După falsificarea alegerilor, Iuliu Maniu a înaintat un memoriu către Naţiunile Unite, prin Departamentul de Stat american, care a acceptat să facă acest oficiu, dar nu s-a mai aflat nimic despre soarta lui.
În acele ultime zile înainte de deschiderea parlamentului, s-a judecat procesul intentat împotriva preşedinţilor secţiilor de votare, pentru infracţiunea de fals şi furt al voinţei naţionale. Din partea P.N.Ţ., s-au prezentat la proces, printre avocaţi, Emil Otulescu, Nicolae Penescu, Virgil Veniamin, Victor Popovici, Iosif Toma Popescu. Preşedintele Tribunalului, judecătorul Gali, nici n-a vrut să dea cuvântul avocaţilor, spunând că acţiunea este stinsă prin amnistie.
Într-adevăr se amnistiase falsul în acte publice.
Pe data de 29 noiembrie a fost convocată Delegaţia Permanenţă a P.N.Ţ., lărgită cu cei 32 de deputaţi repartizaţi de comunişti, şi s-a hotărât să nu se prezinte la lucrările parlamentului ilegal.
Pe 30 noiembrie a fost convocat Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ., pentru analizarea situaţiei politice şi ratificarea hotărârilor luate până atunci.
Toţi liderii opoziţiei îl sfătuiseră pe Rege să nu legalizeze parlamentul.
Şefii opoziţiei, şi în special Maniu, s-au interesat în mai multe rânduri la misiunile străine, insistând să se intervină pentru ca protestelor lor să li se dea un răspuns util, înainte de a fi prea târziu „pentru a se putea repara situaţia politică creată de rezultatul fals al alegerilor”.
Prin comunicatul celor trei partide din opoziţie se sublinia faptul că au arătat opiniei publice din ţară şi Marilor Puteri Aliate planul violării voinţei poporului român de către guvernul Groza:
„…Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Social-Democrat Independent au rămas până la sfârşit în alegeri cu toate abuzurile şi agresiunile îndreptate contra lor şi contra majorităţii alegătorilor, numai pentru a dovedi, fără nici o îndoială, că guvernul venit la putere fără nici un sprijin popular rămâne la putere contra voinţei naţionale.
Credincioşi principiilor democratice consimţite de acordurile de la Yalta şi Moscova şi idealurilor care însufleţesc Naţiunile Unite, aceste partide declară alegerile organizate în astfel de condiţii ca lipsite de orice bază de drept şi în consecinţă nule şi neavenite”. (Maniu, Brătianu, Petrescu).
IULIU MANIU A AVERTIZAT PENTRU ULTIMA OARĂ PE REGE CĂ DACĂ VA ACCEPTA SĂ CONLUCREZE CU ACTUALUL PARLAMENT, ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ EL CONTRIBUIE LA NĂRUIREA MONARHIEI.
Din sursele Palatului (de la mareşalul Palatului, n.n.) s-a aflat că în timpul audienţei la Rege pe 30 noiembrie, Iuliu Maniu a ridicat următoarele probleme:
A arătat modul cum s-au desfăşurat alegerile, menţionând că din această cauză P.N.Ţ. nu va participa la lucrările parlamentului.
A cerut Regelui să adopte o atitudine de arbitru conform rolului constituţional pe care îl joacă.
Prezentând unele documente, Iuliu Maniu a căutat să convingă pe Rege că P.N.Ţ ar fi racolat în realitate 80% din totalul voturilor, dacă nu ar fi existat ingerinţele şi falsurile
Apoi, adresându-i-se într-un mod foarte solemn monarhului, i-a declarat că aceste voturi nu sunt nici ale P.N.Ţ. şi nici ale sale, ele constituie adeziunea masivă a poporului pentru monarhie.
Ţara s-a manifestat într-un iureş general pentru Rege. De aceea, monarhul trebuie să înţeleagă acest lucru acum cât mai are timp, mâine, când nu vor mai exista alte rezistenţe, comuniştii vor da asaltul definitiv şi poate hotărâtor asupra monarhiei. De aceea, monarhul nu trebuie să neglijeze ţara care astăzi îi mai poate da un sprijin.
Partidul Naţional-Ţărănesc constituie puterea de rezistenţă a naţiunii împotriva înstrăinării neamului şi a distrugerii aşezămintelor istorice.
Războiul civil nu este inevitabil, dar el va folosi numai comuniştilor, monarhia nu va avea nimic de câştigat.
Astfel, numărul infim al comuniştilor nu va putea menţine puterea după ce armatele sovietice se vor retrage din ţară.
Iuliu Maniu a îndemnat apoi pe Rege să aibă o atitudine concordantă cu discuţiunile internaţionale care s-au purtat şi cu cele stabilite între marile puteri.
Un parlament nerecunoscut de cele două mari puteri nu poate fi recunoscut de Rege, deoarece acesta este mandatul celor trei mari puteri.
Nu poate fi neglijat printr-o acţiune punctul de vedere al unei singure puteri, chiar când ne găsim în situaţia critică de astăzi.
Partidul Naţional-Ţărănesc nu va acorda un certificat de recunoaştere parlamentului actual, deputaţii naţional-ţărănişti nu pot participa decât la alcătuirea unei adunări legislative care să fie expresiunea liberă a naţiunii întregi.
Revenit de la Palat, Iuliu Maniu s-a adresat Comitetului Central prezentând o analiză pertinentă a vieţii politice.
Discursul lui Iuliu Maniu în fața Comitetului Central
„Onorat Comitet Central Executiv,
Ne-am luat îngăduinţa să vă convocam la o şedinţă extraordinară, datorită evenimentelor extraordinare pe care le-a înregistrat ţara noastră în ultimul timp. Ne-am întrunit a doua zi după victoria categorică pe care a recoltat-o Partidul Naţional-Ţărănesc în alegerile generale.
Acesta este adevărul. Partidul nostru a câştigat considerabile majorităţi în alegeri şi a biruit în mod strălucit.
Guvernul a fost doborât. Opinia publică a ţării s-a pronunţat cu hotărâre şi curaj împotriva lui.
Guvernul trebuie să plece şi să lase locul unui guvern sprijinit de opinia publică, par el se cramponează de putere şi vrea să-şi justifice, prin falsificări şi teroare prezenţa la conducerea ţării.
Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să sărbătorească victoria pe care a recoltat-o în aceste alegeri. Rezultatul acestei victorii este întunecat de manoperele condamnabile ale guvernului. Dar nu va întârzia să-şi arate roadele bune pentru neamul românesc şi viitorul ţării.
Care era scopul partidului nostru în aceste alegeri?
Era acela de a dovedi că naţiunea română este conştientă de drepturile sale şi gata să apere, cu preţ de sacrificiu, libertăţile publice. Era acela de a arăta ţării şi străinătăţii că noi suntem acei care reprezentăm cu adevărat opinia publică a ţării. Aceste obiective au fost atinse.
Am dovedit lumii întregi că poporul român are o conştiinţă naţională care nu mai poate fi discutată. Am dovedit că neamul românesc, în imensa lui majoritate, este cu noi.
Partidul Naţional-Ţărănesc a provocat căderea faptică a acestui guvern în alegeri. Este al doilea guvern pe care opinia publică l-a dezavuat, prin votul ei.
Domniile voastre, care sunteţi fruntaşii partidului nostru cunoaşteţi prea bine peripeţiile prin care a trecut ţara şi prin care am trecut cu toţii de la ultima şedinţă a Consiliului Executiv.
Cunoaşteţi abuzurile incalificabile ale guvernului, protestele noastre, regimurile de teroare exercitate de către guvern şi noianul fărădelegilor pe care dictatura înstăpânită prin forţă la cârma statului român l-a revărsat peste noi. Cunoaşteţi activitatea desfăşurată de conducerea partidului, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi.
Vă rog să credeţi că, conducerea centrală a partidului şi-a făcut cu prisosinţă datoria, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi. Ea a dovedit tuturor naţiunilor civilizate prigoana barbară la care este supus neamul românesc.
În această zi în care sărbătorim victoria conştiinţei naţionale împotriva nedreptăţii şi opresiunii, trebuie să aducem închinarea noastră poporului român care ne-a ascultat cu credinţă îndrumările şi a stat neclintit alături de steagul partidului nostru, pe care l-am dus la biruinţă.
Să ne plecăm în faţa amintirii acelora care s-au jertfit pentru libertate, pentru triumful dreptăţii româneşti. Jertfa lor nu va fi zadarnică. Dumnezeu să-i ierte.
Victoria noastră electorală a fost furată prin teroare, prin minciună, prin tâlhărie Şi prin falsuri încă necunoscute. Guvernul a nesocotit voinţa obştească exprimată în alegeri şi a proclamat, cu o îndrăzneală şi cu o neruşinare care a uimit ţara şi străinătatea, un parlament străin de voinţa şi sufletul naţiunii.
Parlamentul convocat de guvern este o ficţiune, o înşelătorie, cum nu a cunoscut ţara românească.
Sunteţi chemaţi să hotărâţi atitudinea Partidul Naţional-Ţărănesc faţă de acest Parlament. Delegaţia Permanentă a partidului vă propune un proiect de rezoluţie. Vă rog să-l examinaţi şi să-l discutaţi. Vă rog să cereţi toate lămuririle pe care le veţi crede de cuviinţă şi în urma lor să decideţi linia de conduită a partidului nostru.
Voi face aici unele precizări iniţiale.
Criza din România este în legătură directă cu situaţia internaţională. Dar acţiunea noastră şi tactica partidului nostru este şi rămâne cu totul independentă de alţi factori, determinată exclusiv de interesele permanente ale neamului românesc, izvorâtă din aprecierea noastră suverană, asupra evenimentelor. Este însă firesc să fim preocupaţi de atitudinea adoptată în această criză de Factorul Constituţional si de Marile Puteri.
Am fost onorat de prilejul de a înfăţişa Majestăţii Sale Regelui punctul nostru de vedere în legătură cu recentele alegeri şi urmările lor.
Am sfătuit pe Maiestatea Sa să nu acorde acestui parlament născut din violentă fraudă şi falsuri, cinstea înaltei sale prezenţe la mascarada deschiderii lui, organizată de guvern.
Convingerea noastră sinceră este că o adunare de oameni străini de interesele şi sufletul naţiunii, de oameni refuzaţi categoric de opinia publică românească, nu are dreptul să se numească «Parlament» şi nu are dreptul să se bucure de prezenta Suveranului la inaugurarea lucrărilor lui.
În privinţa Marilor Puteri, noi am cerut ca aceste alegeri, în care prevedeam că guvernul va dezlănţui toată gama abuzurilor şi ilegalităţilor, să fie supravegheate şi controlate de trimişi ai Marilor Puteri. Marile Puteri însă nu s-au înţeles în această problemă şi alegerile s-au desfăşurat fără prezenţa acestor supraveghetori şi controlori. Din fericire însă, informaţiile pe care Puterile Mari le-au adunat în cursul acestor alegeri au fost suficiente pentru a dovedi străinătăţii cele întâmplate.
Emisarii Marilor Puteri, pe care nici vigilenţa guvernului nu i-a putut îndepărta de la îndeplinirea obiectivă a datoriei lor, au constatat o dată cu ţara noastră întreagă că alegerile din România au însemnat un lanţ nesfârşit de abuzuri, furturi, teroare, înşelăciune şi falsuri în acte publice.
Guvernul a nesocotit obligaţiile sale contractate faţă de Marile Puteri. El nu şi-a respectat angajamentele luate în temeiul hotărârii de la Moscova.
Dintru început el a inaugurat un regim de opresiune şi teroare cruntă, născut din structura atitudinii sale dictatoriale.
Noi am ştiut că acest guvern nu va face alegeri libere. Căci dacă el ar fi respectat libertăţile publice şi ar fi organizat alegeri libere, ar fi trebuit să părăsească puterea, ceea ce nu era în intenţia sa.
Dacă rezultatul acestor alegeri nu a fost îndepărtarea acestui guvern, aşa cum era firesc, în schimb alegerile din România ne-au oferit prilejul de afirmare a marilor virtuţi ale poporului nostru şi ocazia strălucită de demonstrare a forţei invincibile a partidului nostru.
Am crezut cu tărie în virtuţile neamului românesc şi în puterea lui de luptă pentru libertate.
Toate abuzurile guvernului s-au dovedit a fi infructuoase faţă de calităţile excepţionale ale poporului român. Guvernul a rămas într-o minoritate ridicolă, nereuşind să colecteze nici măcar 15% din voturile exprimate.
Desigur că suntem dureros impresionaţi de împrejurarea că ţara noastră, datorită unor circumstanţe grele, nu a reuşit să ajungă la înălţimea practicilor constituţionale de a trage concluzia victoriei strălucite pe care a avut-o partidul nostru în alegeri. Aceasta însă nu ne împiedică să pretindem ca neamul românesc să fie guvernat conform voinţei lui.
Partidul Naţional-Ţărănesc reclamă puterea în numele popularităţii covârşitoare pe care a dovedit-o, în numele opiniei publice româneşti care i-a acordat încredere. Partidul nostru nu se sperie de prevestiri sumbre şi nu crede în teoria imposibilităţii de a fi guvernată astăzi ţara românească. El ştie să trateze problemele zilei, el ştie să trateze cu oameni şi cu state şi este singur în stare să înfrunte toate greutăţile şi să netezească toate piedicile care s-ar ivi în drumul său.
Partidul Naţional-Ţărănesc s-a născut cu o sută de ani în urmă, pe Câmpia libertăţii. După unirea de la Alba Iulia, el s-a alăturat mişcării puternice a ţăranilor din Vechiul Regat, condusă de dl Ion Mihalache.
Am fost întâmpinaţi cu obiecţiuni privind această închegare de forţe ţărăneşti si ni s-a contestat aderenţa faţă de „ţărănoii lui Mihalache” iar noi am răspuns: «Partidul Naţional din Ardeal a ieşit din Adunarea ţărănoilor de la 1848». De la aceste începuturi, Partidul Naţional-Ţărănesc, sprijinind toate acţiunile mari şi folositoare neamului românesc, a ajuns astăzi nu numai cel dintâi partid al României, dar şi cea mai înaltă forţă politică din sud-estul Europei.
În tot cursul existenţei sale, el a fost cheagul conştiinţei naţionale şi al rezistenţei româneşti. în evoluţia naţional-politică şi istorică a neamului nostru, Partidul Naţional-Ţărănesc şi-a adus contribuţia lui covârşitoare.
Programul economic, social şi cultural al acestei ţări este indestructibil legat de acest partid.
Astăzi Partidul Naţional-Ţărănesc este din nou gata de luptă. El nu se teme de adversari şi nu se lasă impresionat de forţa lor. Neamul românesc a avut întotdeauna adversari. Dar niciodată nu a fost înfrânt de adversari, ci de păcatele lui proprii. Nu ne înspăimântă puterea adversarilor. Statele puternice şi mari au năvălit în trecut asupra ţării noastre. Forţa lor era înspăimântătoare şi dăinuirea lor părea fără sfârşit. Totuşi ele s-au prăbuşit şi neamul românesc a supravieţuit opresiunii.
Multe popoare puternice a cuprins istoria în paginile sale dar a înregistrat şi prăbuşirea lor. Imperiul roman, hunii, forţa lui Genghis-Han, au rămas de domeniul amintirii. în schimb a supravieţuit Grecia antică mică datorită valorii spirituale care a reprezentat-o în evoluţia civilizaţiei omeneşti.
Să nu ne înspăimântăm de adversităţi. Să cultivăm iubirea de neam şi nici o ameninţare nu va putea înfrânge dreptatea cauzei noastre.
Astăzi neamul românesc, puţin cunoscut în trecutul apropiat, a ajuns centrul de gândire şi preocupare a forurilor internaţionale.
Conducerea partidului nostru a depus toate stăruinţele pentru ca atenţia Popoarelor civilizate să fie îndreptată spre suferinţele noastre. Aceste stăruinţe au fost încununate de succes.
Partidul Naţional-Ţărănesc a militat pentru solidarizarea tuturor românilor conştienţi în acţiunea de salvare a libertăţii şi independenţei acestui neam. Si neamul românesc în covârşitoarea lui majoritate şi-a închinat lupta şi rezistenţa pentru triumful dreptăţii româneşti, sub steagul partidului nostru.
Mulţumesc cu acest prilej formaţiunilor politice naţionale care au colaborate partidul nostru pentru realizarea celor mai sfinte obiective româneşti: Partidul Naţional-Liberal de sub conducerea dlui Constantin Brătianu şi Partidul Social Democrat Independent, condus de dl Constantin Titel Petrescu.
Mulţumesc de asemenea Comitetului Central Executiv, ofiţerilor luptei noastre pentru patriotismul lor, pentru sacrificiile aduse în interesul luptei noastre.
Şi îndeosebi mulţumesc colaboratorilor mei apropiaţi, care au meritul d căpetenie pentru triumful cauzei noastre.
În primul rând, marelui meu prieten dl Ion Mihalache.
Cu bărbăţia care îl caracterizează, cu talentul şi cu inima lui oţelită în atâtea vijelii, cel dintâi dintre fruntaşii noştri nu s-a lăsat intimidat de loviturile nedrepte ale adversarilor.
Duşmanii democraţiei şi ai ideii naţionale au încercat să îl doboare. Au încercat să doboare pe cel mai autentic exponent al ţărănimii. Dar nu au reuşit.
Noi am stat zid în jurul lui.
Dl Mihalache a rămas în fruntea luptei neclintit. Forţa lui morală şi intelectuală a rămas pavăză nebiruită în slujba neamului românesc.
Dl Mihalache merge înainte, pe drumul lui, pe drumul neamului.
Mulţumesc dlui vicepreşedinte Mihai Popovici pentru munca fără regret pe care a desfăşurat-o în acţiunea întreprinsă de partidul nostru. Mi-a fost un sincer şi înţelept sfătuitor şi un conducător intransigent şi dârz al luptei.
Mulţumesc harnicului şi neobositului secretar general Nicolae Penescu pentru rodnica activitate pe care a desfăşurat-o. D-sa ne-a pus la dispoziţie calităţile mari cu care este înzestrat şi excepţionala sa putere de muncă.
Mulţumesc domnilor secretari generali adjuncţi Nicolae Pascu, Corneliu Coposu şi Virgil Veniamin pentru activitatea deosebită pe care au desfăşurat-o neobosiţi în interesul cauzei noastre.
Volume nenumărate de acte, memorii şi scrisori stau mărturie vie a muncii uriaşe ce au prestat în aceste vremuri atât de grele pentru partid şi neam.
Un cuvânt deosebit de mulţumire adresez vrednicilor gazetari care străbătând obstacole neînchipuit de grele au condus în coloanele presei noastre, partea hotărâtoare din lupta Partidului Naţional-Ţărănesc, domnii Nicolae Carandino, Zaharia Boilă, Popescu-Mehedinţi, Constantin Hagea.
Adresez special mulţumiri reprezentantului partidului în guvern dl Emil Haţieganu, care s-a achitat în mod strălucit de o penibilă îndatorire, pe care i-am impus-o. Domnia sa s-a supus supliciului de a sta într-o societate pe care n-a agreat-o şi care nu a meritat nici cea mai mică consideraţie. A luat asupra sa riscuri, a suportat reproşuri şi persecuţii susţinând întotdeauna linia dreaptă a vederilor noastre. Îi mulţumesc din toată inima.
Mulţumesc în sfârşit tuturor luptătorilor români care deasupra oricăror dificultăţi şi-au pus drept ţintă triumful naţiunii române.
Generaţia acestor zile va ocupa în analele politice ale neamului românesc un loc de cinste iar lupta ei va aduce, fără îndoială, roade bune în apropiatul viitor.
Vă rog să daţi ascultare proiectului de rezoluţie pe care îl va citi secretarul general:
REZOLUŢIE
Comitetul Central al Partidului Naţional-Ţărănesc, din care fac parte de drept parlamentarii, s-a întrunit azi 30 noiembrie 1946, în şedinţă extraordinară pentru a hotărî asupra atitudinii partidului faţă de alegerile de la 19 noiembrie şi de parlamentul care a rezultat din ele. S-a ascultat expunerea dlui Preşedinte.
Comitetul Central aduce omagiul său naţiunii române, care a înţeles că în aceste alegeri sunt puse în cumpănă interesele de viaţă ale neamului.
Înainte de alegeri, a suferit teroarea dezlănţuită de Partidul Comunist şi de aparatul de Stat, care a fost astfel încadrat încât să fie totdeauna la dispoziţia acestui partid. Guvernul s-a reorganizat la 7 ianuarie 1946, în sensul rezoluţiilor de la Moscova şi a celor trei Mari Puteri Aliate.
Atât prin declaraţia din 8 ianuarie, cât şi prin angajamentele formale şi precise luate de către primul ministru în numele său, guvernul s-a legat faţă de Aliaţi şi faţă de tară să restabilească libertăţile cetăţeneşti cele mai elementare, adică dreptul de a manifesta în adunări sau prin presă, de a se bucura de siguranţa persoanei şi a averii, de protecţia legii, de a fi ferit de abuzuri şi arbitrar.
Îndeosebi s-a menţionat libertatea acţiunii politice pentru Partidele Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal. În aceste condiţii, Partidul Naţional-Ţărănesc a consimţit să-şi trimită în acest guvern reprezentantul său.
Guvernul nu a înţeles să execute aceste angajamente.
A limitat numărul ziarelor permise Partidului Naţional-Ţărănesc la două oficioase, «Dreptatea» la Bucureşti şi „Patria” la Cluj şi la două reviste săptămânale, destinate satelor. Puţin timp după apariţie „ Patria ” a fost împiedicată să mai fie tipărită. Cenzura a interzis „Dreptăţii” să atace problemele cele mai grave sau să denunţe numeroasele cazuri de teroare săvârşite peste tot în ţară, contra noastră. Curând după intrarea în vigoare a Acordului de la Moscova, adunările partidului nostru nu au mai fost posibile.
Casele de sfat au fost atacate şi devastate, au căzut asasinaţi numeroşi fruntaşi.
Chiar şedinţele congreselor noastre au fost împiedicate cu violenţă şi participanţii atacaţi de bande înarmate. Din nou s-au comis asasinate.
În acelaşi timp mulţi membri ai partidului au fost percheziţionaţi, arestaţi, li s-au înscenat procese, au fost eliminaţi din funcţiile sau serviciile ce le aveau, fără altă vină decât aceea de a gândi altfel decât regimul de la cârma ţării.
Sute de mii de intelectuali şi muncitori şi-au pierdut pâinea zilnică.
Armata şi funcţionarii de toate categoriile au fost cu deosebire loviţi. Sub pretext că se reduc cadrele ofiţereşti, au fost îndepărtaţi din oştire cei mai de frunte ofiţeri.
Guvernul se obligase să facă alegeri libere şi nestingherite până cel târziu în luna mai. Legea electorală a fost publicată abia la 15 iulie şi alegerile s-au fixat la 9 noiembrie, pentru ca în acest timp, Partidul Comunist să poată fi stăpân pe armată, Pe administraţia de stat, pe magistratură şi chiar pe biserică.
Legea electorală a fost astfel întocmită încât ea permitea falsificarea totală a alegerilor. Graţie acestei legi, milioane de cetăţeni n-au fost înscrişi în registrele electorale, iar după ce unii au fost totuşi înscrişi, comitetele comuniste care supravegheau întocmirea listelor, au şters aproape jumătate dintre ei. Aceasta nu a fost de ajuns şi de aceea cărţile de alegător nu au fost împărţite decât în minimă parte, celor rămaşi pe liste. Certificatele nedistribuite titularilor au fost date la agenţi comunişti care au votat şi de zece ori.
Nici unul din aceste mijloace nu a părut guvernului că îi asigură succesul Mulţi dintre candidaţii noştri au fost arestaţi şi schingiuiţi. Cei mai mulţi n-au putut ajunge la secţiile de votare. Unii care au scăpat de urgie au fost împiedicaţi să intre în secţia de votare, pentru ca urnele să poată fi umplute cu buletine pe care 7 ştampilase „ Votat” pe lista guvernului.
S-a făcut numărătoarea voturilor, după ce delegaţii partidelor de opoziţie, care putuseră pătrunde în sălile de vot, au fost îndepărtaţi cu forţa sau au fost ţinuţi la mare distanţă de masa preşedintelui secţiei de votare, iar numeroşii delegaţi ai guvernului militari şi elemente de şoc comuniste, au fost aşezate între preşedinte şi reprezentanţii opoziţiei, în aşa fel încât aceştia să nu poată vedea ce citeşte preşedintele.
Buletinele au fost imediat arse. Nici aşa rezultatele nu au părut suficiente. S-a mers direct la fals în acte publice, de către preşedinţii secţiilor de votare, în complicitate cu prefecţii şi şefii cluburilor B.P.D.
Falsificarea grosolană şi totală a alegerilor a fost înlesnită de împrejurarea că preşedinţii secţiilor de votare au fost numiţi în cea mai mare parte dintre şefii de cabinet, secretarii, responsabilii comunişti şi ofiţerii P.C.R.-işti.
Preşedinţii birourilor electorale judeţene, ai secţiilor de votare, prefecţii, toţi instigatorii şi complicii la falsuri, asasinate şi violenţe comise vor fi daţi în judecată pe tot cuprinsul ţării.
În numeroase cazuri, Ministerul de Interne a schimbat încă o dată şi rezultatele astfel ticluite la judeţe. Acesta imensă fraudare a voinţei naţiunii a provocat însă reacţiuni, în mai toate judeţele. Alegătorii-ţărani au cerut să vadă urnele înainte de votare şi să citească cinstit rezultatele de pe buletine…
Ţărănimea a votat aproape în unanimitate cu Partidul Naţional-Ţărănesc. Majoritatea muncitorimii de la calea ferată şi de la marile întreprinderi a votat Partidul Naţional-Ţărănesc.
Armata, care a suferit cel mai susţinut atac al Partidului Comunist, prin organul politic al aşa zisei E.C.P. (educaţie, cultură, propagandă), a dat voturile Partidului Naţional-Ţărănesc în mare măsură.
Femeia română, ca în trecutul acestui neam, a fost în rândul întâi al luptei, îndemnând pe bărbaţi şi dând ea pildă de curaj şi conştiinţă românească.
Tineretul, pe care Partidul Comunista încercat de prisos să îl ademenească, s-a aruncat în luptă cu voinţă şi spirit de sacrificiu, dovedite de numeroasele victime pe care el le-a dat.
Chiar funcţionarii se stat au rezistat ameninţărilor şi presiunilor, intelectualii, micii meseriaşi şi comercianţii au votat în mare număr partidul nostru.
Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite, faţă de care guvernul român îşi luase angajamente speciale şi formale, prin mijlocirea primului său ministru, au înfăţişat în notele din 27 mai, 14 iunie, 20 octombrie şi 15 noiembrie carenţa în care se găsea guvernul român din cauza neîndeplinirii acestor obligaţii. Guvernul Groza nu numai că a arătat indiferenţă acestor demersuri, dar a reproşat celor două Mari Puteri, în termeni inadmisibili, amestecul lor în treburile interne ale României.
Prin notele din 15 noiembrie, cele două guverne aliate resping cu drept cuvânt învinuirile. România a devenit obiectul de atenţie al opiniei publice mondiale, care a văzut în ţara noastră un factor de mare importanţă pentru pacea Europei. Această opinie publică este azi foarte bine informată şi ea a primit cu mare interes apelul adresat democraţiilor lumii în numele Partidului Naţional-Ţărănesc, Partidului Naţional-Liberal şi Partidului Social-Democrat Independent.
Imensitatea falsificării alegerilor din România a indignat lumea civilizată.
Dispreţul regimului comunist de aici faţă de principiile mari şi sfinte care stau la temelia Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Ultrajul adus naţiunii române prin furtul generalizat şi organizat după alegeri, drept pedeapsă pentru votul dat contra regimului, sunt preocuparea presei mondiale şi a cancelariilor responsabile de soarta lumii. Această indignare nu e întrecută decât de admiraţia ţărilor civilizate, pentru strălucita dovadă de rezistenţă naţională si conştiinţă cetăţenească, dată de poporul român. Ţara noastră poate fi judecată ca fiind în drept să stea alături de adevăratele democraţii europene, prin minunatul examen pe care poporul român l-a dat la aceste alegeri, opunându-se cu o vigoare admirabilă tendinţelor antinaţionale şi nedemocratice ale guvernului.
Naţiunea a spălat ruşinea pe care a putut să o arunce asupra ei guvernul, care a nesocotit aranjamentele solemne luate faţă de cele trei Mari Puteri şi de lumea civilizată. A doua zi după victorie, Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să fie la înălţimea la care s-a ridicat naţiunea şi cu deosebire ţărănimea care i-a dat toată încrederea sa.
Naţiunea respinge acest parlament, pe care nu l-a ales şi care deci nu poate reprezenta voinţa ei.
Ieşit din fals şi violenţă el nu există nici pentru ţara românească, nici pentru străinătate. Ca şi Divanul ales de caimacamul Vogoride, acest parlament trebuie înlăturat, fiindcă el primejduieşte liniştea şi cele mai de căpetenie interese ale neamului. în urma celor expuse, Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ.:
- Aduce cel mai sincer omagiu cetăţenilor români care, ridicându-se peste toate ademenirile şi ameninţările, prin vot au salvat onoarea ţării.
- Protestează cu supremă energie în contra persecuţiilor, violentării şi a terorii dezlănţuite de organele guvernului, pentru intimidarea obştei româneşti.
- Aduce omagiul său special ţăranilor, muncitorilor şi femeilor române, care au format în rândul întâi numeroasa ceată luptătoare pentru drepturile poporului român şi pentru libertatea ţării.
- Protestează împotriva furtului şi a falsificării votului, în contra întocmirii voit falsă a listelor electorale şi în special împotriva falsurilor în acte publice săvârşite Pentru înfăţişarea falsă a voinţei populare.
- Declară alegerea efectuată la 19 noiembrie de nulă şi neavenită. Protestează contra modului cum, în urma acestor alegeri absolut ilegale, s-au declarat deputaţi falşi o mulţime de persoane, care n-au nimic în comun cu voinţa naţiunii şi au fost impuşi de guvernul dictatorial care stăpâneşte ţara astăzi. Dacă totuşi, prin imposibil, acest produs al fraudei, teroarea s-ar deschide şi ar funcţiona cu titlul de parlament, aleşii P.N.Ţ. nu vor participa la lucrările sale.
- Aceste alegeri au demonstrat că guvernul Groza nu este un guvern de voinţă naţională şi în consecinţă el trebuie imediat înlăturat, respectându-se astfel voinţa ţării.
- Cere imediat anularea acestor alegeri şi convocarea urgentă a corpului electoral pentru noi alegeri, conduse de un guvern care să corespundă voinţei naţionale aşa cum ea a fost exprimată la 19 noiembrie, dar a fost întunecată şi falsificată prin criminala procedare a guvernului şi a adepţilor săi.
- Protestează contra urgiei persecuţiilor năpustite asupra cetăţenilor, din cauză că, deşi cu toată forţa revoltătoare a guvernului, ei nu au părăsit calea virtuţii cetăţeneşti. Cere să înceteze acesta prigoană de răzbunare, prin care guvernul în cearcă să acopere falsificarea alegerilor.
- Se închină în faţa victimelor acestei lupte naţionale, care şi-au dat viaţa cu atâta eroism, în lupta pentru libertate.
- Mulţumeşte Partidelor Naţional-Liberal şi Social-Democrat Independent pentru colaborarea lor loială la victoria electorală realizată.
- Mulţumeşte ziariştilor, care cu atâta talent şi devotament au apărat prin presă marea cauză a noastră şi a ţării.
- Îşi arată gratitudinea faţă de Naţiunile Unite, care cu bune intenţii au ordonat guvernului să facă alegeri libere şi nemăsluite, dar pe care el le-a falsificat în mod complet. Roagă Naţiunile Unite ca să dăruiască şi pentru viitor buna lor voinţă pentru a se stăpâni înrâurirea cu un regim democratic şi în scopul acesta să tragă de îndată concluziile fireşti faţă de guvernul actual în ceea ce priveşterevoltătoarea sfidare de care s-a făcut vinovat faţă de naţiunea română şi de opinia mondială.
- Exprimă mulţumirile şi recunoştinţa sa faţă de conducerea partidului, care cu prevedere şi devotament a îngrijit durerea luptei pentru salvarea ţării, cu rezultatul victorios îndeobşte cunoscut.
- Convoacă o şedinţă ordinară a Comitetului Central Executiv la o dată şi cu ordinea de zi pe care le va stabili Delegaţia Permanenţă. „
Cu această Rezoluţie a luat sfârşit Comitetul Central Executiv.
Dean Acheson, subsecretarul de stat al Statelor Unite, după ce primise rapoartele referitoare la alegerile din România, le califica „ca un rezultat al manipulării registrului electoral, al procedeelor folosite în darea voturilor şi numărarea lor, ca şi al intimidării prin teroare a unor însemnate elemente democrate ale corpului electoral, că dreptul electoral a fost în această împrejurare refuzat în mod cert unei însemnate părţi a populaţiei. In consecinţă, guvernul S.U.A. nu poate privi aceste alegeri conform cu asigurările pe care guvernul român le-a dat guvernelor Statelor Unite, Regatului Unit şi U.R.S.S. de a îndeplini hotărârea de la Moscova”.
Dar Moscova era aceea care hotăra. Şi Ana Pauker se întreba pe bună dreptate din partea ei: „Dacă nu s-ar fi aflat în România trupe ale Armatei Roşii eliberatoare, ar fi putut clasa muncitoare să dea lovituri hotărâtoare claselor exploatatoare fără a cădea jertfă intervenţiei militare a imperialiştilor?”.
Aceşti „eliberatori” erau în număr de peste 900.000, după datele americane, şi se găseau concentraţi în zonele: Craiova-Slatina, Bucureşti-Giurgiu, Brăila-Focşani, Sibiu-Alba Iulia şi Constanţa.
Nimic nu parvenise nici de la Londra, nici de la Washington. Nici un răspuns.
În dimineaţa de 1 decembrie 1946, postul de radio Bucureşti anunţa că spre Dealul Patriarhiei se îndreaptă cortegiul regal. Şi de la tribuna parlamentului s-a spus „Sunt fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor ţării”, fericire ce după an s-a transformat în nefericire.
În acelaşi timp, pe masa preşedintelui parlamentului se găsea alt mesaj:
„Domnule Preşedinte:
Vă rog să binevoiţi a citi această adresă, precum şi rezoluţia alăturată, într-o şedinţă a Adunării şi să dispuneţi publicarea lor în Monitorul Oficial. Comitetul Executiv al Partidului Naţional-Ţărănesc, în şedinţa extraordinară din 30 noiembrie 1946, a adoptat în unanimitate rezoluţia anexată.
Vă rog să binevoiţi a lua act că Partidul Naţional-Ţărănesc consideră alegerile din 19 noiembrie 1946 ca nule şi neavenite. Partidul Naţional-Ţărănesc consideră Parlamentul constituit ca o adunare ieşită din violenţă, din fraudă şi din fals în acte publice, care nu are dreptul să legifereze, să reprezinte şi să angajeze în numele poporului român.
În consecinţă, deputaţii Naţional-Ţărănişti, proclamaţi aleşi, au decis să nu participe la lucrările acestui parlament.
Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc
Iuliu Maniu”
Ţara reacţiona şi ea la fel ca Maniu, sau mai precis Maniu vorbea din sufletul neamului său, aşa cum a făcut-o toată viaţa.
Prefectura judeţului Roman s-a grăbit şi a făcut publice rezultatele care erau în contradicţie cu cele ale Biroului Electoral.
Un activist comunist de la Iaşi – Zaharia – s-a dus în comuna Pildeşti, pe valea râului Moldova, în judeţul Roman, să lămurească ţăranii despre rezultatul alegerilor; huiduit, a fost scăpat de jandarmi de la linşaj.
În regionala Suceava, o parte din îndrumătorii politici au trecut de partea reacţiunii, iar alţii au părăsit munca.
Ţăranii din Frontul Plugarilor, din comuna Corneşti, judeţul Iaşi, au încetat munca „politică” şi s-au asociat partidelor de opoziţie.
Serviciul de Siguranţă al Ministerului de Interne a trecut imediat la acţiuni de divizare a deputaţilor P.N.Ţ., încercând să rupă din anturajul lui Maniu şi să facă o fracţiune independentă care să participe la lucrările parlamentului. S-au făcut presiuni pe lângă: Emil Haţieganu (Cluj) şi Teodor Roxin (Bihor), dar nu au neglijat nici din vechiul regat, pierzând timpul pe lângă Ilie Ion (Dolj), Nicolae Anghel (Buzău), Gheorghe Zâne (Iaşi), poate şi alţii.
Pe 10 decembrie Iuliu Maniu, acasă la Mihai Popovici, pe strada Sofia, i-a primit pe ziarişti străini cărora le-a făcut declaraţii în legătură cu desfăşurarea alegerilor. Printre cei prezenţi au fost semnalaţi: Edwards MacDonald, Frank, Serafimuta, N.N. Petraşcu, Kirschen, Karamuceac, Pauker, Milton, Lehrer, Vintilescu, Ocargean, Iuhâsz, Corbu, Poulos, Florescu, Marinescu, dr. Singer Tiberiu, Leonard Paukerow, ing. Pasek, Marven Pohne, Armellani, Kormos, Liviu Nasta, Arsa Bercovici, Emil Serghie, Nicolae Carandino.
Cu acea ocazie Nicolae Penescu a făcut o scurtă trecere în revistă asupra Mijloacelor folosite pentru falsificarea alegerilor, după care Iuliu Maniu a început cu precizarea:
„În alegerile din 19 noiembrie, partidele comuniste care susţineau guvernul au rămas în minoritate, în timp ce partidele din opoziţie au ieşit învingătoare în mod special, Partidul Naţional-Ţărănesc a ieşit învingător în bătălia electorală ca a avut loc şi care a demonstrat nepopularitatea guvernului de azi, şi P.N.Ţ a obţinut peste 70% din voturi. După toate regulile constituţionale şi parlamentare, guvernul trebuie să demisioneze imediat.
Aliaţii au constatat ilegalitatea alegerilor.
Ţin să vă mulţumesc pentru informaţiunile obiective pe care le-aţi trimis ziarelor d-voastre, despre modul revoltător cum guvernul actual a cutezat să falsifice voim ţării şi modul cinic cum a nesocotit chiar şi regulile cele mai elementare de buna cuviinţă. Nu ştiu dacă este mai condamnabil însuşi faptul falsificării alegerilor sau cinismul prin care guvernul a săvârşit fărădelegile sale fără nici o jenă şi fără cea mai mică ruşine. Falsul în actele publice de către oamenii oficiali ai guvernului este dovedit. El a fost confirmat şi de graba cu care guvernul a amnistiat falsul în acte publice prin Decret Regal, cu o zi înainte de deschiderea parlamentului.”
Începând din 12 decembrie ziarul „DREPTATEA” a început să publice mijloacele întrebuinţate de guvern pentru falsificarea alegerilor.
Preocuparea conducerii Partidului Naţional-Ţărănesc, faţă de poporul pe care îl reprezenta cu atâta dragoste, pe lângă toate preocupările majore ce le avea în acele momente, s-a materializat prin exprimarea unui manifest în faţa celor cu adevărat furaţi prin alegeri.
Manifestul Partidului Naţional-Ţărănesc
MANIFEST CĂTRE NAŢIUNE
Către voi, milioane de Cetăţeni şi Cetăţene care, cu sufletul încălzit de dragoste de Neam şi Ţară, v-aţi dus la urne să vă spuneţi voinţa voastră cinstită despre felul cum trebuie şi de către cine trebuie să fie cârmuită această Ţară, ne îndreptăm cuvântul nostru de mulţumire şi admiraţie.
De mulţumire pentru că aţi dat ascultare chemării noastre, care s-a adeverit că este una cu voinţa Ţării, de admiraţie pentru că în vremurile acestea de grea prigoană a tuturor libertăţilor aţi mers ca nişte eroi legendari expunându-vă bunurile şi viaţa pentru credinţele voastre.
Ţara noastră este bântuită astăzi de cea mai neagră urgie care s-a abătut vreodată asupra ei. Arse sunt câmpiile, arse sunt suflete noastre, arse năzuinţele noastre spre libertate şi lumină. Teroarea, minciuna, falsul încearcă să culce la pământ orice licărire de libertate, orice îndemn spre mai bine. Demnitatea şi mândria noastră naţională sunt îngenuncheate.
La 6 martie o mână de oameni, pe care Ţara nu i-a văzut la muncă, au confiscat puterea.
De atunci încoace au batjocorit toate instituţiile Ţării. Funcţionarii Statului, care nu s-au supus acestor oameni improvizaţi, au fost daţi afară. Armata ţării, sub pretext de democratizare, a fost deposedată de elementele capabile şi independente şi aservită intereselor politice. Justiţia a fost înfrânată în tot ce avea ea mai bun, judecătorii daţi afară şi înlocuiţi cu simbriaşii regimului.
Muncitorimii i s-a luat dreptul la muncă. Cei care nu au consimţit să fie slugi păcătoase regimului ci oameni liberi, au fost epuraţi fără milă.
Cetăţenii care nu au acceptat robia au fost persecutaţi. Negustorii, meseriaşii, industriaşii, urmăriţi în interesele lor.
Temniţele, tortura, persecuţiile, înscenările cele mai infame, arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate, tot ceea ce a inventat arsenalul infernal al hitlerismului şi fascismului a fost perfecţionat, sporit şi aplicat cu o cruzime de neegalat.
Presa partidelor democratice a fost sugrumată. Toate publicaţiile pe care partidul Naţional-Ţărănesc le avea înainte de 6 martie 1945 au fost suprimate, cluburile închise, întrunirile oprite.
Faţă de acesta stare de lucruri înseşi Naţiunile Unite au cerut un regim mai omenesc, iar prin acordul de la Moscova s-a pretins, şi guvernul şi-a luat angajamentul solemn, să restaureze libertăţile şi să facă alegeri libere.
Guvernul nu a îndeplinit nici un angajament, a călcat în picioare obligaţiunile luate în mod solemn.
Guvernul a convocat corpul electoral pentru 19 noiembrie 1946.
Aţi văzut ce au fost aceste alegeri. Aţi văzut cum s-au răscolit din arsenalul întunericului toate mijloacele pentru îngenuncherea voinţei naţionale, pentru batjocorirea alegerilor, pentru săvârşirea furtului şi pentru falsificarea neruşinată a credinţelor noastre.
Acuzăm acest Guvern al terorii, dictaturii şi reacţiunii că a călcat în picioare legile Ţării, libertăţile Neamului Românesc, drepturile individuale şi colective ale poporului. îl acuzăm că a refuzat să înscrie în listele electorale pe cei ce aveau dreptul legal de a fi alegători, că au refuzat să împartă cărţi de alegători celor înscrişi.
Îl acuzăm că a terorizat cu bande de bătăuşi populaţia care se împotrivea dictaturii guvernamentale.
Îl acuzăm că a lăsat să fie asasinaţi atâţia şi atâţia nevinovaţi fără a urmări pe făptuitorii bine cunoscuţi ai fărădelegilor. Îl acuzăm că a întocmit secţiunile de votare în aşa fel ca alegătorii să nu poată ajunge la locul de votare.
ÎI acuzăm că a călcat în picioare propria lui lege electorală pe care a întocmit-o fără asentimentul partidelor democratice, asentiment impus prin Acordul de la Moscova. Această lege electorală, cu tot caracterul ei reacţionar, s-a dovedit insuficientă faţă de lipsa totală de popularitate a guvernului.
Au fost îndepărtaţi bărbaţii noştri de încredere ca să opereze fără control. Au fost introduse în urne buletine pregătite înainte de începerea votării, au fost date cărţi de alegător în alb unor persoane neîndreptăţite pentru a vota în repetate rânduri. S-a despuiat scrutinul fără asistenţă legală, rezultatul a fost falsificat, procesele-verbale au fost schimbate iar rezultatele o dată măsluite au fost din nou rectificate.
Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de crimă, de falsificare a voinţei naţionale.
ÎI acuzăm că prin politica lui nefastă a provocat, pe lângă umilirea cetăţenilor, naosul economic şi înfometarea maselor populare.
Dar conştiinţa naţională a vibrat puternic din colibă până în palat. Toată admiraţia şi recunoştinţa noastră o închinăm ţărănimii care s-a ridicat, uriaş zăgaz de oţel, opunându-se celor care voiau să cheltuiască atât de ieftin independenţa şi demnitatea noastră naţională.
Vor binemerita de la Patrie femeile române pentru dârzenia şi cuminţenia cu care au ştiut să mânuiască arma votului luată pentru prima dată în mâna lor.
Muncitorii români vor binemerita de la Patrie şi vor avea prilejul să se bucur de rodul luptei lor. Ei au făcut front împotriva celor care înarmaţi cu pistoale voia să le răpească libertatea.
Lăudat să fie tineretul care s-a cinstit pe sine aruncându-se în luptă cu nemăsurată abnegaţie şi dragoste de neam şi libertate, urmând pildele înaintaşilor din 1848, 1877, 1914 şi 1918. Vigoarea lor este garanţia viitorului.
Naţiunea şi Partidul nu vor uita niciodată şi vor bine cuvânta pe toţi cei care a suferit şi suferă în această luptă. Martiriul lor asigură perpetuarea fiinţei naţionale
Sărutăm rănile şi obrajii loviţi şi umiliţi. Ne închinăm memoriei celor căzuţi eroic pentru apărarea drepturilor sfinte ale Neamului.
Români! Voi, cei insultaţi în demnitatea voastră de oameni liberi, aveţi dreptul să chemaţi Guvernul şi uneltele lui în faţa Tribunalului Naţiunii. împilatorii si falsificatorii nu vor rămâne nepedepsiţi.
Nedreptatea va fi pedepsită.
Nimeni nu poate fi judecător pentru Naţiune, decât Naţiunea însăşi.
Smulgeţi masca tiranilor de pe faţa lor. Nici un cetăţean sau cetăţeană nu poate recunoaşte aceste alegeri. Cu toţii trebuie să pretindă alegeri noi, înfăptuite de către un guvern care să asigure libertatea lor.
Vă chemăm la luptă împotriva dictaturii şi tiraniei. Satele noastre năpădite de bătăuşi şi cuţitar, care voiesc să pedepsească pe cei ce nu sunt slugi plecate regimului, trebuiesc curăţate. Slujbaşii care au trădat Naţiunea trebuiesc denunţaţi, actele lor păcătoase dezvăluite şi înfierate.
Cu toate nelegiuirile lui, Guvernul n-a fost în stare să stoarcă majorităţi.
Guvernul a căzut în alegeri.
Lumea întreagă cunoaşte voinţa adevărată a ţării, cunoaşte minciuna şi frauda guvernului.
Se ştie că Parlamentul lui nu poate conduce legal destinul Neamului. Acesta a fost rolul suferinţei voastre, rostul luptei dârze pe care aţi purtat-o cu atâta bărbăţie.
Pătruns de măreţia jertfei voastre, Partidul Naţional-Ţărănesc se închină în faţa avântului de libertate, a virtuţilor cetăţeneşti şi a spiritului de sacrificiu şi vă cheamă la luptă neînfricată până la victoria deplină.
Această victorie a sufletului românesc va însemna: independenţa Ţării, libertatea cetăţenilor, muncă cinstită şi pâine pentru toţi.
Iuliu Maniu Nicolae Penescu
Preşedinte Secretar general”
Partidul Naţional-Liberal şi-a ţinut Delegaţia Permanentă pe 17 decembrie şi după hotărârile luate a adresat un manifest către ţară:
„Români şi românce,
Cu înaltă conştiinţă patriotică v-aţi făcut datoria către ţară, în ziua alegerilor din 19 noiembrie, care a fost o zi de biruinţă pentru poporul român. Vouă tuturor va mulţumesc în numele Partidului Naţional-Liberal. La capătul unui lung şir de fărădelegi, ameninţări, violenţe, arestări, crime, falsuri – zdrobit de hotărârea cu care voi v-aţi apărat drepturile cetăţeneşti şi cu care aţi dat încrederea voastră opoziţiei naţionale, Guvernul, pe care ţara nu l-a vrut, a măsluit în Birourile Ministerului de Interne, nişte rezultate care să-i prelungească o şubredă existenţă.
Partidul Naţional-Liberal îşi va continua fără şovăire acţiunea.
În numele lui, reînnoindu-vă mulţumirile mele, vă cer să ne urmaţi cu hotărâre şi deplină solidaritate şi să fiţi încredinţaţi că statul român, întemeiat prin jertfele şi patriotismul atâtor generaţii de înaintaşi, nu poate fi distrus de trecătoare regimuri AP uzurpatori şi că voinţa unui popor nu poate fi înfrântă de nimeni.
Preşedinte P.N.L. Constantin CI. Brătianu”
Opinia publică, după frauda guvernamentală din timpul alegerilor, era apropiată sufleteşte opoziţiei care se vedea că reprezintă interesul naţional. Se va observa în următoarele trei luni, mai ales la sate, o fugă dinspre formaţiunile guvernamentale spre opoziţie.
Iuliu Maniu, obosit şi îndurerat, s-a dus la Sibiu, unde s-a internat în spital, fiind vizitat de prietenii care îl ţineau la curent cu intrigile şi maşinaţiunile guvernamentale, şi nu numai ale lor. Pe de o parte, se preconiza o apropiere iniţiată de ruşi, cu Titel Petrescu şi Brătianu, dar refuzată de Maniu atâta timp cât ruşii nu se deziceau de Groza, pe de altă parte iniţiativa comunistă de creare a unui partid fantomă „Muncă si refacere” sub conducerea lui C. Argentoianu adus din străinătate în vederea coalizării burgheziei, iar „Graiul Nou”, îl acuza pe liderul ţărănist de duşman al ruşilor. De multe ori aceiaşi emisari treceau şi pe la Dobreşti sondându-l şi pe Ion Mihalache.
Sursa: CICERONE IONIŢOIU – Viața politică și procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, București, 2003
Adaugă un comentariu