nu mai putem aștepta! Împotriva mediocrității nu putem lupta decât împreună

Adaugă un comentariu

Adresa Dumneavoastră de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *