49 de ani de la dispariția lui Konrad Adenauer

Astăzi se împlinesc 49 de ani de la dispariția lui Konrad Adenauer. La fel ca în anii trecuți, foarte puțini își aduc aminte de primul cancelar al Republicii Federale Germania și de realizările sale.

Despre Konrad Adenauer s-au scris numeroase cărți și articole. Este normal să se scrie despre o personalitate care ea însăși a scris istorie. Cu toții știm (sau ar trebui să știm) cine a fost Konrad Adenauer și care a fost rolul său în crearea proiectului Europei unite.

Creştin-democrat cu poziţii ferme anticomuniste, Konrad Adenauer a jucat un rol important în formarea CDU, iar la 1 martie 1946 a fost ales ca președinte al CDU în zona de ocupaţie britanică. Ulterior CDU s-a extins în toate zonele de ocupație ale aliaților. Peste numai 3 ani, Adenauer devenea preşedinte al CDU pe întreaga Germanie de Vest.

Guvernarea Adenauer a fost marcată de destule succese. În primul rând, Germania de Vest și-a recăpătat suveranitatea (în trei etape: 1949, 1952 și 1955). De asemenea, RFG a fost admisă în 1950 în Consiliul Europei ca membru asociat, în 1951 în UNESCO și în 1955 în NATO. În 1954 a fost semnat un tratat de prietenie cu Statele Unite, iar în 1955 au fost reluate legăturile diplomatice cu Uniunea Sovietică, care au facilitat și întoarcerea a 15.000 de prizonieri de război germani. Succesele electorale ale CDU au fost înlesnite și de rapida revigorare a economiei germane, susținută de Planul Marshall, semnat în 1949. Numărul de șomeri a scăzut de la circa 2 milioane în 1950 la 500.000 în 1960, ajungând la jumătatea anilor ’60 chiar la 200.000.

Vlad Flonta - Sfera Politicii

Cancelarul Konrad Adenauer împreună cu președintele SUA John F. Kennedy

Cancelarul Konrad Adenauer (stânga) semnând tratatul NATO – Paris, 1954

În calitate de cancelar, Adenauer s-a opus ideilor socialiste şi a respins noţiunea de egalitarism. Tema sa politică principală era promovarea individualismului sub domnia legii. Avea credinţa nestrămutată că statul trebuie să creeze şi să garanteze cetăţenilor săi condiţii de dezvoltare economică şi intelectuală independentă, precum şi absolută protecţie, sub domnia legii. Dar platforma politică a CDU mergea mai departe decât ideile lui Adenauer, promovând unele programe de sorginte socialistă. Adenauer a reacţionat pragmatic, manifestându-şi dorinţa de cooperare şi compromis în ce priveşte programele de politică internă, faţă de care avea o poziţie critică, astfel încât să fie asigurată unitatea ţării şi să-i confere Germaniei un loc important în cadrul comunităţii europene.

În întreaga sa carieră a pus accentul pe politica externă. Vedea în expansiunea dominaţiei comuniste spre inima Europei o ameninţare directă la adresa Occidentului şi a valorilor sale. Nu credea în posibilitatea coexistenţei paşnice între cele două sisteme şi se pronunţa pentru o opoziţie puternică împotriva comunismului şi a oricăror manifestări agresive, inclusiv militare, ale Uniunii Sovietice şi ale aliaţilor acesteia. Considera ireconciliabile diferenţele dintre politicile de promovare a individualismului sub domnia legii şi dictatura totalitară, precum şi pe cele dintre învăţăturile umanist-creştine şi înregimentarea socială comunistă. A devenit un avocat al politicilor de descurajare promovate în perioada Războiului Rece, sprijinind energic contribuţia Germaniei Federale la NATO şi la arsenalul său nuclear, deşi ar fi preferat înfiinţarea şi dezvoltarea unei comunităţi de apărare europene. A acţionat neobosit pentru reconcilierea Germaniei cu vecinii săi, în special cu Franţa.

În perioada cât a fost cancelar, istoria Germaniei Occidentale a fost marcată de numeroase evenimente. În 1950 a devenit membru asociat al Consiliului Europei. În 1951 şi-a înfiinţat un Minister de Externe (cu Adenauer ministru până în 1955), şi-a dobândit statut de membru plin în Consiliul Europei şi a devenit membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. În 1952 a participat la formarea Comunităţii Europene de Apărare (CEA). În 1954-1955, după desfiinţarea CEA, Germania a fost recunoscută drept stat suveran şi a fost admisă în NATO. În perioada 1957-1958, a devenit membru fondator al Comunităţii Economice Europene, ulterior Uniunea Europeană.

Enciclopedia Universală Britannica, vol. I, Ed. Litera, Bucureşti, 2010

Adenauer a marcat în mod excepțional dezvoltarea Germaniei. Despre marele om politic Konrad Adenauer se va vorbi întotdeauna cu respect și admirație. Fundația care îi poartă numele promovează peste 200 de proiecte în 120 de țări. Casele memoriale Adenauer atrag în fiecare an sute de mii de vizitatori din toate colțurile lumii.

România a fost binecuvântată și a avut o personalitate la fel de mare: Iuliu Maniu. Din păcate noi nu am învățat să ne prețuim liderii. Casa memorială Iuliu Maniu este inclusă pe lista monumentelor istorice memoriale, dar în prezent este în paragină. Lucrările de reabilitare au fost sistate. Motivul? Lipsa banilor. Până acum lucrările de reabilitare au fost plătite din donații. Mai multe informații AICI.

Sâmbătă voi vizita împreună cu familia Casa Memorială Konrad Adenauer din Rhöndorf. Oare când vom putea vizita și Casa Memorială Iuliu Maniu?

Adaugă un comentariu

Adresa Dumneavoastră de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *