Deoarece nu am găsit nicăieri în mediul online textul Contractului cu România, am considerat de cuviință să îl postez aici. Articolul face parte dintr-un lung șir de articole despre Convenția Democratică din România și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat. Aceste articole au fost (re)scrise și (re)publicate din dorința de a prezenta adevărul istoric despre CDR, campaniile electorale din 1996 și guvernarea CDR.
Consiliul Național al CDR s-a întrunit pentru prima dată fără Corneliu Coposu la 23 noiembrie 1995. Cu această ocazie a fost prezentat Contractul cu România, considerat de Emil Constantinescu primul document politic prin care CDR propunea cetățenilor țării o „ofertă politică clară, asumându-și, totodată, responsabilitatea pentru acțiunile sale“.
Pornind de la necesitatea unei alternative la strategia guvernului, calificată drept „șovăielnică și păguboasă“, Contractul cu România dorea să demonstreze cetățenilor că CDR poate oferi și „o altă cale“. După ce a recunoscut că CDR a traversat un proces de reorganizare și clarificare internă, Constantinescu a accentuat că spiritul de unitate a opoziției din CDR, al cărui exponent a fost Corneliu Coposu, rămâne „un garant al acestui contract cu România“.
Prin publicarea Contractului cu România, Convenția nu renunța la documentul „Platforma-program a Convenției Democratice din România pentru scoaterea Țării din criză prin Lege, Adevăr, Reconciliere și Reformă“, propus în august 1992, datorită căruia CDR se fixase în conștiința opiniei publice ca alianță politică și electorală de partide și formațiuni civice. S-a trecut însă de la o fază programatică, preponderent principală și axiologică, la una mai precisă, de natură contractuală, cu termene mai ușor de urmărit.
Dan Pavel, Iulia Huiu – „Nu putem reuși decât împreună” – O istorie analitică a Convenției Democratice 1989-2000 – Ed. Polirom, 2003
Contractul cu România
Cunoaștem problemele, temerile și speranțele Dumneavoastră, ele sunt și ale noastre. Nu peste mult timp, la alegerile generale, puterea va sta în mâinile Dumneavoastră. Veți vota. Trebuie să o faceți în cunoștință de cauză. Dacă o veți alege și va veni la putere, Convenția Democratică din România va îndeplini cu strictețe următoarele obligații, pe care și le asumă cu fermitate, în baza unor studii realiste, responsabile și îndelungate:
- În 200 de zile va pune în posesie toți proprietarii terenurilor care nu se află în litigiu și va elibera titluri de proprietate tuturor persoanelor al căror drept de proprietate a fost reconstituit.
- În 200 de zile va supune Parlamentului un set de legi potrivit cărora
- Fostele moșii devenite IAS-uri sau gospodării de partid și rămase în proprietatea statului vor fi împărțite cu prioritate familiilor cu mulți copii, tinerilor țărani lipsiți de pământ, tinerilor dispuși să devină fermieri, specialiștilor din domeniu stabiliți la sat și altor persoane îndreptățite, Vor fi exceptate de la împărțire terenurile pe care s-au construit institute de cercetări și ferme de semințe.
- Va fi anulat impozitul agricol până în anul 2000.
- Va fi reconstituit dreptul de proprietate al țăranilor asupra mijloacelor de muncă de care au fost deposedați la intrarea în CAP-uri în vederea despăgubirii.
- Va fi asigurată creditarea directă a țăranilor pentru procurarea de îngrășăminte, erbicid, semințe, motorină, nutrețuri și alte mărfuri necesare producției, precum și pentru cumpărarea în rate a plugurilor, tractoarelor și a celorlalte utilaje agricole. Dobânda pentru aceste credite va fi redusă la jumătate din dobânda practicată de bănci în mod obișnuit, diferența fiind subvenționată de stat. Aceste credite vor putea fi rambursate și în produse agricole.
- În 200 de zile va supune Parlamentului o lege potrivit căreia tinerii specialiști din agricultură. precum și învățătorii, medicii, preoții care se stabilesc la sat vor primi lot pentru casă, facilități pentru construcția casei și 1 ha de teren agricol.
- Pensiile țăranilor cooperatori CAP vor fi recalculate corelat cu momentul când au început să lucreze în agricultură. Pensia va reprezenta cel puțin jumătate din salariul minim pe economie.
- Tinerilor li se vor crea facilități reale pentru procurarea de locuințe, punându-li-se la dispoziție terenuri și credite pe termen lung, cu o dobândă de maxim 10%. Un program paralel va fi dezvoltat pentru cei care își întemeiază o familie. Va fi înființat Fondul Național pentru Locuințe.
- În 200 de zile vor fi elaborate proiectele pentru construirea unor cămine studențești cu 10.000 de locuri, iar în următoarele 18 luni acestea vor fi date în folosință.
- În 200 de zile va fi prezentat un program guvernamental de garantare a integrării economice a tinerilor și de sprijinire a persoanelor angajate prima oară. Până la găsirea unui loc de muncă, absolvenții vor primi ajutor social.
- În 200 de zile vor fi recalculate toate pensiile de asigurări sociale în funcție de salariile medii corespunzătoare profesiunii practicate. Vor fi scoase de sub controlul Guvernului bugetul asigurărilor sociale și fondul de pensii. Se va reînființa Casa Autonomă a Pensiilor, sub administrație privată.
- În 200 de zile vor fi stabiliți indicatori sociali minimali pentru determinarea costului vieții, a unui nivel de trai decent, în acord cu sindicatele, uniunile patronale, organizațiile pensionarilor etc. Acești indicatori vor fi folosiți pentru stabilirea corectă și transparentă a salariului minim și a evoluției indexărilor.
- În 200 de zile vor fi stabilite măsuri legale care să garanteze o formare corectă a prețurilor la produsele și serviciile de bază: alimente (lapte, pâine, carne), servicii publice (electricitate, apă, energie termică) și medicamente pentru copii și pensionari.
- În 200 de zile va fi promovată o lege care să asigure femeilor la naștere, un concediu plătit de 2 ani și un ajutor lunar reprezentând 10% din salariul mediu pe economie pentru fiecare copil sub 16 ani aflat în îngrijire.
- În 200 de zile va fi promulgată o lege care va diminua până la anulare impozitul pe profitul reinvestit, în vederea creării de noi locuri de muncă, creșterii productivității și informatizării activităților.
- În 200 de zile sistemul de impozite și taxe impuse populației va fi revăzut, în scopul diminuării lor. Va fi redus, în special, impozitul pe venituri.
- În 200 de zile vor fi adoptate planuri guvernamentale prin care:
- Vor fi pietruite și iluminate drumurile sătești. În următorii 2 ani vor fi executate, cu fonduri provenind de la buget, 30% din lucrări.
- Se va asigura alimentarea cu apă a satelor. În primii 2 ani vor fi executate 30% din lucrări cu fonduri de la buget.
- Vor fi conectate la rețelele telefonice satele. În 4 ani vor fi executate cu fonduri de la buget cel puțin 60% din racordurile telefonice sătești.
- Va fi asigurată conectarea la rețeaua de electrificare a tuturor așezărilor omenești de pe teritoriul României, indiferent de dimensiune.
- Va fi promovată și aplicată o lege privind declararea și controlul averii și veniturilor președintelui, parlamentarilor, membrilor Guvernului, primarilor. Va fi interzisă cumularea funcțiilor de demnitari cu cele de membrii în consiliile de administrație ale societăților de stat. În cazul proprietății private, demnitarul va transmite gestionarea acesteia unei societăți de administrare, care se va constitui prin lege.
- În 200 de zile va fi adoptată o lege prin care vor fi interzise activitățile sub care se ascund escrocherii speculative (gen „Caritas”), care pot conduce la tragedii individuale și la apariția unor îmbogățiți peste noapte.
- În 200 de zile vor fi înăsprite pedepsele pentru infracțiunile de omor, viol, tâlhărie și furt, pentru infracțiunile de corupție și cele săvârșite de funcționari publici împotriva intereselor cetățenilor. Vor fi mărite fondurile bugetare destinate asigurării ordinii și siguranței publice.
- În 200 de zile va fi promovată în Parlament o lege pentru reîmpărțirea și administrarea teritorială, ținând seama cu prioritate de județele și localitățile abuziv desființate.
- În 200 de zile va fi asigurată creșterea fondurilor bugetare destinate unor sectoare esențiale pentru viitorul țării: învățământ, sănătate, cultură, cercetare, apărare.
- În 200 de zile va fi prezentat un program guvernamental de refacere și dezvoltare a infrastructurilor: șosele, căi ferate, aeroporturi, porturi, rețele de telecomunicații. Aceasta se va realiza prioritar prin utilizarea capitalului străin și va crea numeroase locuri de muncă în domenii diverse și în toate zonele țării.
Dacă până la termenele respective toate aceste promisiuni nu vor fi aduse la îndeplinire, înseamnă că am încălcat prezentul contract pe care Dumneavoastră îl semnați votând Convenția Democratică din România și aveți dreptul să renunțați la noi.
Convenția Democratică din România
În loc de încheiere
Cine urmărește superficial confruntarea politică desfășurată de CDR în Parlament și în viața publică sau confruntările care au avut loc cu un an înainte de înfruntarea electorală din 1996, poate să tragă concluzia eronată că multe dintre criticile aduse de liderii Convenției, activiștii civici sau presa ce simpatiza cu CDR au ținut doar de discursul electoral, de nivelul retoricii de campanie. În realitate, de cânt Iliescu și FSN/PDSR veniseră la putere, situația României se deteriorase din mai multe puncte de vedere. După mineriada din septembrie 1991, care a dus la prăbușirea guvernului reformist Roman, dar, mai ales, după alegerile din 1992, când s-a instalat guvernul antireformist Văcăroiu, situația s-a deteriorat constant. Multe dintre statisticile legate de catastrofa economică și financiară în care se afla România vor ieși la iveală aboa după ce un prim-ministru al Convenției le va face publice.
Parțial, datele au ieșit însă la iveală chiar și înainte de alegeri. În 1996, 42% din populație trăia sub limitele de subzistență, iar nivelul de trai scăzuse după decembrie 1989 cu 35%. Explozia prețurilor și apropierea iernii erau preocupări constante ale vieții de zi cu zi. În acest timp, o nouă oligarhie financiar-industrială, dar și o numeroasă clientelă economică se îmbogățeau vizibil și ilegal, fiind în combinație cu elemente considerate mafiote, fără ca nimeni să fie arestat și judecat, ceea ce făcea ca mesajul despre adâncirea decalajelor să aibă și o mai mare forță electorală. Era un mesaj pe deplin credibil. În plus, mulți sărăciseră mai rapid decât „ritmul natural”, datorită faptului că autoritățile nu luaseră nici un fel de măsuri împotriva jocurilor de investiții piramidale, cum era cel de tip „Caritas” din Cluj, condus de Ion Stoica. Dimpotrivă, statul de drept se retrăsese din scenă, permițând multora dintre cei care ar fi trebuit să servească interesul public să lucreze împotriva acestuia, fără teama că vor fi vreodată pedepsiți. Situația păgubiților de rând, care nu au reușit să-și recupereze din pierderi nici după ani de procese, contrasta cu cea a numeroșilor oameni politici din PDSR și PUNR, șefi de poliție, armată, procuratură, oameni de afaceri, ci familiile și prietenii lor, care investiseră cu succes în asemenea jocuri, înainte ca ele să se prăbușească.
Sentimentul extinderii corupției în justiție, în guvern și administrație, în parlament, în partidul de guvernământ nu putea fi comparat decât cu opinia că aceste instituții sunt ineficiente. Erau constatări vizibile la toate sondajele de opinie cu privire la încrederea populației în instituțiile politice ale democrației.
Vladimir Tismăneanu a descris pe viu, chiar în 1996, sistemul politic din perioada decembrie 1989 – noiembrie 1996, caracterizându-l sintetic drept unul semiautoritar sau cu accente autoritare, un sistem în care modul de funcționare al puterii politice era „foarte aproape de un regim populist, corporatist, de tip semifascist„. Era vorba de un prezidențialism cu propensiuni etnocentrice și dictatoriale, cu un puternic sprijin în armată și serviciile secrete (fosta Securitate), „un complex militaro-polițienesc”, în care „posesorii adevăratei puteri politice din România sînt în continuare legați de instituțiile de culegere de informații și utilizarea ei în scopuri manipulative”, care patrona corupția pe scară generalizată și avea cu Occidentul o relație profund ambiguă, dacă nu chiar dubioasă. Baza politică și socială a sistemului postcomunist iliescian o reprezentau „toți aceia care detestau ceaușismul, fără a dori o schimbare radicală de regim, adică o Românie neocomunistă„.
Conform explicației politologului american, „direcția în care se mișcă România, mai cu seamă după 1990, este una apropiată de autoritarismul bazat pe mobilizare în masă, ca în Mexic, unde corupția este principala formă de perpetuare a elitelor. Cine participă la corupție, participă la putere. Cine participă la putere, participă la corupție. Este un cerc vicios”. În cadrul sistemului politic patronat de Iliescu, diferitele „asociații civice”, partide politice sau fracțiuni pedeseriste nu erau altceva decât fostele grupuri nomenclaturist-securiste, pe care Ceaușescu le „omogenizase sau le redusese la tăcere”, în ciuda intereselor diferite lor, dar care acum beneficiau de spațiul generos al pluralismului democratic.
Impresia dominată era că spațiul politic fusese redistribuit între foștii nomenclaturiști, iar foștii ofițeri de Securitate se infiltraseră în toate partidele și mișcările civice.
Dan Pavel, Iulia Huiu – „Nu putem reuși decât împreună” – O istorie analitică a Convenției Democratice 1989-2000 – Ed. Polirom, 2003