<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Arhive Însemnări istorice - Marius ANDREI</title>
	<atom:link href="https://mariusandrei.ro/blog/insemnari-istorice/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://mariusandrei.ro</link>
	<description>PNTCD</description>
	<lastBuildDate>Wed, 25 Oct 2023 17:36:04 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=5.9.10</generator>
	<item>
		<title>Iuliu Maniu și Actul de la 23 August 1944 &#8211; adevărul istoric</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-si-actul-de-la-23-august-1944-adevarul-istoric/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-si-actul-de-la-23-august-1944-adevarul-istoric/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 23 Aug 2019 05:00:07 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<category><![CDATA[Opinii]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4979</guid>

					<description><![CDATA[<p>Într-unul dintre dialogurile sale cu Mircea Ciobanu, Regele Mihai sublinia că “acolo unde e minciună nu poate fi libertate”. În ultimii ani, numărul istoricilor de ocazie și al detractorilor celui mai important om politic român al secolului XX &#8211; Iuliu Maniu &#8211; a crescut considerabil. Un exemplu elocvent al adversității față de moștenirea politică a [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-si-actul-de-la-23-august-1944-adevarul-istoric/">Iuliu Maniu și Actul de la 23 August 1944 &#8211; adevărul istoric</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p>Într-unul dintre dialogurile sale cu Mircea Ciobanu, Regele Mihai sublinia că “<strong>acolo unde e minciună nu poate fi libertate</strong>”.</p>



<p>În ultimii ani, numărul istoricilor de ocazie și al detractorilor celui mai important om politic român al secolului XX &#8211; Iuliu Maniu &#8211; a crescut considerabil. </p>



<p>Un exemplu elocvent al adversității față de moștenirea politică a lui Maniu este situația în care ajunsese <a rel="noreferrer noopener" aria-label="Casa Memorială Iuliu Maniu (se deschide într-o filă nouă)" href="https://iuliumaniu.com" target="_blank">Casa Memorială Iuliu Maniu</a> din Bădăcin. Nepăsarea administrației locale și centrale dovedesc că Iuliu Maniu continuă să fie un adversar incomod și astăzi, iar Casa Memorială Iuliu Maniu un ghimpe în ochiul celor care conduc destinele comunei Pericei și județului Sălaj.</p>



<p>Subiectul preferat al celor care au servit ca instrument de punere in aplicare a politicii bolșevice a fost și va rămâne <strong>Actul de la 23 August</strong> și presupusa dispariție mișelească a lui Maniu, care l-ar fi abandonat pe Rege într-un moment extrem de dificil deoarece nu dorea să-și asume riscuri.</p>



<p>Adevărul este altul: Maniu nu numai că nu s-a retras într-o locație secretă, dar a avut un program extrem de încărcat cu întâlniri și discuții politice complexe &#8211; detaliu confirmat atât de Regele Mihai cât și de generalul Sănătescu și Corneliu Coposu.</p>



<p>Pe parcursul zilei de 23 August, Maniu s-a întâlnit cu: Generalul Sănătescu (șeful Casei Militare Regale), colonelul Dămăceanu (șef al Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei), Dinu Brătianu, George Brătianu, Vîlsănescu, Titel Petrescu, Lucrețiu Pătrășcanu, Ion Mihalache, Grigore Niculescu-Buzești, Nerva Elekeș, Victor Anca, Camil Mănuilă, Romul Boilă, Iorgu Ghica (prefectul Palatului).</p>



<p>Cel puțin ciudată a fost atitudinea generalului Sănătescu. Acesta a luat masa cu Majestatea Sa Regele &#8222;într-o atmosferă de mare îngrijorare&#8221; în jurul orei 13, însă a omis să-L informeze pe Rege despre întâlnirea sa cu Maniu care avusese loc în jurul orei 7 dimineața. Chiar și secretarul particular al Majestății Sale, Mircea Ionnițiu, i-a raportat Regelui că Maniu nu a putut fi găsit.</p>



<p>În 1995 Regele a confirmat că “<em>Maniu a fost găsit și convocat, dar nu pentru după-amiaza zilei de 23 august, ci pentru dimineața zilei următoare, la ora 4</em>”. Faptul că Maniu chiar s-a prezentat la Palat la ora 4, conform convocării, demonstrează că in materie de obiectivitate, istoricii semidocți mai au multe de învățat despre onoare.</p>



<p>Întrebat dacă Maniu i-a oferit explicații Regelui, acesta subliniază că “<em>în cazul în care a fost convocat pentru ora 4, n-avea ce explicație să-mi dea. Mai degrabă el ar fi trebuit să întrebe de ce a fost chemat la palat la ora aceea. El și-a coordonat acțiunile ținând seamă de această oră. De aceea nici n-a venit la palat când a auzit la radio, ca toată lumea, proclamația noastră</em>”</p>



<p>Consider că cele 4 materiale postate mai jos oferă o imagine completă asupra Actului de la 23 August și implicarea lui Iuliu Maniu: </p>



<ul><li>interviul luat Regelui Mihai de Mircea Ciobanu</li><li>extras din jurnalul generalului Sănătescu</li><li>extras din jurnalul Seniorului Corneliu Coposu</li><li>extras din amintirile lui Ilie Lazăr</li></ul>



<p>Recomand în mod special articolul “<a rel="noreferrer noopener" aria-label="Semnificația Loviturii de Stat – Trădare sau salvare (se deschide într-o filă nouă)" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-semnificatia-loviturii-de-stat-tradare-sau-salvare/" target="_blank">Semnificația Loviturii de Stat – Trădare sau salvare</a>” semnat de Corneliu Coposu și <a href="https://mariusandrei.ro/23-august-1994-mesajul-majestatii-sale-regele-mihai-catre-tara/" target="_blank" rel="noreferrer noopener" aria-label="Mesajul Majestății Sale Regele Mihai la 50 de ani de când România a ieşit din alianţa cu Germania nazistă (se deschide într-o filă nouă)">Mesajul Majestății Sale Regele Mihai la 50 de ani de când România a ieşit din alianţa cu Germania nazistă</a>.</p>



<h4>Interviul luat Regelui Mihai de Mircea Ciobanu</h4>



<p><strong>M.C.:</strong> Recent, din discuțiile care au reluat desfășurarea evenimentului de la 23 august 1944 a apărut un punct tulbure. Devenise clar pentru toți că în ziua de 23 august, Brătianu și Maniu n-au apărut la Palat, așa încât arestarea Mareșalului, numirea noului guvern și celelalte întâmplări care au precedat plecarea Majestății Voastre din București s-au desfășurat în absența lor.<br>Această realitate a fost acceptată cu inima mai mult sau mai puțin ușoară. Unii au interpretat absența celor doi pur și simplu ca pe dovada unei carențe de coordonare, firească atâta vreme cât lovitura de stat fusese grăbită cu câteva zile înainte de data stabilită inițial; alții, ca de pildă fostul secretar particular al Majestății Voastre, Ionnițiu, în memoriile sale apărute recent la București, deplâng puțina importanță pe care liderii partidelor istorice au acordat-o evenimentului, lăsându-vă singur într-un moment de cumpănă grea pentru destinul țării.<br>Așa încât, informația pe care au pus-o în circulație oameni al căror statut nu poate fi pus la îndoială, descumpănește, întrucât pune într-o lumină nouă desfășurarea evenimentelor.<br>Deci, <strong>conform noilor informații, Maniu ar fi fost găsit de un emisar al Palatului, dar acesta l-a convocat pentru ziua de 24 august, la ora 4 dimineața</strong>. Înainte, Sire, de-a vă ruga să vă exprimați punctul de vedere asupra acestei informații, vă rog să răspundeți câtorva întrebări preliminarii. De-a lungul convorbirilor pregătitoare ale actului de la 23 August, ați simțit vreodată vreo ezitare în atitudinea șefilor partidelor politice? Au fost, vreau să zic, momente când vreunul dintre ei s-a îndoit de necesitatea ieșirii noastre din război?<br><strong>M.: </strong>Nu, asta nu s-a întâmplat niciodată. Am discutat în fel și chip despre felul cum trebuie să ieșim din război, aici au fost discuții, dar nimeni n-a avut nimic împotriva ieșirii din război;  asta era de la sine înțeles.</p>



<p><strong>M.C.:</strong> Aș dori să precizați statutul celor trei șefi de partide cu care ați lucrat la pregătirea ieșirii noastre din război.<br><strong>M.: </strong>Ei, în mod oficial, nu mai vorbeau în numele partidelor lor. Partidele nu mai activau pe față încă din anul 1938. Dar și în timpul dictaturii tatălui meu și începând cu septembrie 1940, când Antonescu și-a asumat toate responsabilitățile în Stat, șefii marilor partide au continuat să se exprime și să influențeze o parte din opinia publică.</p>



<blockquote class="wp-block-quote"><p>De când mă știu, n-am întâlnit decât cazuri de oameni cărora li s-a interzis să vorbească pentru că prin ei vorbea adevărul. Mincinoșii și aducătorii de vrajbă sunt lăsați să spună orice, ei nu sperie pe cei care trăiesc din minciună.</p><cite>Regele Mihai I</cite></blockquote>



<p><strong>M.C.:</strong> Erau luați în seamă?<br><strong>M.: </strong>Depinde de cine. Lumea trebuia să asculte doar de Mareșalul Antonescu, dar Mareșalul Antonescu însuși nu putea să facă abstracție de ei.</p>



<p><strong>M.C.: </strong>Ar fi putut să le interzică dreptul la exprimare?<br><strong>M.: </strong>Conform legii, da, pentru că era interzisă orice fel de politică în afară de cea oficială. Dar nici ei n-au întins coarda prea mult. Nici ei nu l-ar fi pus pe Mareșal în situația de a-i scoate definitiv din viața publică, dar nici mareșalul n-a uzat de prerogativele lui. Moravurile stabilite în țară de Constituția noastră democratică din 1923 n-au putut fi distruse definitiv; chiar dacă era război, și chiar dacă din cauza războiului continua să fie dictatură, nimeni nu s-a atins de personalitățile politice. Populația nu era obișnuită să accepte așa ceva. Cred că nici mareșalul n-a avut intenția să-i reducă la tăcere. I-a suportat, n-avea încotro.</p>



<p><strong>M.C.: </strong>Mareșalul avea cunoștință de întâlnirile Majestății Voastre cu ei?<br><strong>M.: </strong>Cred că da. Antonescu avea antene peste tot, ne impunea oamenii lui chiar și pentru cei care funcționau la Palat, printre aghiotanți &#8211; așa înțelegea el să fie la curent cu tot ce ni se întâmplă.</p>



<p><strong>M.C.: </strong>De ce n-a întreprins nimic practic împotriva acestor întâlniri?<br><strong>M.: </strong>Ar fi trebuit mai întâi să demonstreze în fața tuturor românilor atașați de Casa Regală de ce a devenit necesar să fiu pus sub control. Așa ceva i-ar fi fost peste puteri.</p>



<p><strong>M.C.:</strong> V-a mirat faptul că legătura cu șefii partidelor politice s-a întrerupt chiar în cursul zilei de 23 August?<br>M.: Într-un fel ne-a mirat, dar era și de înțeles, dacă te gândești că toată lumea era pregătită pentru altă zi.</p>



<p><strong>M.C.:</strong> V-ați gândit vreo clipă că absența lor ar putea să însemne refuz?<br>M.: Nu, de refuz nu putea fi vorba, nici de indiferență. De când e România Regat nu s-a întâmplat ca un om să fie chemat la Palat și să nu socotească asta o onoare pentru el.<br>Ceva necurat s-a întâmplat, ceva n-a mers. Eu am declarat mereu că n-au fost găsiți. Acum văd că trebuie să-mi revizuiesc declarația.</p>



<p><strong>M.C.: </strong>Declarația de până acum a Majestății Voastre este în deplină concordanță cu mărturisirea lui Ionnițiu, atunci de față. El spune…<br><strong>M.: </strong>Da, știu, spune același lucru. Au fost căutați și mie mi s-a raportat că nu au putut fi găsiți. Este ceea ce am declarat mereu în ultimii ani. Dar am primit informații noi. Acum reiese că Maniu a fost găsit și convocat, dar nu pentru după-amiaza zilei de 23 august, ci pentru dimineața zilei următoare, la ora 4. Iar Sănătescu afirmă în memoriile lui că l-a găsit, dar Maniu încă ezita dacă e bine sau nu să-și ia vreo răspundere, părerea lui fiind că rolul hotărâtor ar trebui să-l joace militarii… <strong>Avea perfectă dreptate</strong>. Noi renunțam la colaborarea cu nemții, nu ieșeam pur și simplu din război!</p>



<p><strong>M.C.: </strong>Secretarul particular al Majestății Voastre, Mircea Ionnițiu, scrie altceva.<br><strong>M.: </strong>Da, altceva. El scrie ceea ce am declarat și eu până acum, că neputând fi găsiți, cei doi șefi de partide n-au putut fi convocați. El trage de aici niște concluzii.<br> Adevărul pare să fie altul.<br> Repet că asta am aflat-o recent. Prestigiul oamenilor care mi-au adus noile informații mă obligă să revăd datele problemei.</p>



<p><strong>M.C.:</strong> În volumul de convorbiri apărut în 1991 vă exprimați regretul.<br><strong>M.: </strong>Așa e. Atunci mă gândeam că cei doi n-au vrut să mai facă încă un pas în acțiunea noastră comună. Credeam că, din punctul lor de vedere ei consideră că au făcut destul până atunci, și că de-atunci înainte ar urma ca eu să iau toate răspunderile. Judecând bine lucrurile, trebuie să accepți că sunt momente când oamenii nu mai pot să facă politică, nu-i mai lasă împrejurările. De ce tocmai Iuliu Maniu să facă excepție de la regulă și să fi continuat să facă politică până și în zilele acelea? Unii spun că asta era firea lui, să se ferească de gesturi radicale. La un moment dat chiar a declarat că nu vrea să fie prim ministru, ca să nu fie nevoit să semneze ceva care să-l angajeze definitiv. Dar era și firesc să gândească așa, pentru că ne aflam în război și era nevoie încă de militari. În general, el nu vroia să se risipească în diferite declarații și gesturi politice. El ținea să fie de folos la timpul oportun: lucrase mult pentru ieșirea țării din război, era, ca să spunem așa, șeful unei echipe care a activat în țară și în străinătate cu același scop, nu văd, deci, de ce nu s-ar fi implicat până la capăt în propria lui acțiune… Sunt înclinat să analizez mai mult aceste noi informații.</p>



<p><strong>M.C.: </strong>Ce argument cântărește cel mai greu în această schimbare de atitudine, Sire?<br><strong>M.:</strong> Faptul că Maniu chiar a venit la ora 4 la Palat.<br>Din declarațiile mele de până acum, unii au înțeles că vreau să-i învinovățesc pe cei doi oameni politici pentru absența lor. Este adevărat că absența lor de atunci m-a uimit și multă vreme am așteptat o explicație.</p>



<p><strong>M.C.:</strong> Iuliu Maniu v-a dat-o?<br><strong>M.:</strong> Nu, niciodată, dar acum înțeleg că în cazul în care a fost convocat pentru ora 4, n-avea ce explicație să-mi dea. Mai degrabă el ar fi trebuit să întrebe de ce a fost chemat la palat la ora aceea. El și-a coordonat acțiunile ținând seamă de această oră. De aceea nici n-a venit la palat când a auzit la radio, ca toată lumea, proclamația noastră.</p>



<p><strong>M.C.:</strong> Rămâne de văzut unde și în ce scop s-a produs perturbarea pe parcursul acestui circuit de informații<br>M.: Vrei să spui, dacă a existat un interes ca în ziua aceea legătura dintre noi și cei doi oameni politici să fie întreruptă…</p>



<p><strong>M.C.:</strong> Ce importanță ar avea pentru Majestatea Voastră cunoașterea acestui amănunt? Și pe urmă ce schimbă el în istoria acelei zile?<br><strong>M.:</strong> Dacă lucrurile s-au întâmplat așa, înseamnă că așa urmau să se întâmple. Dar dacă a apărut un element nou n-avem cum să nu-l luăm în considerație. El ne folosește tocmai ca să vedem de ce cursul întâmplărilor a fost cel pe care-l cunoaștem, nu cel pe care l-am fi vrut. Sigur că noi am fi vrut ca și Maniu și Brătianu să se fi prezentat la Palat.</p>



<p class="has-text-align-right"><em>Mircea Ciobanu &#8211; În fața neamului meu. Convorbiri cu Mihai I al României, Ed. Princeps, Iași, 1995</em></p>



<h4>Extras din jurnalul generalului Sănătescu</h4>



<p>Zi memorabilă care va rămâne în istoria poporului român.</p>



<p>Mai toată noaptea m-am zbătut cu știrile proaste ce soseau de pe front; este cert că la această oră frontul nostru este destrămat și trupele în derută. Peste măsură de obosit, am ațipit spre ziuă.</p>



<p>La ora 9 am intrat în biroul meu destul de abătut. Aflu că Mareșalul a venit de pe front și a convocat un consiliu de miniștri la Snagov, unde probabil va lua o ultimă hotărâre; de-ar fi hotărârea cea bună, adică armistițiul și încheierea ostilităților…</p>



<p>Dinu Brătianu îmi comunică prin telefon să trec imediat pe la el. La 9.30 am fost la el acasă unde-mi spune că a trimis pe George Brătianu la Antonescu pentru a se decide în favoarea armistițiului. Tot de la el aflu că și Maniu a trimis pe Mihalache, în același scop. Vorbind cu Dinu Brătianu asupra unui guvern politic în cazul demisiei Mareșalului, se arată intransigent, fiind de părere că numai un guvern de militari se poate alcătui în asemenea împrejurări. Prin urmare cade dezideratul ce am propus mereu – să se facă un guvern politic.</p>



<p>M-am întors la Palat, unde m-au înnebunit telefoanele, fiecare dorind a ști dacă s-a luat vreo hotărâre. Sunt chemat cu insistență la telefon de șeful de stat major al Armatei a IV-a, Col. Dragomir, care-mi comunică situația jalnică a Armatei și cere de la mine sugestii, ce să facă față de directivele operative date de germani ca să treacă pe Carpați cu toate forțele. În fața acestei întrebări am rămas foarte nedumerit, întrucât nu am calitatea de a lua vreo dispoziție, mai ales că șeful Marelui Stat Major (G-al Șteflea) este în zonă. I-am spus colonelului Dragomir să ia legătura imediată cu G-al Șteflea, care trebuie să aibă instrucțiuni de la Mareșal.</p>



<p>Pe la ora 11.30 sunt chemat la telefon de Președenția de Consiliu și vorbesc cu Mihai Antonescu, care mă întreabă dacă Regele este la București. Îi comunic că este și atunci Mihai Antonescu îmi spune că la ora 15.30 va veni la Palat cu Mareșalul spre a vedea pe Rege. Am comunicat aceasta imediat Majestății Sale Regele, iar eu am plecat la Maniu spre ai-i aduce la cunoștință acest fapt pe care-l socoteam important. Eram însoțit de Col. Dămăceanu. La Maniu acasă, i-am spus că dacă Antoneștii au cerut să vadă pe Rege înseamnă că au luat o hotărâre în urma consiliului de miniștri ținut și că această hotărâre nu poate fi decât: sau face Mareșalul armistițiu, sau își depune demisia. În primul caz eu nu aveam nimic de făcut, în al doilea caz însă trebuie să facem guvernul. Și Maniu ezita asupra unui guvern politic. Văzând cum stau lucrurile, am plecat la Palat spre a raporta Regelui că, în cazul că trebuie să facem un guvern, apoi îl vom face din generali întrucât oamenii politici nu sunt dispuși la riscuri.</p>



<p>La ora 13 am luat masa cu Majestatea Sa Regele într-o atmosferă de mare îngrijorare.</p>



<p>La ora 15.30 a sosit Mihai Antonescu singur; Mareșalul a întârziat cam un sfert de oră. După venirea lui am trecut la Casa Mică, unde ne aștepta Regele. Am intrat în salon; Regele, Mareșalul, Mihai Antonescu și cu mine, luând loc în jurul unei mese rotunde. Alături, în biroul Regelui, așteptau nerăbdători Buzești, Stârcea, G-al Aldea, Col. Dămăceanu, G-al Anton și Ioanițiu.</p>



<p>Voi căuta să redau cât mai fidel această întrevedere dintre Rege și Antonești, întrucât se vor găsi mulți care să denatureze adevărul.</p>



<p>Trebuie să spun de la început că nu ne gândisem să-i arestăm, întrucât eram convinși că vin să-și prezinte demisia, ipoteză ce o socoteam mai probabilă, întrucât a face ei armistițiul era o chestiune mai delicată, căci trebuiau luate măsuri contra germanilor.</p>



<p>După ce am luat loc în jurul mesei, Regele întreabă:</p>



<ul><li>Care este situația, domnule Mareșal?</li><li>Disperată, Majestate. Frontul este străpuns și în Moldova și in Basarabia.<br> După obiceiul Mareșalului, în continuare începe tot el să atace, făcând răspunzătoare de acest dezastru armata care nu mai vrea să lupte, și aceasta din cauza agitației oamenilor politici, și lăsând chiar să se înțeleagă că și Regele cu mine avem parte de vină, căci am stat de vorbă cu oamenii politici, pe care i-am încurajat în acțiunea lor. Regele are răbdarea să-l lase să-și verse focul și, profitând de o pauză, pune întrebarea:</li><li>Ce trebuie să facem? Nu credeți că este momentul a încheia armistițiul, fie dumneavoastră, fie un alt guvern?<br> Mareșalul răspunde categoric că nu trebuie să încheiem armistițiul.<br> Acest răspuns produce asupra Regelui și a mea o mare consternare, pe care probabil o sesizează Mihai Antonescu, care intervine:</li><li>Se poate să cerem și armistițiu, însă să mai așteptăm două zile, căci trebuie să vină niște răspunsuri de la Ankara și Madrid.</li><li>Domnule vicepreședinte, zic eu, nu credeți că așteptând două zile riscăm să ni se retragă condițiile de armistițiu și să cedăm în capitulare fără condiții? Am impresia că evenimentele se precipită și că e vorba de ore, nu de zile.<br> Majestatea Sa Regele se adresează Mareșalului:</li><li>Ce intenționați să faceți?</li><li>Vom încerca să rezistăm pe frontul fortificat Focșani – Oancea – Bolgrad, zice Mareșalul</li><li>Cu ce? – întreb eu – întrucât lucrările de fortificații nu sunt gata și trupele germane și române ce se retrag nu vor fi în stare să ocupe aceste poziții, fiindcă se retrag în mare dezordine.</li><li>Cu batalioanele de recruți, zice Mareșalul, pe care le-am trimis acolo, și cu alte trupe ce vor veni din interior. De altfel, dacă nu vom reuși să oprim inamicul pe această linie, ne vom retrage în munți și vom încerca să rezistăm, nu putem părăsi pe germani.</li></ul>



<p>Față de acest răspuns categoric, Regele s-a sculat în picioare și, fără a rosti o vorbă, le-a întins mâna și a ieșit afară. Antoneștii au rămas cu mine, în picioare, într-o tăcere chinuitoare.</p>



<p>Cei din biroul Regelui au auzit convorbirea și au luat măsuri de arestare; îndată ce Regele a intrat la ei, a dat aprobare să trecem la arestarea Antoneștilor și să facem lovitura de stat.</p>



<p>Prea puțin timp s-a scurs de la ieșirea Regelui, și a intrat în salon maiorul Dumitrescu Anton, din Batalionul de Gardă al Palatului, cu patru soldați, care a procedat la arestarea Antoneștilor. Mareșalul s-a îngălbenit și mi s-a adresat mie – cum putem să-i facem această ofensă? Nu i-am răspuns nimic, întrucât eram și eu destul de emoționat, fiindcă îmi dădeam seama de greutățile și răspunderile ce urmau acum.</p>



<p>Era ora 17. Dimpreună cu Regele, am trecut cu toții în Palat, în biroul meu, pentru a porni la cele ce trebuia să facem.</p>



<p>Col. Dămăceanu a plecat imediat la comandamentul Capitalei, să alarmeze trupele și să întrerupă legăturile telefonice între comandamentele germane și trupele lor. Planul era făcut cu tot deamănuntul, rămânea numai punerea lui în aplicare.</p>



<p>Regele a dictat decretul prin care eram numit Președinte de Consiliu. Înarmat cu acest decret, am plecat la Marele Stat Major să dau ordinele necesare trupelor de pe front și din restul țării pentru a înceta ostilitățile și pentru felul cum trebuiau să se grupeze.</p>



<p>Șeful Marelui Stat Major lipsea din București, așa că am intrat în cabinetul subșefului, G-al Arhip, căruia i-am pus pe masă decretul semnat de Rege cu numirea mea ca prim-ministru. G-al Arhip îmi spune: „Nimic surprinzător, era de așteptat. Vă rog, ce aveți de ordonat?“</p>



<p>Am chemat imediat pe Col. Leonida, șeful Secției Operațiilor, și împreună cu G-al Arhip am schițat ordinele ce trebuiau date și măsurile de luat. Trebuia să mă ocup eu de această parte, până la numirea generalului Mihail Gheorghe ca șef al Marelui Stat Major, numire ce trebuie să apară în cursul nopții în Monitorul Oficial.</p>



<p>După ce am terminat la Marele Stat Major am revenit la Palat, unde mai întâi am chemat telefonic pe G-al Vasiliu C. (inspectorul jandarmilor), pe G-al Pantazi (ministrul de război) și pe Col. Elefterescu (prefectul poliției), pentru a-i aresta ca unii ce ar fi putut contracara dispozițiile ce am luat. Nebănuind nimic, au venit imediat toți trei și au fost arestați.</p>



<p>În timpul acesta, trupele din Capitală și împrejurimi primiseră ordine și fiecare trecea în dispozitivul hotărât.</p>



<p>Începea să se însereze. Cea mai deplină liniște. Nu se bănuia încă nimic din cele petrecute.<br> </p>



<p>Am alcătuit guvernul:</p>



<ul><li>Președinte de Consiliu: G-al de armată adjutant Sănătescu C.</li><li>Miniștri fără portofoliu:<br> 1) Iuliu Maniu, șeful Partidului Național-Țărănescu<br> 2) Dinu Brătianu, șeful Partidului Național-Liberal<br> 3) Titel Petrescu, șeful Partidului Social-Democrat<br> 4) Lucrețiu Pătrășcanu, reprezentant al Partidului Comunist.</li><li>Ministrul finanțelor și economiei naționale: G-al de divizie Potopeanu Gh.</li><li>Ministrul sănătății și ocrotirilor sociale: Medic G-al Marinescu Nic.</li><li>Ministru al agriculturii și domeniilor: Negel D-tru, administratorul Domeniilor regale.</li><li>Ministru de război: G-al corp de armată Racoviță M.</li><li>Ministru de interne: G-al corp de armată Aldea A.</li><li>Ministrul comunicațiilor și lucrărilor publice: G-al Eftimiu C.</li><li>Ministrul educației naționale: G-al corp de armată Boițeanu I.</li><li>Ministru de externe: Niculescu-Buzești</li><li>Ministru de justiție ad interim: Lucrețiu Pătrășcanu</li><li>Subsecretari de stat:<br> o La interne – Col. Dămăceanu D.<br> o La aviație – G-al Gheorghiu Ermil<br> o La marină: Contraamiral Georgescu</li><li>S-au făcut numiri noi: Inspectoratul Jandarmeriei  &#8211; G-al Anton</li><li>Primarul Capitalei și prefectul poliției: G-al Dombrowski</li></ul>



<p>La ora 22, Majestatea Sa Regele a citit la radio Proclamația prin care se declara încetarea ostilităților și acceptarea armistițiului. Cum a aflat populația, a și venit în Piața Palatului, unde s-a manifestat călduros pentru Rege.</p>



<p>De-abia din acest moment începe agitația, întrucât toată lumea este de acord cu lovitura de stat și cu arestarea Antoneștilor. Suntem în mare pericol, căci germanii vor reacționa, deși am luat măsuri pentru a-i neutraliza – dar cine poate ști dacă măsurile luate de noi sunt eficace…?</p>



<p class="has-text-align-right"><em>Constantin Sănătescu: Jurnal, Editura Humanitas, București, 1993</em></p>



<h4>Extras din jurnalul Seniorului Corneliu Coposu</h4>



<p>Înainte de ora 7. Maniu se bărbierește. Apar îmbrăcați în civil generalul <strong>Sănătescu </strong>și colonelul <strong>Dămăceanu</strong>, intrați prin str. Basarab și curtea de lumină. Îi rețin câteva minute în hol. Sănătescu este nervos și agitat. Dămăceanu este sobru și calm. Maniu îi poftește în dormitor. Sănătescu, dinainte pregătit, începe un nou asediu pentru a-l convinge pe Maniu să accepte șefia guvernului, subliniind că aseară târziu, Regele, care este foarte contrariat, i-a cerut să mai facă o încercare. „Eu, zice Sănătescu, îmi asum orice risc, cu devotament și cu convingere. Dar nu vreau să mă fac de râs!“. Dămăceanu dă din cap, în semn de acord, însă nu scoate o vorbă.</p>



<p>„Singura formulă valabilă este guvernul prezidat de dumneavoastră, cu sprijinul tuturor! Asta vrea Regele, asta vor comuniștii, asta vrem toți.“</p>



<p>Maniu, foarte calm, îi răspunde: „<em>Domnule general, în cazul în care vom fi obligați să recurgem la soluția a II-a, formula politică cea mai potrivită va fi, așa cum am avut cinstea să propun azi noapte, în prezența dumneavoastră, a M.S. Regelui, un guvern Sănătescu compus exclusiv din generali, pe care cei patru reprezentanți ai opiniei publice îl vor garanta politicește, pentru țară și străinătate, prin prezența lor în guvern ca miniștri de stat.</em></p>



<p><em>În locul rămas vacant prin demiterea domnului Antonescu, vom constitui un guvern de armistițiu.</em></p>



<p><em>Armistițiul este un act militar, deci guvernul care-l va încheia va fi în mod logic un guvern de militari.</em></p>



<p><em>Pentru ca opinia publică din țară și din străinătate să aibă certitudinea că ieșirea României din războiul declarat contra Aliaților, armistițiul și abandonarea dictaturii sunt făcute cu acordul întregii noastre națiuni, partidele politice care reprezintă azi aproape unanimitatea națiunii vor garanta politicește guvernul de armistițiu condus de dumneavoastră, prin prezența reprezentanților lor, alături de dumneavoastră, ca miniștri de stat și de guvern.</em></p>



<p><em>De altfel, domnule general, repet că, în urma refuzului categoric al Moscovei de a accepta ca bază de discuție frontierele de la 1938 și în urma comunicării exprese a negociatorilor sovietici de la Stockholm și Cairo că acceptarea frontierei de la 1940, pe Prut, este o condiție sine qua non a armistițiului, în calitatea mea de om politic, mi-ar fi imposibil să prezidez un guvern care, prin forța împrejurărilor și pentru salvarea țării, este constrâns să accepte această clauză chiar și provizoriu. Aceasta cu atât mai mult cu cât eu (Maniu) am fost acela care a inițiat, cu ocazia ultimatumului sovietic, cel mai energic protest împotriva cedării Basarabiei și Bucovinei de Nord și în toată activitatea mea politică am susținut cu vigoare și constanță drepturile noastre asupra acestor provincii românești. Dumneavoastră, ca general, încheiați un act cu caracter militar și nu aveți răspundere politică pentru consecințele lor.</em>“</p>



<p>Sănătescu, deconcertat, pleacă cu Dămăceanu, tot prin curtea interioară care duce în str. Basarab. Între timp, pe coridorul care duce la garsonieră se adunase obișnuita „clientelă politică“: șefi de sector, secție, circumscripție, care aduc știri sau vin după informații, provocând o forfotă cu care eram obișnuiți.</p>



<p>În jur de ora 10, plecăm (Maniu însoțit de Coposu) la Dinu Brătianu, în Calea Dorobanți, nr. 16. Mașina Siguranței, nelipsită după noi, parchează în fața casei.</p>



<p>Ne așteaptă Vîlsămescu. În birou – Dinu Brătianu. Vîlsănescu capătă consemnul să nu primească alți vizitatori în afară de George Brătianu, Titel Petrescu și Pătrășcanu. Între 10.30 și 11 sosește Titel Petrescu.</p>



<p>Titel Petrescu, comentând absența sau întârzierea lui Pătrășcanu, crede că s-ar putea datora orei nepotrivite ori locului nepotrivit (prea expus) care a fost stabilit pentru întâlnire, dată fiind obligația lui de a nu se expune prea mult. „De altfel, subliniază Titel Petrescu, nici eu nu agreez acest mod de a risca. Nu este exclus ca Pătrășcanu să ne aștepte la Mănuilă, așa cum era programarea, înainte de a interveni încercarea cu George Brătianu. În orice caz, după orele 11 ne vom regăsi.“</p>



<p>După un oarecare timp de așteptare, încep convorbirile în trei. Eu stau în hol. În jurul orei 11, sosește cu mașina, radios, George Brătianu, venind de la Snagov. George Brătianu, plin de entuziasm, relatează cu voce puternică, pătruns de importanța celor raportate, că, după un lung dialog chibzuit și calm, Antonescu i-a confirmat convingerea lui că nemții au pierdut războiul, a recunoscut că generalii lui Hitler au abandonat Moldova, călcându-și angajamentul militar și a admis că țara noastră trebuie să iasă din război. I-a spus, în continuare (lui George Brătianu), că are intenția să discute cu exponenții militari și diplomatici germani, cavalerește, situația disperată a României și să-i convingă cu argumente peremptorii că țara noastră trebuie să se retragă din război și că ei trebuie să fie de acord cu aceasta. El (Antonescu) va aprecia când și cum trebuie să procedeze. George Brătianu relatează în continuare că a trebuit să-i transmită, cu foarte multe menajamente, cererea ultimativă a opoziției. Antonescu s-a enervat la început, a calificat în termeni duri amestecul „așa-zisei opoziții“, dar, în cele din urmă, calmat, a tăcut, încredințându-l pe George Brătianu să transmită celor care l-au trimis următoarea contrapropunere: </p>



<p>1) Partidele de opoziție ori măcar Maniu și Brătianu să îi înmâneze un memorandum prin care să-și asume în mod expres răspunderea istorică și politică a armistițiului; </p>



<p>2) Să i se dea mână liberă pentru a alege el (Antonescu) momentul cel mai favorabil și mai oportun pentru tratarea armistițiului, în orice caz după restabilirea frontului și oprirea ofensivei sovietice; </p>



<p>3) Să i se dea posibilitatea de a obține în prealabil asentimentul nemților pentru ieșirea României din război. Antonescu crede că cei de la conducerea armatei sovietice, care au avut ocazia de a verifica eroismul armatei române, sunt conștienți de dificultățile pe care le-ar ridica ruperea unui front la Focșani-Nămoloasa-Galați și escaladarea Carpaților în lupta cu armata română; că, în consecință, sunt în măsură să aprecieze avantajul uriaș pe care l-ar oferi retragerea din război a României care va antrena prăbușirea frontului german din Balcani; că, în consecință, ispitiți de această perspectivă, vor oferi condiții bune, care, în schimb, le vor asigura o înaintare spectaculoasă, fără pierderi, de 3000 km.</p>



<p>Antonescu îi confirmă lui Brătianu că nemții au retras în Polonia flota a VI-a aeriană, precum și divizia blindată contractată pentru apărarea Nistrului.</p>



<p>Antonescu crede că, discutând cu nemții de la militar la militar, va obține acordul lor pentru ieșirea României din război.</p>



<p>Maniu, Brătianu și Titel Petrescu discută contra-propunerea. Sunt de acord să semneze un memorandul în sensul solicitării lui Antonescu. Nu sunt de acord cu punctele 2 și 3. Îl roagă pe George Brătianu să se înapoieze imediat la Snagov și să-i comunice lui Antonescu că partidele politice sunt de acord să-și asume răspunderea istorică și politică a armistițiului; că i se va înmâna memorandumul de acoperire, în limita de timp necesară elaborării acestuia. În continuare, să i se comunice că armistițiul trebuie să fie încheiat imediat, fără nici o așteptare și că nemții nu trebuie să fie, în nici un caz, preveniți de acțiunea ce se pregătește. I se cere lui George Brătianu să aducă imediat răspunsul lui Antonescu.</p>



<p>Este ora 12. Plecăm, Maniu cu mine, într-o mașină. Titel cu alta.<br>Plecăm în Schitu Măgureanu, unde așteaptă, probabil, Pătrășcanu. Urcăm la etajul 5. Eu mă opresc la etajul 4 (apartamentul lui Mănuilă); intru prin spate și găsesc în birou pe Lucrețiu Pătrășcanu însoțit de C. Agiu. Ne urcăm un etaj, prin scara de serviciu. În dormitorul lui Maniu începe o conversație între Maniu, Pătrășcanu și C. Agiu. Titel Petrescu asistă. Se discută pe marginea rezultatelor înregistrate de ultimele demersuri făcute pe lângă Antonescu de George Brătianu. Este așteptat al doilea demers și întoarcerea lui Mihalache. Se conchide că, așa cum este hotărât și convenit, în caz de nereușită, se va trece la soluția a II-a. Pătrășcanu și Agiu, precum și Titel Petrescu insistă ca Maniu să-și asume președinția. Maniu repetă argumentele deja prezentate Regelui și lui Sănătescu, care îl împiedică de a primi președinția. Afirmă că guvernul format din militari trebuie să fie prezidat de un militar.</p>



<p>Agiu crede că ar fi bine să fie un guvern civil, cu participarea celor patru partide, și cere ca Partidul Comunist să participe la guvern măcar cu 3 miniștri. Maniu crede că nu trebuie să se imprime coloratură politică unui guvern de armistițiu, urmând ca după perfectarea armistițiului, guvernul provizoriu de militari să fie înlocuit. Comuniștii cer să se stabilească din timp proporția participării la guvern a partidelor din B.N.D. Maniu răspunde că nu e cazul și că, de altfel, nu se poate lua o hotărâre concretă fără prezența lui Dinu Brătianu. Având în vedere demersurile care sunt în curs și al căror rezultate va fi cunoscut în scurtă vreme, propune ca discuțiile să fie reluate la ora 20, în același loc. Cei prezenți sunt de acord. Pătrășcanu și Agiu urmează să se strecoare neobservați mai târziu, după plecarea agenților de Siguranță.</p>



<p>Ora 14. Sosește Mihalache, deprimat. Conversația dură cu Antonescu, fixat pe o poziție de megalomanie. „El știe ce trebuie să facă, să nu fie învățat! Nimeni nu e mai bun român decât el! Nu tăgăduiește că nemții au pierdut partida. Dar revine cu argumentul că armistițiul se încheie cu arma la picior, de pe poziții de forță. Nu e tot una să capitulezi, înghițind condițiile umilitoare ale învingătorului, sau să-i smulgi clauze avantajoase, atunci când mai poți să-l controlezi Își rezervă (Antonescu) libertatea și dreptul de a aprecia singur cel mai favorabil moment și nu se arată dispus să primească sfaturi de la oameni care nu cunosc tactica militară și harta frontului“. Mihalache se întoarce la casa lui Nistor Badea.</p>



<p>Ora 15. Dinu Brătianu la telefon. Supărat, anunță că George Brătianu s-a întors de la Snagov, repezit de Antonescu, care, între timp, și-a revizuit atitudinea înțelegătoare manifestată în cursul dimineții. Enervat de insistențele interlocutorilor (Brătianu și Mihalache) și de cererea lor fermă de a accepta punctul lor de vedere, s-a înfuriat, nemaifiind dispus să tolereze nici un amestec în treburile pe care le consideră de exclusiva lui competență. Între timp, a renunțat și la audiența la Rege, pe care o anunțase, și vrea să plece pe front. Dinu anunță că pleacă imediat spre Pitești și lasă om de legătură pe C. (Bebe) Brătianu.</p>



<p>Ora 15.30. Plecăm (Maniu, Leucuția, Coposu) la palatul Știrbey, unde ne așteaptă Niculescu-Buzești.<br>Maniu îl informează pe Buzești despre cele întâmplate în ultimele 4 ore: ședința de la Dinu Brătianu, convorbirile lui George Brătianu cu Mareșalul (ultima înregistrată de câteva minute prin telefon), întâlnirea dintre Mihalache și Antonescu și discuțiile cu Pătrășcanu, Agiu și Titel Petrescu. În concluzie, își manifestă nemulțumirea pentru eșecul tentativelor făcute pe lângă Antonescu și îngrijorarea pentru eventualele gafe ce le-ar putea face Antonescu, periclitând toată acțiunea. Cu regret, ajunge la concluzia că trebuie să se renunțe la speranțele legate de formula I. Socotește că este imperios necesar să fie împiedicat Antonescu să ia contact cu nemții, deoarece, în momentul când nemții vor avea confirmarea acțiunii ce se urmărește, vor preveni prin măsuri brutale realizarea ei. Probabil că Antonescu nu-și dă seama că a trata cu nemții ideea armistițiului înseamnă o adevărată sinucidere. Buzești este de acord că, pentru a se asigura reușita acțiunii, trebuie să se acționeze prompt și fără amânări.</p>



<p>Buzești îl întreabă pe Maniu dacă își menține refuzul de a prezida guvernul și Maniu confirmă.</p>



<p>Buzești îi cere lui Maniu dezlegare pentru aplicarea soluției a II-a în cazul când nu ar interveni în ultimul moment o revenire a lui Antonescu. Maniu îi răspunde că, așa cum s-a convenit, în cazul când soluția I eșuează definitiv, în mod automat și conform acordului în prealabil stabilit, se va pune în aplicare soluția a II-a.</p>



<p>Buzești transmite lui Maniu cererea Regelui și a apropiaților lui de la Palat ca Maniu să fie de acord cu întrebuințarea, în locuri de răspundere, a foștilor ofițeri „carliști”- general Mihail, general Dembrowski -, care fuseseră îndepărtați din armată de Antonescu. Maniu răspunde că Regele și Sănătescu au din partea sa mână liberă în alegerea oamenilor socotiți utili.<br> Se stabilește ca loc de comunicare și corespondență Splaiul Unirii, nr. 4, la locuința doctorului Romul Popp. Buzești raportează că a trimis la Cairo telegrama încredințată lui, prin care se cere dezlegare pentru declanșarea acțiunii. Apoi pleacă grăbit la Palat.</p>



<p>Ne întoarcem în Splaiul Unirii la orele 16.00.<br>Găsim acolo pe Nerva Elekeș, Victor Anca și Camil Mănuilă. După un sfert de ceas, sosește Romul Boilă.</p>



<p>Ora 17. Vine, de la Palat, trimis de Buzești, prefectul Palatului Iorgu Ghica. Este palid și emoționat. Anunță că Antoneștii (Ion și Mihai) au fost arestați înainte cu o jumătate de oră și gărzile care îi însoțeau au fost dezarmate și imobilizate. Comunică, în grabă, demersurile făcute pentru neutralizarea, la Palat, a lui Piki Vasiliu, Pantazi, Tobescu și Elefterescu.</p>



<p>Buzești a dat prin Papadache dispoziții de întrerupere a legăturilor telefonice și a cablurilor germane, precum și a legăturilor Jandarmeriei, Siguranței și a S.S.I. Consemnul general: dispersare și adăpostire până la limpezirea situației. Grupul de la Palat pregătește documentele și guvernul nou, după „rețeta” Maniu.</p>



<p>C.M.C. pune în aplicare planul de măsuri. Se speră ca în zorii celei de a doua zi să se poată ține primul consiliu de miniștri. S-a decis în comitet restrâns ca Regele să plece și să se pună la adăpost încă în aceeași seară, după soluționarea formalităților urgente. Roagă, din partea Regelui, a lui Sănătescu și a lui Buzești, ca Maniu să se adăpostească într-un loc nevizat până a doua zi. Iorgu Ghica întreabă cum poate să dea urgent de urma lui Dinu Brătianu, Titel Petrescu și Pătrășcanu, pentru a le aduce la cunoștință situația. Îi răspund că Dinu Brătianu este plecat din Capitală, iar Pătrășcanu și Titel Petrescu vor fi la orele 20 la Sabin Mănuilă în str. Schitul Măgureanu, unde au întâlnire programată cu Maniu.</p>



<p>Maniu roagă pe Iorgu Ghica să transmită celor doi că ședința proiectată a devenit fără obiect și că vor întâlni la ședința consiliului de miniștri.</p>



<p>Anunță că în zori va fi la Palat.</p>



<p>Iorgu Ghica repetă consemnul de dispersare și pleacă.</p>



<p>Leucuția propune schimbarea locuinței, oferindu-i lui Maniu casa doctorului Camil Mănuilă din Parcul Domeniilor, la adăpost de orice risc. După zecile de vizite și frământarea din ultimele zile, desigur că locuința în care ne aflăm este în colimator.</p>



<p>Nerva-Andrei Elekeș oferă apartamentul său, mai puțin vizitat, din cealaltă aripă a blocului C.E.C., etaj 4, cu orientare spre Tribunal. Maniu acceptă. Leucuția nu este de acord. Imediat ne strecurăm prin spatele imobilului, în apartamentul lui Nerva Elekeș: Maniu, Elekeș, Hudiță, Aurel Popa, Leucuția, Coposu, Camil, Mănuilă, Anca, ing. R. Boilă, Livianu și C. Leahu, care sosiseră între timp. Lăsăm vorbă femeii de serviciu că am plecat din București.</p>



<p>Instalați în apartamentul de la etajul 4, deschidem aparatul radio. Elekeș face legătura cu comandamentul de la telefoane și îi cere lui Papadache să țină legătura permanentă cu telefonul său și să transmită orice informație demnă de înregistrat. Apoi cere legătura cu Palatul. Răspunde Buzești, care relatează în fraze scurte evenimentul, repetă consemnul de dispersare și anunță arestarea lui Piki Vasiliu, Pantazi și Elefterescu, fără complicații. Raportează că el este în curs de redactare a documentelor, iar Sănătescu se chinuiește să întocmească lista guvernului de generali, conform rețetei lui Maniu.</p>



<p>Maniu vorbește apoi la telefon prin amabilitatea lui Papadache, cu Sibiul, Blajul, Baia de Arieș. Vorbesc și eu la telefon cu familia, la Alba Iulia (Oarda). Încercăm să prindem la telefon Snagovul, unde se află familiile Ghiță Popp, Solomon, Hudiță, Ilie Lazăr, Dobrescu, soția mea. Nu putem obține legătura.</p>



<p>Se dau indicații de atenție mărită și adăpostire.<br>Se discută perspectivele.<br>Suntem în așteptarea comunicatului</p>



<p>Între timp, se înregistrează vești primite prin Papadache. Luăm contact cu A.A. și gen. Ionescu.</p>



<p>Totul pare a decurge conform prevederilor.</p>



<p>Maniu ia legătura telefonică cu C.M.C. Ajunge destul de anevoie la col. Cristea, care confirmă că a început aplicarea măsurilor prestabilite. Comunicăm lui Buzești noul număr de telefon la care poate fi găsit Maniu.</p>



<p>După orele 22, se citește, în urma unor anterioare avertizări, comunicatul, apoi proclamația Regelui, lista guvernului, decretele.</p>



<p><strong>Ascultăm cu emoție neascunsă</strong>. Gazda, Nerva Elekeș, care avusese grijă să pună la gheață două sticle de șampanie, ne servește, pentru sărbătorirea marelui eveniment, câte un pahar de șampanie. Ciocnim pentru libertatea și independența României. Noi suntem exuberanți. Pe chipul lui Maniu se citește îngrijorarea. Dintre cei prezenți, se retrag Camil Mănuilă și ing. Boilă după ce insistă, fără rezultat, ca Maniu să plece cu ei. Pleacă, de asemenea, Leahu și Livianu.</p>



<p>Începem discuția și comentariile legate de textele difuzate la radio.</p>



<p>Maniu își exprimă nemulțumirea mai întâi pentru interpolarea „civililor” în guvern (în afară de militari, se anunțase numele lui Gh. Niculescu-Buzești la Ministerul Afacerilor Externe, D. Negel la Agricultură și Lucrețiu Pătrășcanu la Justiție (ad-interim). „Trebuiau să se conformeze și să respecte întru totul formula convenită, adică guvern compus exclusiv din militari, fără participare de civili, girat de B.N.D.”, continuă Maniu. „Buzești, care este un om excepțional, nu avea ce să caute într-un guvern militar provizoriu. Prezența lui Negel poate fi socotită provocatoare, el fiind cu un picior în grupul criminalilor de război. La Justiție trebuia să fie tot un general.”</p>



<p>La întrebarea mea privind membrii guvernului, dintre care unele nume erau necunoscute, Maniu răspunde: „Nu are nici cea mai mică importanță. Eu i-am sugerat lui Sănătescu și i-am spus lui Buzești să transmită Regelui că alegerea membrilor guvernului să se facă dintre generalii disponibili, de încredere, de preferință la fiecare departament cu general de specialitate sau profil apropiat. Pe Mihail și pe Dembrowski i-a vrut Regele, considerându-i și devotați și adversari hotărâți ai lui Antonescu. Nu contest competența profesională a acestora, dar știu că au fost oamenii lui Carol II”.</p>



<p>În trecere, Maniu subliniază că includerea lui Potopeanu – care este excepțional de înzestrat și demn de apreciere în guvern, ar putea nemulțumi pe ruși, datorită trecerii lui prin fruntea Comandamentului Militar al Transilvaniei.</p>



<p>La un moment dat, Maniu spune: „Acum, cel mai important lucru este cum se vor descurca [Iosif] Teodorescu și Dămăceanu ”. „Sper ca nemții să intre în panică din cauza elementului surpriză, căci, altfel, s-ar putea întâmpla o nenorocire“.</p>



<p class="has-text-align-right"><em>Corneliu Coposu, Doina Alexandru: File dintr-un jurnal interzis 1936-1947, 1953, 1967-1983, Editura Vremea, București, 2014</em></p>



<h5 class="has-text-align-center"><strong>23 august 1944, ora 22.30<br> Proclamația Regelui Mihai (citită la radio) </strong></h5>



<p>„Români!<br> În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înțelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea țării de la catastrofa totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite.</p>



<p>Români!</p>



<p>Un nou guvern de uniune națională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voința hotărâtă a țării de a încheia pacea cu Națiunile Unite. România a acceptat armistițiul oferit de U.R.S.S., Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.</p>



<p>Din acest moment, încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite. Priviți pe soldații acestor armate cu încredere. Națiunile ne-au garantat independența țării și neamestecul în treburile noaste interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.</p>



<p>Români!</p>



<p>Poporul nostru înțelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate și care nu atinge drepturile nimănui, este un dușman al neamului nostru. Ordon armatei și chem poporul să lupte prin orice mijloace și cu orice sacrificii împotriva lui. Toți cetățenii să se strângă în jurul tronului și al guvernului pentru salvarea patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului și se opune voinței poporului este un trădător de țară.</p>



<p>Români!</p>



<p>Dictatura a luat sfârșit și cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi, în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor țării sunt garantate și vor fi respectate.<br> Alături de armatele aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele națiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupația străină.</p>



<p>Români!</p>



<p>De curajul cu care vom apăra cu armele în mână independența împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul țării noastre.</p>



<p>Cu deplină încredere în viitorul neamului românesc, să pășim hotărâți pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice și fericite.“</p>



<h5 class="has-text-align-center"><strong>Declarația guvernului </strong></h5>



<p>„[…] Astăzi dictatura a fost înlăturată. Poporul reintră în drepturile lui. Regimul politic pe care îl vom înfăptui va fi un regim democratic, în care libertățile publice și drepturile cetățenești vor fi garantate și respectate. […]<br> Guvernul, adresându-se vouă, tuturor cetățenilor țării, vă cere să faceți zid în jurul M.S. Regele Mihai I și în spiritul unei desăvârșite uniri și discipline naționale, să-i dați tot sprijinul pentru înfăptuirea comandamentelor supreme ale ceasului de față: asigurarea păcii și instaurarea unui regim democratic, de largi drepturi și libertăți publice pentru toți cetățenii țării.“</p>



<h4>Extras din amintirile lui Ilie Lazăr</h4>



<p>&#8221; …..Cu ani, inaintea oricui, Iuliu Maniu a organizat si dirijat opinia publica romaneasca spre alianta cu marile puteri democratice. In anul 1941 a facut un acord cu ministrii Marii Britanii si Statelor Unite angajandu-se categoric pe aceasta linie, fapte pe care le-au stiut colaboratorii d-sale din conducerea partidului si anume : d-nii Mihalache, Dr.Lupu, Mihai Popovici si Ghita Pop.</p>



<p>Cu ani inainte, Iuliu Maniu, prin trimisii sai, a transmis un mesaj prizonierilor nostri din Rusia, sa se inroleze ca armata separata contra germanilor. Cu mult inaintea tuturor Iuliu Maniu a pus problema iesirii din razboi si incheierea armistitiului, atat Regelui cat si Maresalului Antonescu. Nu voi starui cu amanunte asupra acestor tratative, atat doar ca va veni timpul cand insusi dl. Maniu va fi obligat sa puna anumite lucruri la punct.</p>



<p>Se va vedea ca d-nii Groza, Tatarescu si alti &#8222;apostoli&#8221; ai &#8222;lumii noi&#8221;, beneficiari ai actului de la 23 august, erau complet absenti de la orice actiune care era riscanta.( Dl. Groza i-a spus doamnei Lucretia Barbu :&#8221; Ce, eram prost sa raman in Bucuresti?&#8221;).</p>



<p>Dl. Maniu va trebui sa-i arate pe toti si toate ajutoarele lui pretioase in acele actiuni riscante. Evident, nici chiar noi, ce-l secondam zi de zi pe Dl. Iuliu Maniu, nu puteam sti tot ce facea, deoarece, prin felul cum dl. Maniu utilizeaza pe oricare dintre colaboratorii sai, ceilalti banuiesc dar nu stiu nimic precis. Eu stiu doar atat, si aceasta cu toata certitudinea ca , actul de la 23 august a fost pregatit in cele mai mici amanunte, exclusiv de Iuliu Maniu, cu ajutorul a cel mult 12-16 insi. Marele noroc a fost ca Majestatea Sa Regele a consimtit sa uzeze de drepturile sale constitutionale si prin aceasta a asigurat acel minunat succes. Sa nu se uite ca cele mai mici amanunte au fost puse la punct de catre oamenii din anturajul Majestatii Sale Regele Mihai I, in perfecta colaborare cu dl. Iuliu Maniu. Lauda si recunostinta se cuvine, afara de cei plecati in strainatate, in frunte cu Printul Barbu Stirbey, d-lor Cornel Bianu, Constantin Visoianu, precum si colaboratorilor lui Iuliu Maniu din interior, care, aici, sub calcai german, au riscat in fiecare zi. Imi permit a aminti vreo cativa pretiosi colaboratori ai Majestatii Sale si ai d-lui Iuliu Maniu ca : General Aldea, General Niculescu, Colonel Damaceanu, Colonel Olteanu, Colonel Emilian Ionescu, d-nii Niculescu- Buzesti-Starcea, Ghita Pop, Dr. Leucutia, Georgescu, dr. Solomon, Hudita, Caramfil, Maldarescu, Petrusca, Ilie Lazar. Mare si pretios concurs au dat doamnele Madgearu, Ecaterina Stirbey, Alice Sturdza, Mara Lazar, Dr. Manoila si Ligia Georgescu.</p>



<p>Despre cele mai sus insirate, afirm cu preciziune ca au avut un rol hatarator la actul de la 23 august. Dl Maniu este in drept sa ma corecteze sau sa dezminta. Eu mi-am permis aceasta indiscretie. Despre dl Patrascanu &#8211; care a dat un mare interviu lipsit de modestie in aceasta chestiune &#8211; stiu atat, ca de vreo cateva ori a venit la dl. Iuliu Maniu, iar o data in casa d-lui Manoila, rugat fiind sa iesim cu muncitorii in strada, a spus : &#8221; Garantati, d-le Maniu, ca politia nu trage ?&#8221;</p>



<blockquote class="wp-block-quote"><p> N-ar trebui ca acest act salvator pentru viitorul neamului romanesc sa-l discute oameni care n-au nici o competenta. </p><cite>Ilie Lazăr</cite></blockquote>



<p>N-ar trebui ca acest act salvator pentru viitorul neamului romanesc sa-l discute oameni care n-au nici o competenta. Doi factori au pregatit si dus la bun sfarsit totul. Acestia au fost: Regele Tarii si Iuliu Maniu. Toti ceilalti, fie ca erau in uniforma, fie in civil, au activat dupa pregatirea si indrumarile celor doi factori. Asigur pe toti cei cu interviuri si beneficiari ai acestui act important, ca cei care au riscat, punandu-si capul la bataie, nu s-au gandit niciodata la o recompensa, ci au crezut tare ca pentru salvarea neamului, nici o jertfa nu este prea mare. Neamul acesta harnic, bun si viteaz, merita pe viitor o soarta mai buna si n-ar trebui sa repete greselile din trecut, cand toti aventurierii si instrainatii erau cocotati la conducere.</p>



<p>Dupa desavarsirea actului de la 23 august, germanii cred ca este cazul sa ne pedepseasca. Fostii comandanti din Bucuresti, care au fost eliberati pe cavant de onoare, au bombardat orasul si au atacat solid. Au bombardat masiv Palatul Regal, Teatrul National, Atheneul, Telefoanele si toata Calea Victoriei, precum si alte obiective militare. Dupa arestarea Maresalului Antonescu , a lui Ica Antonescu, a generalului Pantazi, a generalului Vasiliu si a colonelului Elefterescu, actiunea militara isi urmeaza cursul metodic. In frunte stau Regimentul de Garda comandat de colonelul Olteanu. Dl. Iuliu Maniu era cand la Palat, cand la sediul lui permanent, in locuinta compusa din 2 camere a d-lui Romul Pop, din Splaiul Unirii, nr.5, cand la Marele Stat Major, din Palatul CFR, de langa Gara de Nord. Eu, in noaptea de 23-24 august, am fost surprins la Snagov, unde se gasea vila d-lui dr, Costinescu si a d-lui Dinu Bratianu. Aici era cat pe-aici sa fim capturati de germani. In ultimul moment am fost salvati de catre doi agenti trimisi de Marele Stat Major, la rugamintea d-lui Maniu. M-am salvat facand un mare inconjur, sosind la Bucuresti in cel mai mare bombardament. Prietenii care m-au crezut capturat s-au bucurat vazandu-ma.</p>



<p>Legatura d-lui Maniu cu Marele Stat Major si cu Comandamentul Capitalei a organizat-o generalul V. Barbu… La inceput dl. Maniu personal mergea la Marele Stat Major, fara sa tina seama de pericolele ce-l amenintau, in cele mai mari bombardamente. Totdeauna era insotit de generalul Barbu, de maiorul de Stat Major, Ratiu sau de Aurel Maldarescu, Cioculescu, Cantemir sau Furnarache. Aici la permanenta Marelui Stat Major erau numai vreo cativa maiori, sefi de birouri. Dl general Mihail, seful Marelui Stat Major era in padurea Pasarea, iar dl. presedinte al Consiliului de Razboi, Sanatescu cu alti generali, erau la Bolintinul din Vale, la cca 30 km. de Bucuresti. Dl. Maniu insotit de ge. Barbu, Radu Cioculescu si Furnarache au plecat imediat la Bolintinu din Vale. Aici gaseste pe Generalul Sanatescu, Aldea, Eftimiu, Damaceanu si altii. Cu cei prezenti s-a tinut imediat un Consiliu ad-hoc, dl. Maniu aratand temeiurile juridice si bazele constitutionale care trebuie sa stea la baza noului aparat de stat. ( Constitutia de la 1866 si 1923) A rugat ca Guvernul sa ia contact oficial cu aliatii de la Cairo si Moscova, pentru incheierea armistitiului, in conditiile in care au fost stabilite in prealabil si in secret. Generalii au rugat pe dl. Maniu sa nu se reintoarca la Bucuresti, date fiind pericolele. El totusi a crezut ca trebuie sa plece, deoarece prezenta sa in Capitala, unde toata populatia era in adaposturi, in permanenta, era incurajatoare.</p>



<p>Legatura cu Partidul Liberal o avea prin dl. Constantin Bratianu.</p>



<p>Luptele pentru eliberarea Capitalei, a Munteniei, a Olteniei si Transilvaniei de Sud au durat doua saptamani. Dupa aceasta, au intrat si trupele aliate in orasele deja total eliberate.</p>



<p>Despre actiunile secrete ale domnului Iuliu Maniu mi-as mai permite o destainuire : o data, fara stirea nimanui, s-a intalnit in padurea Pustnicul, cu dl. Chesterle, recent lasat cu parasuta langa Alexandria. Mai suntem in posesiunea( fara aprobarea d-lui Maniu, care ne-a conjurat s-o distrugem) unei ciorne cu manuscrisul d-sale, continand o telegrama catre dl. Churchill, si una catre un oarecare &#8222;Alecu&#8221; la Cairo. Dispozitiunile pe care le dadea conducatorilor romani din Ardealul de Nord, le facea pe cai incredibile. O data- si mi se pare chiar primele dispozitiuni- le-a dus in gheata sotia mea , riscand mult de tot.&#8221;</p>



<p>Acestea sunt mărturiile despre 23 august 1944, scrise în prima parte a memoriilor lui, la &#8221; Coana Miluta, sub steag englezesc, la 30 mai 1945</p>



<p>Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, într-un interviu de mare substanță acordat doamnei Marilena Rotaru, în 1994, lansat și publicat la sfârșitul anului 2014 la editura &#8222;Curtea Veche&#8221;, având titlul &#8222;Cuvântul Regelui&#8221; spunea următoarele despre momentul arestării mareșalului Antonescu:<br> &#8222;Brătianu cu liberalii nu aveau pe nimeni care putea să preia această gardă. Maniu avea pe cineva, îl chema Ilie Lazăr, care din cauză că noi am făcut ceea ce am făcut la 23 august, și nu la 26 august cum era plănuit, el se afla în Transilvania, tocmai ca să recruteze o echipă, care să completeze o echipă românească a Armatei române, ca să-l păzească pe Antonescu. Ideea generală era ca nu cumva să se întâmple ce s-a întâmplat cu Mussolini. Nu din partea românească, ci din partea nemților, dacă ei reușeau să spargă frontul din jurul Bucureștiului, să vină acolo, se risca să pună mâna pe Antonescu și să înceapă din nou toată chestiunea. Oricum, Ilie Lazăr, nu a reușit să aibă oamenii lui la timpul necesar. Comuniștii cu Bodnăraș, adică Ceaușu, cum îl chema atunci, se organizaseră dinainte și aveau aceste echipe&#8221;</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-si-actul-de-la-23-august-1944-adevarul-istoric/">Iuliu Maniu și Actul de la 23 August 1944 &#8211; adevărul istoric</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-si-actul-de-la-23-august-1944-adevarul-istoric/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>23 august 1994: Mesajul Majestății Sale Regele Mihai către Ţară</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/23-august-1994-mesajul-majestatii-sale-regele-mihai-catre-tara/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/23-august-1994-mesajul-majestatii-sale-regele-mihai-catre-tara/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 23 Aug 2019 04:30:51 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4965</guid>

					<description><![CDATA[<p>Români! Se împlinesc cincizeci de ani de când România a ieşit din alianţa cu Germania nazistă. Ceea ce ar trebui să cunoască astăzi generaţiile tinere este că alianţa cu Germania lui Hitler n-a fost confirmată de nici un pact care să prezinte garanţii pentru viitorul naţiunii noastre. Silită să-şi încalce vocaţia sa pentru neutralitate, România [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/23-august-1994-mesajul-majestatii-sale-regele-mihai-catre-tara/">23 august 1994: Mesajul Majestății Sale Regele Mihai către Ţară</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p>Români! </p>



<p>Se împlinesc cincizeci de ani de când România a ieşit din alianţa cu Germania nazistă. </p>



<p>Ceea ce ar trebui să cunoască astăzi generaţiile tinere este că alianţa cu Germania lui Hitler n-a fost confirmată de nici un pact care să prezinte garanţii pentru viitorul naţiunii noastre. Silită să-şi încalce vocaţia sa pentru neutralitate, România intrase în război pentru a-şi cuceri teritoriile pierdute prin înţelegeri și pacte inspirate sau favorizate chiar de viitorul său aliat, Germania. </p>



<p>Ruperea acestei alianţe era dorită de întreg poporul român, încă din zilele în care armata noastră îşi împlinise rolul de-a readuce în hotarele Patriei pământurile româneşti de dincolo de Prut. Războiul îşi pierduse demult motivaţia şi nu făcea altceva decât să transforme România într-un agresor — şi asta în timp ce întreaga lume întemeiată pe respectul faţă de democraţie îşi aduna forţele pentru a da o replică decisivă pericolului nazist. </p>



<p><span class="sc_highlight sc_highlight_style_2">Actul de la 23 August, pe care l-am anunţat personal întregului popor român, n-a fost dorit de Rusia sovietică, pe care chiar a surprins-o.</span> În vederile acesteia, ar fi urmat ca România să devină un sângeros teatru de război. Nu s-a întâmplat astfel, pentru că <strong>cei mai luminaţi oameni politici</strong> şi marii noştrii patrioţi au prevăzut dezastrul spre care era împinsă naţiunea. Ei au luptat împreună cu mine ca să-l preîntâmpine, în pofida atitudinii neînţelegătoare şi refuzului exprimat de Mareşalul Antonescu. Nu s-a întâmplat aşa pentru că de la cel mai simplu ostaş până la comandanţii de mari unități, armata a înţeles fără ezitări raţiunea de stat a nevoii participării noastre — sub presiunea timpului — la ofensiva Puterilor Aliate. </p>



<p>Actul de la 23 August 1944 a făcut să înceteze regimul dictatorial al Mareşalului şi, readucând statul de drept odată cu constituţia democratică din 1923, a permis armatei române să iasă victorioasă în luptele pentru recucerirea Nordului Transilvaniei. </p>



<p>O mare parte din răspunderea pentru drama pe care a suferit-o apoi poporul român şi celelalte state din Răsăritul Europei cade în sarcina Aliaţilor. În timp ce puterile occidentale n-au dorit să acorde statutul de cobeligerant ţărilor transformate deja în sateliţi ai Uniunii Sovietice, aceasta le-a tratat ca pe nişte ţări învinse, pentru a le putea impune înrobitoarele sale pretenţii economice și politice. </p>



<p>România poate sta cu fruntea sus în faţa popoarelor. Stau mărturie faptele de eroism ale Armatei Române, marele număr de ostaşi şi de ofiţeri pe piepturile cărora au strălucit ordinele <em>Mihai Viteazul</em>, <em>Steaua României</em> și celelalte ordine şi decoraţii, stau mărturie sutele de mii de vieţi jertfite pe câmpurile de bătălie ale Răsăritului şi Apusului. </p>



<p>Armatei Române îi adresez elogiul meu. Căci ei, celei de astăzi, îi aparţin şi fapta cuceririi Nordului Transilvaniei şi clipa de credinţă din 23 August 1944. </p>



<p>Ziua de 23 August a însemnat, înainte de orice, începutul unei lupte de arme esenţială pentru istoria noastră, pentru Europa, un moment asemănător în importanţă cu debarcarea în Normandia. <strong>Din nefericire, semnificaţia acestei zile a fost mistificată timp de cinci decenii</strong>. Pentru a-i răpi adevăratul înţeles militar şi politic, ea a fost preschimbată în sărbătoarea naţională a României, transformată la rândul ei în republică populară comunistă. Astfel a fost înlăturată ziua de 10 Mai din calendarul nostru, pentru ca treptat ziua de 23 August să devină un simbol comunist şi <strong>o poartă prin care să pătrundă forţele comunismului</strong>, ostile poporului român și democrației în aceeași măsură ca și forțele nazismului.</p>



<p>Astăzi, după revoluția din 1989, cei ce au slujit cu zel dictatura comunistă și au contribuit la oprimarea națiunii române afirmă că prin actul de la 23 august eu sunt cel care a vândut țara sovietelor. Și aceasta părând să uite că în acel moment armatele sovietice se aflau deja pe sfântul pământ românesc și desigur, nechemate de mine.</p>



<p>Vreau, în amintirea zilei de 23 August 1944, <strong>să elogiez lupta de rezistenţă în munţi a militarilor şi civililor</strong> care, vreme de un deceniu şi mai bine n-au vrut să admită îngenuncherea poporului nostru în faţa puterii sovietice. Preamăresc, de asemenea, pe cei care au îndrăznit să spună <strong>NU </strong>tuturor formelor de îndoctrinare comunistă, care nu şi-au pierdut nădejdea în revenirea ţării la normalitate şi care, cu preţul libertăţii şi al vieţii lor, au predat generaţiilor următoare idealurile democraţiei. <strong>Gândul meu se mai îndreaptă şi spre martirii credinţei în Dumnezeu,</strong> spre toţi cei care au făcut din suferinţa lor <strong>un zid împotriva ateismului şi a deznaţionalizării</strong>. <span class="sc_highlight sc_highlight_style_2">Fără toţi aceştia, poporul român n-ar fi avut puterea să zdruncine din temelii edificiul comunist.</span> În 1989 tinerii români nu s-au ridicat numai împotriva unui dictator. Ei au contestat comunismul în lume, păgubitoarea lui supravieţuire împotriva evidenţelor şi pentru aceasta au plătit cu vieţile lor.<strong> În jertfa lor eu văd una din verigile eroismului românesc</strong>, cu cât mai ignorată de oamenii puterii de azi, cu atât mai strălucitoare. </p>



<p>Români! </p>



<p>Armata României are o istorie a ei — una şi indivizibilă. Se poate spune că orice comandant, adresându-se trupelor sale, o face de fapt pentru toţi ostaşii români în serviciul Patriei. </p>



<p>Cu această conştiinţă m-am adresat Armatei Române la 23 August 1944, iar aceasta m-a urmat potrivit jurământului său de credinţă. Chiar dacă a fost supusă vreme de atâtea decenii unui program de îndoctrinare, chiar dacă şefii comunişti au îndreptat-o cu armele spre interior, încercând s-o aservească unor interese străine Patriei, Armata Română s-a arătat în esenţa ei continuatoarea tradiţiilor noastre de credinţă şi luptă. O dovedeşte înţelepciunea cu care ea s-a alăturat luptătorilor din Decembrie 1989, din clipa în care s-a auzit strigătul “Armata e cu noi!”. O dovedeşte aspiraţia ei spre slujirea exclusivă a intereselor adânci ale Patriei, tendinţa de a se situa dincolo de orice ideologie și guvernare. </p>



<p>România, ca şi poporul român, a fost înzestrată de puterea divină cu tot ce poate duce la înălţarea spirituală și bunăstarea materială.</p>



<p>Fie ca viitorul să ne aducă tuturor pacea și să ne regăsim într-o patrie prosperă, mândră de locul ei printre celelalte națiuni.</p>



<p>Așa să ne ajute Dumnezeu!</p>



<p style="text-align:right">Mihai R.</p>



<p style="text-align:right">23 August 1994</p>



<hr class="wp-block-separator"/>



<h4>Pe aceeași temă</h4>



<ul><li><a rel="noreferrer noopener" aria-label="Iuliu Maniu și Actul de la 23 August 1944 - adevărul istoric  (se deschide într-o filă nouă)" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-si-actul-de-la-23-august-1944-adevarul-istoric/" target="_blank"><strong>Iuliu Maniu și Actul de la 23 August 1944 &#8211; adevărul istoric</strong></a></li><li><a rel="noreferrer noopener" aria-label="Corneliu Coposu: Semnificația Loviturii de Stat - Trădare sau salvare (se deschide într-o filă nouă)" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-semnificatia-loviturii-de-stat-tradare-sau-salvare/" target="_blank"><strong>Corneliu Coposu: Semnificația Loviturii de Stat &#8211; Trădare sau salvare</strong></a></li></ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/23-august-1994-mesajul-majestatii-sale-regele-mihai-catre-tara/">23 august 1994: Mesajul Majestății Sale Regele Mihai către Ţară</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/23-august-1994-mesajul-majestatii-sale-regele-mihai-catre-tara/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Corneliu Coposu: Semnificația Loviturii de Stat &#8211; Trădare sau salvare</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-semnificatia-loviturii-de-stat-tradare-sau-salvare/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-semnificatia-loviturii-de-stat-tradare-sau-salvare/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 23 Aug 2019 04:15:58 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4970</guid>

					<description><![CDATA[<p>Lovitura de stat de la 23 august 1944 a dezorganizat definitiv frontul german de sud-est şi a deschis drumul ofensivei sovietice spre centrul continentului. Această neaşteptată răsturnare politică şi militară, care a accelerat în mod substanţial încheierea ostilităţilor, a constituit, fără îndoială, prin valoarea ei strategică, unul din elementele decisive ale războiului mondial şi se [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-semnificatia-loviturii-de-stat-tradare-sau-salvare/">Corneliu Coposu: Semnificația Loviturii de Stat &#8211; Trădare sau salvare</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p>Lovitura de stat de la 23 august 1944 a dezorganizat definitiv frontul german de sud-est şi a deschis drumul ofensivei sovietice spre centrul continentului. </p>



<p>Această neaşteptată răsturnare politică şi militară, care a accelerat în mod substanţial încheierea ostilităţilor, a constituit, fără îndoială, prin valoarea ei strategică, unul din elementele decisive ale războiului mondial şi se înscrie în istorie, prin coordonatele sale reale, între faptele memorabile ale conflagraţiei, cu profunde implicaţii internaţionale. </p>



<p><span class="sc_highlight sc_highlight_style_1">Armistiţiul din septembrie 1944 a fost un act de autoritate, patriotic, indispensabil şi salvator pentru România.</span> Unele consecinţe grave pentru ţară, care au urmat după 1946, nu au fost generate de armistiţiu, ci de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor şi de atitudinea Aliaţilor, profund dăunătoare pentru România (precum şi pentru celelalte ţări din sud-estul Europei).</p>



<p>Schimbarea radicală realizată la 23 august 1944 s-a dovedit a fi fost <strong>expresia unei înţelepciuni politice temeinic chibzuite</strong>. A-i contesta importanţa, valoarea şi efectele ei salutare, înseamnă a nesocoti realitatea.</p>



<p>Momentul declanşării acţiunii conspirative de răsturnare, în condiţiile disperate în care se găsea România (lăsată la totala discreţie a viitorului ocupant), şi în faţa unor perspective înspăimântătoare, de prăbuşire iremediabilă, poate fi socotit ca ultimul, dar şi cel mai oportun moment, pentru evitarea dezastrului care începuse să se contureze şi care viza dispariţia statului de pe harta Europei. </p>



<p>S-au exprimat afirmaţii lipsite de temei şi de control, care au pretins că lovitura de stat ar fi putut să fie devansată cu consecinţe mai bune pentru viitorul ţării. Inexact. Asemenea speculaţii sunt edificate pe eroarea fundamentală de a nu se fi luat în calculat șansele de reușită ale unei atari tentative. Orice încercare, iniţiată mai devreme, era dinainte condamnată la eşec. (Cu o lună mai înainte, nemţii dispuneau în România de efective cifrate la 900.000 de ostaşi și aveau la hotarele țării noastre peste 70 de divizii operative, cu ajutorul cărora erau în măsură să anihileze orice încercare de desprindere a României din angrenajul &#8222;coaliției militare&#8221;).</p>



<p>S-a mai lansat, peste frontiere, teza absurdă (cu certă paternitate legionară), că răsturnarea de la 23 August 1944 ar fi fost un &#8222;act de trădare&#8221;, că România ar fi trebuit să continue războiul alături de nemţi şi sa opună rezistenţă &#8222;până la ultimul soldat&#8221;. S-au găsit chiar apologeţi ai fascismului care au elaborat concluzia aberantă că rezistenţa prelungită a României ar fi îngăduit Germaniei perfecţionarea armelor secrete, menite să schimbe soarta războiului. Asemenea opinii iresponsabile au fost categoric infirmate de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor militare. </p>



<p>Unele voci izolate au pretins că lovitura de stat ar fi fost precipitată şi că ar fi fost mai bine să se lase mareşalului Antonescu posibilitatea de a alege un moment mai favorabil pentru a ieşi din război şi pentru a smulge de la Aliaţi condiţii de armistiţiu mai avantajoase. (Fără îndoială că armistiţiul negociat de pe poziţie de forţă, cu spatele acoperit de o armată mai puternică, având capacitatea de rezistenţă apreciabilă, ar fi însemnat un avantaj cert. Însă aceste condiţii, care au fost luate în considerare de către conspiratori, nu au putut fi realizate). Precipitarea acţiunii a fost impusă tocmai de refuzul Mareşalului (care a fost solicitat până în ultima zi) de a-şi asuma, făra amânare, responsabilitatea armistiţiului. Acceptarea lui ar fi simplificat lucrurile şi ar fi prezentat mai mari garanţii de reuşită. Şi a mai fost impusă (precipitarea acţiunii) de intenţia cunoscută mareşalului de a negocia cu Hitler (în spiritul unei &#8222;colaborări loiale&#8221;), ieşirea României din război. Dacă Antonescu nu ar fi fost împieducat, prin arestare, să-și pună intenția în aplicare, este indiscutabil că tratativele preconizate de el ar fi declanșat ocuparea neîntârziată a țării de către nemți și compromiterea definitivă a reușitei. Era proaspătă (19 martie 1944) ocuparea Ungariei, suspectată de intenții similare.</p>



<p>Cei care și-au asumat răspunderea pentru pregătirea conspirativă și realizarea &#8222;precipitată&#8221; a răsturnării (Regele, conducătorii “Opoziției” angajați în Blocul Național Democratic, grupul de diplomați patrioți de la Ministerul de Externe și generalii câștigați pentru cauză) și-au făcut cu abnegație și devotament datoria și au binemeritat  de la Patrie.</p>



<p>Negociatorii armistiţiului, atât cei care au făcut parte din reprezentanţa &#8222;Opoziţiei&#8221; de la Cairo şi din delegaţia guvernamentală de la Moscova, cât şi cei care au acţionat, prin străduinţele personale apreciabile, depuse în interesul ţării, pentru asigurarea reuşitei depline a planurilor urmărite şi pentru obţinerea unor condiţii de armistiţiu cât mai acceptabile, şi-au facut cu prisosinţă datoria. </p>



<p>Lovitura de stat de la 23 august, care <strong>a salvat ţara de la catastrofa totală</strong>, trebuia să fie declanşată exact în momentul în care s-a produs. Ea nu putea fi realizată nici mai înainte şi nici nu putea fi amânată pentru mai târziu. </p>



<p>Importanţa deosebită a fulgerătoarei acţiuni româneşti de desprindere de &#8222;Axă&#8221; şi de încadrare a ţării în alianţa antifascistă a fost comentată de literatura politică şi militară din Occident. Excepţionala ei valoare pe plan strategic, dar şi abilitatea cu care a fost realizată, fără nici un ajutor dinafară, în condiţii mai mult de cât precare, a fost insistent subliniată, iar consecințele ei cruciale pentru mersul evenimentelor s-au bucurat de unanime aprecieri. Totuși s-au înregistrat și unele reticiențe în ierarhizarea justă a aportului adus de România prin schimbarea ei de front și prin contribuția ei la victoria finală. Respectivele reticiențe au fost determinate de interpretarea necorespunzătoare a unor împrejurări nefavorabile țării noastre.</p>



<p>Astfel:</p>



<p>România a fost considerată &#8222;stat satelit&#8221;, angajat într-un război de durată, purtat peste frontiere, alături de Germania. în vâltoarea evenimentelor a trecut nesesizată împrejurarea că guvernul României, care şi-a luat răspunderea pentru războiul purtat în Est, a fost un guvern pro-german nereprezentativ, instaurat fără acordul opiniei publice (care prin exponenţii săi autorizaţi l-a dezavuat şi în cel dintâi moment potrivit a procedat la înlăturarea lui şi la reîncadrarea neîntârziată a ţării în alianţele ei tradiţionale). De asemenea, nu s-a ţinut seama de împrejurarea că România, lipsită de apărare şi ameninţată de ostilitatea unor vecini expansionişti, în însăşi existenţa ei, a fost constrânsă prin presiunile severe ale Germaniei hitleriste (biruitoare în prima fază a războiului), după anihilarea echilibrului european şi îngenuncherea ţărilor aliate, să se integreze, de nevoie, împotriva orientărilor şi aspiraţiilor proprii, în politica hegemonică a “Axei”.</p>



<p>România, cu tot aportul ei, hotărâtor pentru victorie, nu a reuşit să obţină statutul de &#8222;ţară aliată&#8221;, ori măcar acel &#8222;stat cobeligerant&#8221;, cu toate că avusese în acest sens asigurări ferme şi cu toate că avea deplină îndreptăţire să aspire la una din aceste calităţi. Într-adevăr, de la 24 august 1944, când a întors armele împotriva Germaniei şi s-a alăturat Aliaţilor şi până la sfârşitul războiului, România s-a comportat ca ţară aliată, de primă importanţă. Timp de aproape nouă luni de zile, a luptat cot la cot cu Aliaţii. În momentul schimbării de front, Wermacht-ul german dispunea între hotarele României de 626.000 de ostaşi şi peste 40.000 de angajaţi în formaţii paramaitare. În proxima noastră vecinătate (în Ungaria şi în Bulgaria), nemţii mai dispuneau de 54 de divizii bine organizate şi echipate, iar pe frontul de răsărit acţiona peste jumătate din armata puternică a Reich-ului. </p>



<p>Totuşi, cu nenumărate riscuri, a reuşit să realizeze, fără defecţiuni, desprinderea de corsetul militar al &#8222;Axei&#8221;. A participat, din prima zi, cu un efectiv de 466.000 de ostaşi la lupta împotriva armatelor hitleriste, a lichidat cu oameni şi cu mijloace proprii forţele importante ale nemţilor din Capitală, din Valea Prahovei, Dobrogea şi Bărăgan, a provocat inamicului, încă din primele zile, pierderi de 62.000 de oameni. Lovitura năprasnică dată de România &#8222;maşinii de război&#8221; hitleriste, în momentul în care (conform Decretului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 6 iulie 1945) &#8222;încă nu se precizase înfrângerea Germaniei&#8221;, a marcat o răscruce a războiului. La 24 august 1944, când a intrat în tabăra Aliaţilor, România dispunea de 976.000 de ostaşi (din care 781.000 în armata de uscat, 37.000 în aeronautică, 21.000 la marină, 37.000 în artilerie anti-aeriană, 100.000 în şcoli militare, depozite şi părţi sedentare). Între armatele combatante ale Naţiunilor Unite, armata română s-a înscris, ca valoare a efectivelor combatante de care dispunea, pe locul al treilea după URSS şi SUA (deci înaintea Marii Britanii, Franţei, Canadei, Italiei şi a celorlalte ţări combatante), iar în privinţa sacrificiilor de război, României i-a revenit al patrulea loc (după cele două supra-puteri şi Marea Britanie). </p>



<p>Până la capitularea Germaniei, România a aruncat în luptă între 15 şi 29 divizii (faţă de 12 divizii, contractate prin convenţia de armistiţiu) şi a participat, după alungarea trupelor germane din ţară, la dezrobirea Unganei şi a Cehoslovaciei. Pentru aceste consideraţiuni, România avea dreptul la statut de &#8222;ţară cobeligerantă&#8221;. (Respectivul statut a fost dat Italiei, care a fost pilonul de constituire al &#8222;Axei&#8221; şi care a luptat în ultima fază împotriva nemţilor cu 6 divizii, recrutate dintr-o populaţie de trei ori mai numeroasă decât populaţia ţării noastre: 47.000.000 locuitori faţă de 14.000.000). </p>



<p>Răsturnarea senzaţională din România s-a produs concomitent cu eliberarea Parisului, împrejurare care i-a amortizat însemnătatea. Parisul a fost considerat întotdeauna ca marea metropolă a luminii şi satisfacţia entuziastă a umanităţii. În contextul acestei glorioase izbânzi, evenimentele importante din România au fost, în mod inevitabil, umbrite de amploarea victoriei strălucite, repurtate de armatele aliate. </p>



<p>România, preocupată de frământările interne de după eliberare, nu a pus suficient accent pe interesul ei primordial de a prezenta, imediat, în faţa strainătăţii, cu un aparat propagandistic şi publicistic adecvat, atât contribuţia ei majoră şi notorie la victria aliată, cât și obiectivele ei esențiale de a-și păstra independența, suveranitatea și orânduirile sociale.</p>



<p>Schimbările intervenite în România după război nu pot fi în mod obiectiv reproşate celor care au pregătit şi realizat armistiţiul. Acele schimbări au fost ulterioare evenimentului şi fără conexitatea directă cu el. Cauzele concrete ale acestor schimbari au fost: </p>



<ul><li>nesocotirea de câtre Aliaţi a clauzelor prestabilite la Cairo;</li><li>nerespectarea strictă a convenţiei de armistiţiu de către U.R.S.S.;</li><li>nerespectarea declaraţiilor solemne, fâcute de exponenţii guvernelor Aliate, în privinţa garantării independenţei şi suveranităţii naţionale, libertăţile politice şi orânduirile sociale din România; </li><li>încălcarea propriilor tratate contractate de Aliaţi (Charta Atlanticului, Convenţia de la Yalta, Convenţia de la Potsdam); </li><li>atitudinea mai mult decât binevoitoare, generoasă, grijulie, aproape capitulantă a guvernelor anglo-americane, faţă de aliatul sovietic; </li><li>abandonul, convenit tacit, al ţărilor mici din Europa de răsărit, prin interpretarea excesivă a &#8222;priorităţii&#8221; concesionate aliatului sovietic asupra respectivei regiuni geografice. <br> Interpretarea acordurilor intervenite a fost contradictorie. În vreme ce puterile occidentale considerau priorităţile convenite ca măsuri temporare impuse de interesele războiului, guvernul U.R.S.S., consecvent cu politica lui constantă de hegemonie şi expansiune spre toate cele patru puncte cardinale, le considera ca drepturi definitiv câştigate pentru spaţiul lui de interese; </li><li>presiunile exercitate de guvernul sovietic şi de armata de ocupaţie sovietică, staţionată în România, au fost întâmpinate de către misiunile anglo-americane (în cadrul Comisiei Aliate de Control) doar cu proteste formale, fără urmări. Armata sovietică de ocupaţie care, conform asigurărilor date la semnarea convenţiei de armistiţiu, urma să fie retrasă din România după terminarea războiului, a continuat să staţioneze în ţară, până la data de 1 iunie 1958, deci încă 14 ani. </li></ul>



<p>Din cele expuse, rezultă că lovitura de stat de la 23 august 1944, armistiţiul care i-a urmat au fost utile, <strong>indispensabile şi salutare pentru existenţa şi viitorul României</strong>. De asemenea, rezultă că răsturnarea situaţiei nu putea fi întârziată pentru a se permite mareşalului Antonescu să angajeze tratative de pe poziţie de forţă, după desprinderea de nemţi şi nici nu putea fi devansată, având şanse minime de reuşită. Catastrofa revoltei devansate de la Varşovia este cunoscută. </p>



<p>Au fost înregistrate opinii care insinuau că s-ar fi putut întreprinde, încă din primăvara anului 1944, tratative secrete bilaterale cu U.R.S.S., fără participarea celorlalte mari puteri aliate, dat fiind că guvernul sovietic era dispus la un moment dat, să angajeze astfel de tratative secrete. Credem că o astfel de acţiune nu ar fi fost oportună. Experienţa amară a României care a trecut, în istoria ei zbuciumată, prin repetate şi îndelungate ocupaţii ruseşti, nu era de natură a încuraja tentative similare. În ce priveşte calitatea, prestigiul şi calificarea persoanelor angajate în conspiraţie, a căror competenţă a fost pusă de către unii sub semnul întrebării, socotim că nici în ţară şi nici peste hotare nu au existat persoane mai reprezentative şi mai calificate pentru atingerea obiectivului urmărit. </p>



<p>Astăzi se poate exprima în mod obiectiv, cu spirit critic şi în deplină cunoaştere a tuturor acţiunilor, intervenţiilor şi măsurilor luate în împrejurările date, dacă s-au depus toate diligenţele, precauţiunile şi eforturile posibile, în interesul ţării, pentru servirea viitorului ei. Credem că tot ceea ce a fost omeneşte  posibil, în circumstanţele haotice din vara anului 1944, a fost întreprins cu devotament şi patriotrsm, cu abnegaţie şi spirit de sacrifîciu, pentru reuşita acţiunii şi salvarea Romaniei. Afirmăm categoric că în atmosfera de atunci, ţinând seama de decizia unanimă a Aliaților de a ceda Uniunii Sovietice prioritatea în problemele româneşti şi de înţelegerea care a determinat pe anglo-saxoni să menajeze interesele şi susceptibilitatea Kremlinului, la Moscova, în 12 septembrie 1944, nu se puteau obţine condiţii mai bune. </p>



<p>Politica este arta prevederii. Intervin, însă, situaţii neverosimile care scapă intuiţiei cele mai subtile şi contrazic cel mai ascuţit simţ de prevedere politică. Un număr mare de implicaţii, dăunătoare intereselor româneşti, au intervenit ulterior convenţiei de armistiţiu şi fără legătură directă cu aceasta, care s-au datorat atitudinii Aliaţilor şi nicidecum factorilor răspunzători pentru schimbarea de la 23 august 1944. Prejudiciile majore, care s-au răsfrânt asupra României mai târziu, s-au datorat infidelităţii Marilor Aliaţi, care nu şi-au respectat angajamente solemne contractate faţă de ţara noastră şi au tolerat încălcarea flagrantă a unor principii fundamentale de drept internaţional, în dauna unor state lipsite de apărare. S-ar putea formula întrebarea dacă poate fi reproşată, factorilor de decizie, o lipsă de prevedere, în ce priveşte evoluţia în timp a evenimentelor petrecute în România anului 1944. Credem că, în mod logic, în vara anului 1944 nu se putea prevedea: </p>



<ul><li>că faimoasa &#8222;Chartă a Atlanticului&#8221; (din 12 august 1941), &#8211; care reprezenta pentru Aliaţi însăşi justificarea etică şi morală a războiului, &#8211; nu va fi respectată, în privinţa frontierelor încălcate; </li><li>că planurile strategice ale lui Churchill, privitoare la deschiderea celui de al doilea front anti-hitlerist, vor fi contracarate, prin înţelegerea intervenită între Roosevelt şi Stalin; </li><li>că preşedintele Statelor Unite se va lăsa intoxicat de referinţele false ale consilierului său intim Harry Hopkins, transformat în apologet al lui Stalin; </li><li>că acelaşi preşedinte va îmbrăţişa teza absurdă a perspectivelor reale de înţelegere cu Stalin şi a evoluţiei iminente a Uniunii Sovietice, spre o democraţie de tip occidental;</li><li>că în dorinţa de a-şi lega numele de transformarea radicală a lumii contemporane şi de destabilizarea primatului Marii Britanii din balanţa politicii de echilibru european, preşedintele Roosevelt va milita insistent pentru desfiinţarea coloniilor şi pentru conturarea sferelor de interes ale marilor puteri; </li><li>că Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, se va târgui cu Stalin la Moscova (19 octombrie 1944) pentru împărţirea Europei de răsărit în zone de influenţă; </li><li>că marele Franklin Delano Roosevelt, conducătorul necontestat, de mare prestigiu, al celui mai puternic stat cunoscut în istorie, va lua la Yalta, la începutul lunii februarie 1945 (cu două luni înaintea morţii sale), hotărâri de importanţă extraordinară privind soarta a 200.000.000 de europeni (din răsărit şi din centrul continentului). Se afla într-o stare vecină cu iresponsabilitatea, cu tensiunea 30, măcinat de boala cumplită a lui Alvarez; </li><li>că prezenţa misiunilor americane şi engleze în Comisia Aliată de Control din România post-belică va fi pur-formală; </li><li>că interesele de moment (indiferent de importanţa lor şi de gravitatea momentului politic), ale statelor occidentale, vor determina atitudinea lor, de consecventă menajare a susceptibilităţilor şi revendicărilor sovietice; </li><li>că &#8222;staţionarea temporară&#8221; a trupelor sovietice care au ocupat România se va prelungi (peste 60 de zile de la sfârşitul războiului) încă 14 ani (până în iunie 1958); </li><li>că acordul intervenit mai târziu la Potsdam (1 august 1945), care trebuia să aibă pentru ţara noastră un caracter reparatoriu, se va pune în aplicare după reţeta sovietică (în ianuarie 1946); </li><li>ca la conferinţa de pace de la Paris (iulie 1946), Româma, care constituise în 1944 un guvern de concentrare democratică se va prezenta cu un guvern înglobat politic la U.R.S.S., datorită schimbărilor intervenite sub presiuni și că va suporta consecințele înglobării sale în respectivul angrenaj, exteriorizate în condițiunile vitrege ale tratatului de pace care i-a fost impus;</li><li>în sfârșit, că nu vor mai fi respectate nici măcar condițiile grele ale convenției de la Moscova din 12 septembrie 1944.</li></ul>



<p class="has-text-align-right"><strong>Corneliu Coposu</strong> &#8211; <em>Arimistițiul din 1944 și implicațiile lui</em>, Ed. Gândirea Românească, București, 1990</p>



<hr class="wp-block-separator"/>



<h4>Pe aceeași temă</h4>



<ul><li><a rel="noreferrer noopener" aria-label="Iuliu Maniu și Actul de la 23 August 1944 - adevărul istoric  (se deschide într-o filă nouă)" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-si-actul-de-la-23-august-1944-adevarul-istoric/" target="_blank"><strong>Iuliu Maniu și Actul de la 23 August 1944 &#8211; adevărul istoric</strong></a></li><li><strong><a href="https://mariusandrei.ro/23-august-1994-mesajul-majestatii-sale-regele-mihai-catre-tara" target="_blank" rel="noreferrer noopener" aria-label="23 august 1994: Mesajul Majestății Sale Regele Mihai către Ţară (se deschide într-o filă nouă)">23 august 1994: Mesajul Majestății Sale Regele Mihai către Ţară</a></strong></li></ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-semnificatia-loviturii-de-stat-tradare-sau-salvare/">Corneliu Coposu: Semnificația Loviturii de Stat &#8211; Trădare sau salvare</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-semnificatia-loviturii-de-stat-tradare-sau-salvare/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>O colaborare politică model: Iuliu Maniu &#8211; Ion Mihalache</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/o-colaborare-politica-model-iuliu-maniu-ion-mihalache/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/o-colaborare-politica-model-iuliu-maniu-ion-mihalache/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 09 Jul 2019 09:35:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<category><![CDATA[PNȚCD]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4949</guid>

					<description><![CDATA[<p>&#8222;Datoria noastră și sentimentele noastre comune de gratitudine pentru marii noştri înaintași ne-au obligat să aducem în amintire o mare figură de ordin politic a României interbelice. Ion Mihalache a intrat în istorie ca figură expresivă a revendicărilor țărănești, în momentul în care populația României era în proporție de 85% compusă din țărani. Acești țărani [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/o-colaborare-politica-model-iuliu-maniu-ion-mihalache/">O colaborare politică model: Iuliu Maniu &#8211; Ion Mihalache</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p>&#8222;Datoria noastră și sentimentele noastre comune de gratitudine pentru marii noştri înaintași ne-au obligat să aducem în amintire o mare figură de ordin politic a României interbelice.</p>



<p>Ion Mihalache a intrat în istorie ca figură expresivă a revendicărilor țărănești, în momentul în care populația României era în proporție de 85% compusă din țărani. Acești țărani care în trecutul istoriei au suportat toate avatarurile, care au fost chinuiți, care au fost persecutați și oprimați, cărora nu li s-a putut realiza visul secular de a avea pământ, acești țărani, prin suferințele lor, prin eroismul cu care au contribuit la independența și la integritatea României, aveau dreptul la o reprezentanță.</p>



<blockquote class="wp-block-quote"><p>Trebuie să-ți mărturisesc, domnule Maniu, că și de data aceasta ai avut, ca întotdeauna, dreptate</p><cite>Ion Mihalache &#8211; 26 iunie 1940</cite></blockquote>



<p>Această reprezentanță, la revoluția din 1848 a întruchipat-o Simion Bărnuțiu, în cele 14 puncte pe care le-a citit în Catedrala de la Blaj, la 16 mai 1848. Acolo era schița unui program politic care în primul rând întruchipa emanciparea țăranului român.</p>



<p>În componența Transilvaniei, care atunci era integrată în monarhia habsburgică, elementul țărănesc reprezenta mai mult decât în România Veche, 98% din populație. Deci pentru acești numeroși țărani din Transilvania, Programul în 14 puncte al lui Simion Bărnuțiu prevedea condițiile de emancipare, de libertate și de existență decentă.</p>



<p>Aproape o jumătate de secol mai târziu, marele gânditor Constantin Dobrescu Argeș, fără corespondență directă cu Transilvania ocupată de străini, a inițiat primul Program sistematic al mișcării țărănești de la 1893. În 1895 acest program a fost definitivat. </p>



<p>Dacă cercetătorul istoric analizează atent cele două programe, Programul de la 1848 al lui Simion Bărnuţiu și Programul de la 1895 al lui Constantin Dobrescu Argeş, va sesiza corespondenţa lor, faptul că aceleași prevederi sunt cuprinse în niște paragrafe cu caracter politic care urmăreau în realitate același ideal, — emanciparea țărănimii române — și propuneau mijloace eficiente pentru a-i ridica acesteia nivelul și pentru a repara nedreptățile trecutului. </p>



<p>Exponentul cel mai fidel al revendicărilor ţărăneşti dinainte de primul război mondial a fost Ion Mihalache, a cărui genialitate s-a văzut încă din proaspătă tinereţe, determinând alegerea lui în fruntea învățătorilor din România, întruniţi în cea mai complexă și cea mai puternică asociație de la începutul secolului nostru. </p>



<p>Ion Mihalache a avut cinstea să fie delegat de învățătorimea din România ca să exprime omagiul acestei categorii la înmormântarea lui Spiru Haret.</p>



<p>În timpul războiului de întregire, Ion Mihalache, care era ofiţer de rezervă, a fost mobilizat împreună cu fratele lui, Dumitru, care a și murit ca erou pe câmpul de luptă. Ion Mihalache s-a încărcat de glorie obţinând cea mai înaltă decoraţie de război, Ordinul Mihai Viteazul, în calitate de căpitan de rezervă al Armatei Române. </p>



<p>În timpul luptelor din Moldova, Ion Mihalache și cu prietenii lui, — pentru că din generaţia lui aproape fără excepţie au luptat pe front și mulţi şi-au dat viaţa pentru întregirea ţării —, acolo în pauzele dintre asalturi, s-a născut de fapt Partidul Ţărănesc, și a fost elaborat programul sistematic al Partidului, care avea să fie publicat în 1921. </p>



<p>După întregirea României, cele două partide puternice și populare, Partidul Naţional din Transilvania și Partidul Ţărănesc din România Veche, în mod public au hotărât să colaboreze, fiindcă programele lor erau similare, obiectivele lor erau certe. Sigur că poziția politică postbelică a determinat divergenţe, însă fuziunea s-a făcut în 1926, dând naștere celui mai mare partid nu numai din România ci şi din Sud-Estul european (în opoziție cu partidul comunist, care la ora &#8222;dezrobirii&#8221; de către armata sovietică nu avea decât un corp minim de militanți activi.</p>



<p>Iuliu Maniu, care avea rutina parlamentară ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde a pledat pentru interesele naționale începând cu anul 1907, a avut în atenție, în permanență și problemele țărănești. Apropierea dintre concepția sa și poziția lui Ion Mihalache a determinat, începând din 1923, primele întâlniri între Partidul Național Român și Partidul Țărănesc.</p>



<p>În 1926 luliu Maniu a devenit preşedintele P.N.Ţ. și lon Mihalache vicepreşedinte. Ei şi-au schimbat rolul în momentul când Maniu s-a retras de la conducerea partidului.  </p>



<p>Colaborarea între aceşti doi oameni, despărţiţi ca vârstă cu zece ani, a fost fraternă și necuprinsă de dispute și contradicţii [&#8230;]</p>



<p>În esență, pentru interesele naționale, Ion Mihalache a fost omul care era gata în orice moment de sacrificiu pentru țară. A dovedit-o pe câmpul de luptă, în lupta pentru întregire și reîntregire cu Basarabia precum și pe câmpul de luptă politică. A fost un om în același timp de o vastă pregătire teoretică și un excepțional organizator.</p>



<p>După Iuliu Maniu, Ion Mihalache a fost cel mai mare orator din perioada interbelică. În deceniul al treilea, nimeni nu s-a ridicat la nivelul oratoric al lui Ion Mihalache, care convingea prin seninătatea, noutatea, prin căldura cu care învăluia auditoriul.</p>



<p>Era un bărbat tipic de la munte, avea mersul sprinten și vioi, avea o energie impresionantă. Purta cu sinceritate costumul național, aceasta pentru a marca și în acest fel identificarea lui cu țărănimea.</p>



<p>Ion Mihalache a rămas marele erou al țărănimii și în fața morții, și se numără printre personalitățile de excepție ale poporului român.&#8221;<br></p>



<p style="text-align:right"><em><strong>text de Corneliu Coposu</strong></em></p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/o-colaborare-politica-model-iuliu-maniu-ion-mihalache/">O colaborare politică model: Iuliu Maniu &#8211; Ion Mihalache</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/o-colaborare-politica-model-iuliu-maniu-ion-mihalache/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>72 de ani de la falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/72-de-ani-de-la-falsificarea-alegerilor-din-19-noiembrie-1946/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/72-de-ani-de-la-falsificarea-alegerilor-din-19-noiembrie-1946/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 19 Nov 2018 09:50:41 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4562</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/72-de-ani-de-la-falsificarea-alegerilor-din-19-noiembrie-1946/">72 de ani de la falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">După falsificarea alegerilor, Iuliu Maniu a înaintat un memoriu către Naţiunile Unite, prin Departamentul de Stat american, care a acceptat să facă acest oficiu, dar nu s-a mai aflat nimic despre soarta lui.</p>
<p style="text-align: justify;">În acele ultime zile înainte de deschiderea parlamentului, s-a judecat procesul intentat împotriva preşedinţilor secţiilor de votare, pentru infracţiunea de fals şi furt al voinţei naţionale. Din partea P.N.Ţ., s-au prezentat la proces, printre avocaţi, Emil Otulescu, Nicolae Penescu, Virgil Veniamin, Victor Popovici, Iosif Toma Popescu. Preşedintele Tribunalului, judecătorul Gali, nici n-a vrut să dea cuvântul avocaţilor, spunând că acţiunea este stinsă prin amnistie.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Într-adevăr se amnistiase falsul în acte publice.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Pe data de 29 noiembrie a fost convocată Delegaţia Permanenţă a P.N.Ţ., lărgită cu cei 32 de deputaţi repartizaţi de comunişti, şi s-a hotărât să nu se prezinte la lucrările parlamentului ilegal.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe 30 noiembrie a fost convocat <strong>Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ.</strong>, pentru analizarea situaţiei politice şi ratificarea hotărârilor luate până atunci.</p>
<p style="text-align: justify;">Toţi liderii opoziţiei îl sfătuiseră pe Rege să nu legalizeze parlamentul.</p>
<p style="text-align: justify;">Şefii opoziţiei, şi în special <strong>Maniu</strong>, s-au interesat în mai multe rânduri la misiunile străine, insistând să se intervină pentru ca protestelor lor să li se dea un răspuns util, înainte de a fi prea târziu „pentru a se putea repara situaţia politică creată de rezul­tatul fals al alegerilor”.</p>
<p style="text-align: justify;">Prin comunicatul celor trei partide din opoziţie se sublinia faptul că au arătat opiniei publice din ţară şi Marilor Puteri Aliate planul violării voinţei poporului român de către guvernul Groza:</p>
<p style="text-align: justify;">„<em>…Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Social-Democrat Independent au rămas până la sfârşit în alegeri cu toate abuzurile şi agresiunile îndreptate contra lor şi contra majorităţii alegătorilor, numai pentru a dovedi, fără nici o îndoială, că guvernul venit la putere fără nici un sprijin popular rămâne la putere contra voinţei naţionale.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Credincioşi principiilor democratice consimţite de acordurile de la Yalta şi Moscova şi idealurilor care însufleţesc Naţiunile Unite, aceste partide declară alegerile organizate în astfel de condiţii ca lipsite de orice bază de drept şi în conse­cinţă nule şi neavenite</em>”. (Maniu, Brătianu, Petrescu).</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>IULIU MANIU A AVERTIZAT PENTRU ULTIMA OARĂ PE REGE CĂ DACĂ VA ACCEPTA SĂ CONLUCREZE CU ACTUALUL PARLAMENT, ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ EL CONTRIBUIE LA NĂRUIREA MONARHIEI.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Din sursele Palatului (de la mareşalul Palatului, n.n.) s-a aflat că în timpul audienţei la Rege pe 30 noiembrie, Iuliu Maniu a ridicat următoarele probleme:</p>
<p style="text-align: justify;">A arătat modul cum s-au desfăşurat alegerile, menţionând că din această cauză P.N.Ţ. nu va participa la lucrările parlamentului.</p>
<p style="text-align: justify;">A cerut Regelui să adopte o atitudine de arbitru conform rolului constituţional pe care îl joacă.</p>
<p style="text-align: justify;">Prezentând unele documente, Iuliu Maniu a căutat să convingă pe Rege că P.N.Ţ ar fi racolat în realitate <strong>80% din totalul voturilor</strong>, dacă nu ar fi existat ingerinţele şi falsurile</p>
<p style="text-align: justify;">Apoi, adresându-i-se într-un mod foarte solemn monarhului, i-a declarat că aceste voturi nu sunt nici ale P.N.Ţ. şi nici ale sale, ele constituie <strong>adeziunea masivă a poporului pentru monarhie</strong>.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţara s-a manifestat într-un iureş general pentru Rege. De aceea, monarhul tre­buie să înţeleagă acest lucru acum cât mai are timp, mâine, când nu vor mai exista alte rezistenţe, comuniştii vor da asaltul definitiv şi poate hotărâtor asupra monarhiei. De aceea, monarhul nu trebuie să neglijeze ţara care astăzi îi mai poate da un sprijin.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc constituie puterea de rezistenţă a naţiunii împotriva înstrăinării neamului şi a distrugerii aşezămintelor istorice.</p>
<p style="text-align: justify;">Războiul civil nu este inevitabil, dar el va folosi numai comuniştilor, monarhia nu va avea nimic de câştigat.</p>
<p style="text-align: justify;">Astfel, numărul infim al comuniştilor nu va putea menţine puterea după ce ar­matele sovietice se vor retrage din ţară.</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu a îndemnat apoi pe Rege să aibă o atitudine concordantă cu discuţiunile internaţionale care s-au purtat şi cu cele stabilite între marile puteri.</p>
<p style="text-align: justify;">Un parlament nerecunoscut de cele două mari puteri nu poate fi recunoscut de Rege, deoarece acesta este mandatul celor trei mari puteri.</p>
<p style="text-align: justify;">Nu poate fi neglijat printr-o acţiune punctul de vedere al unei singure puteri, chiar când ne găsim în situaţia critică de astăzi.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc nu va acorda un certificat de recunoaştere parlamentului actual, deputaţii naţional-ţărănişti nu pot participa decât la alcătuirea unei adunări legislative care să fie expresiunea liberă a naţiunii întregi.</p>
<p style="text-align: justify;">Revenit de la Palat, Iuliu Maniu s-a adresat Comitetului Central prezentând o analiză pertinentă a vieţii politice.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Discursul lui Iuliu Maniu în fața Comitetului Central</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">„Onorat Comitet Central Executiv,</p>
<p style="text-align: justify;">Ne-am luat îngăduinţa să vă convocam la o şedinţă extraordinară, datorită evenimentelor extraordinare pe care le-a înregistrat ţara noastră în ultimul timp. Ne-am întrunit a doua zi după victoria categorică pe care a recoltat-o Partidul Na­ţional-Ţărănesc în alegerile generale.</p>
<p style="text-align: justify;">Acesta este adevărul. Partidul nostru a câştigat considerabile majorităţi în alegeri şi a biruit în mod strălucit.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a fost doborât. Opinia publică a ţării s-a pronunţat cu hotărâre şi curaj împotriva lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul trebuie să plece şi să lase locul unui guvern sprijinit de opinia publică, par el se cramponează de putere şi vrea să-şi justifice, prin falsificări şi teroare prezenţa la conducerea ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să sărbătorească victoria pe care a recoltat-o în aceste alegeri. Rezultatul acestei victorii este întunecat de manoperele condamnabile ale guvernului. Dar nu va întârzia să-şi arate roadele bune pentru neamul românesc şi viitorul ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">Care era scopul partidului nostru în aceste alegeri?</p>
<p style="text-align: justify;">Era acela de a dovedi că naţiunea română este conştientă de drepturile sale şi gata să apere, cu preţ de sacrificiu, libertăţile publice. Era acela de a arăta ţării şi străinătăţii că noi suntem acei care reprezentăm cu adevărat opinia publică a ţării. Aceste obiective au fost atinse.</p>
<p style="text-align: justify;">Am dovedit lumii întregi că poporul român are o conştiinţă naţională care nu mai poate fi discutată. Am dovedit că neamul românesc, în imensa lui majoritate, este cu noi.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc a provocat căderea faptică a acestui guvern în alegeri. Este al doilea guvern pe care opinia publică l-a dezavuat, prin votul ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Domniile voastre, care sunteţi fruntaşii partidului nostru cunoaşteţi prea bine peripeţiile prin care a trecut ţara şi prin care am trecut cu toţii de la ultima şedinţă a Consiliului Executiv.</p>
<p style="text-align: justify;">Cunoaşteţi abuzurile incalificabile ale guvernului, protestele noastre, regimurile de teroare exercitate de către guvern şi noianul fărădelegilor pe care dictatura înstăpânită prin forţă la cârma statului român l-a revărsat peste noi. Cunoaşteţi activitatea desfăşurată de conducerea partidului, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să credeţi că, conducerea centrală a partidului şi-a făcut cu prisosinţă datoria, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi. Ea a dovedit tuturor naţiunilor civilizate prigoana barbară la care este supus neamul românesc.</p>
<p style="text-align: justify;">În această zi în care sărbătorim victoria conştiinţei naţionale împotriva nedreptăţii şi opresiunii, trebuie să aducem închinarea noastră poporului român care ne-a ascultat cu credinţă îndrumările şi a stat neclintit alături de steagul partidului nostru, pe care l-am dus la biruinţă.</p>
<p style="text-align: justify;">Să ne plecăm în faţa amintirii acelora care s-au jertfit pentru libertate, pentru triumful dreptăţii româneşti. Jertfa lor nu va fi zadarnică. Dumnezeu să-i ierte.</p>
<p style="text-align: justify;">Victoria noastră electorală a fost furată prin teroare, prin minciună, prin tâlhărie Şi prin falsuri încă necunoscute. Guvernul a nesocotit voinţa obştească exprimată în alegeri şi a proclamat, cu o îndrăzneală şi cu o neruşinare care a uimit ţara şi străinătatea, un parlament străin de voinţa şi sufletul naţiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">Parlamentul convocat de guvern este o ficţiune, o înşelătorie, cum nu a cunoscut ţara românească.</p>
<p style="text-align: justify;">Sunteţi chemaţi să hotărâţi atitudinea Partidul Naţional-Ţărănesc faţă de acest Parlament. Delegaţia Permanentă a partidului vă propune un proiect de rezoluţie. Vă rog să-l examinaţi şi să-l discutaţi. Vă rog să cereţi toate lămuririle pe care le veţi crede de cuviinţă şi în urma lor să decideţi linia de conduită a partidului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Voi face aici unele precizări iniţiale.</p>
<p style="text-align: justify;">Criza din România este în legătură directă cu situaţia internaţională. Dar acţiunea noastră şi tactica partidului nostru este şi rămâne cu totul independentă de alţi factori, determinată exclusiv de interesele permanente ale neamului românesc, izvorâtă din aprecierea noastră suverană, asupra evenimentelor. Este însă firesc să fim preocupaţi de atitudinea adoptată în această criză de Factorul Constituţional si de Marile Puteri.</p>
<p style="text-align: justify;">Am fost onorat de prilejul de a înfăţişa Majestăţii Sale Regelui punctul nostru de vedere în legătură cu recentele alegeri şi urmările lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Am sfătuit pe Maiestatea Sa să nu acorde acestui parlament născut din violentă fraudă şi falsuri, cinstea înaltei sale prezenţe la mascarada deschiderii lui, organi­zată de guvern.</p>
<p style="text-align: justify;">Convingerea noastră sinceră este că o adunare de oameni străini de interesele şi sufletul naţiunii, de oameni refuzaţi categoric de opinia publică românească, nu are dreptul să se numească «Parlament» şi nu are dreptul să se bucure de prezenta Suveranului la inaugurarea lucrărilor lui.</p>
<p style="text-align: justify;">În privinţa Marilor Puteri, noi am cerut ca aceste alegeri, în care prevedeam că guvernul va dezlănţui toată gama abuzurilor şi ilegalităţilor, să fie supravegheate şi controlate de trimişi ai Marilor Puteri. Marile Puteri însă nu s-au înţeles în această problemă şi alegerile s-au desfăşurat fără prezenţa acestor supraveghetori şi controlori. Din fericire însă, informaţiile pe care Puterile Mari le-au adunat în cursul acestor alegeri au fost suficiente pentru a dovedi străinătăţii cele întâmpla­te.</p>
<p style="text-align: justify;">Emisarii Marilor Puteri, pe care nici vigilenţa guvernului nu i-a putut îndepărta de la îndeplinirea obiectivă a datoriei lor, au constatat o dată cu ţara noastră întreagă că alegerile din România au însemnat un lanţ nesfârşit de abuzuri, furturi, teroare, înşelăciune şi falsuri în acte publice.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a nesocotit obligaţiile sale contractate faţă de Marile Puteri. El nu şi-a respectat angajamentele luate în temeiul hotărârii de la Moscova.</p>
<p style="text-align: justify;">Dintru început el a inaugurat un regim de opresiune şi teroare cruntă, născut din structura atitudinii sale dictatoriale.</p>
<p style="text-align: justify;">Noi am ştiut că acest guvern nu va face alegeri libere. Căci dacă el ar fi respec­tat libertăţile publice şi ar fi organizat alegeri libere, ar fi trebuit să părăsească puterea, ceea ce nu era în intenţia sa.</p>
<p style="text-align: justify;">Dacă rezultatul acestor alegeri nu a fost îndepărtarea acestui guvern, aşa cum era firesc, în schimb alegerile din România ne-au oferit prilejul de afirmare a marilor virtuţi ale poporului nostru şi ocazia strălucită de demonstrare a forţei invincibile a partidului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Am crezut cu tărie în virtuţile neamului românesc şi în puterea lui de luptă pentru libertate.</p>
<p style="text-align: justify;">Toate abuzurile guvernului s-au dovedit a fi infructuoase faţă de calităţile ex­cepţionale ale poporului român. Guvernul a rămas într-o minoritate ridicolă, nereuşind să colecteze nici măcar 15% din voturile exprimate.</p>
<p style="text-align: justify;">Desigur că suntem dureros impresionaţi de împrejurarea că ţara noastră, da­torită unor circumstanţe grele, nu a reuşit să ajungă la înălţimea practicilor constituţionale de a trage concluzia victoriei strălucite pe care a avut-o partidul nostru în alegeri. Aceasta însă nu ne împiedică să pretindem ca neamul românesc să fie guvernat conform voinţei lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc reclamă puterea în numele popularităţii covârşitoare pe care a dovedit-o, în numele opiniei publice româneşti care i-a acordat încredere. Partidul nostru nu se sperie de prevestiri sumbre şi nu crede în teoria imposibilităţii de a fi guvernată astăzi ţara românească. El ştie să trateze probleme­le zilei, el ştie să trateze cu oameni şi cu state şi este singur în stare să înfrunte toate greutăţile şi să netezească toate piedicile care s-ar ivi în drumul său.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc s-a născut cu o sută de ani în urmă, pe Câmpia libertăţii. După unirea de la Alba Iulia, el s-a alăturat mişcării puternice a ţăranilor din Vechiul Regat, condusă de dl Ion Mihalache.</p>
<p style="text-align: justify;">Am fost întâmpinaţi cu obiecţiuni privind această închegare de forţe ţărăneşti si ni s-a contestat aderenţa faţă de „ţărănoii lui Mihalache” iar noi am răspuns: «Partidul Naţional din Ardeal a ieşit din Adunarea ţărănoilor de la 1848». De la aceste începuturi, Partidul Naţional-Ţărănesc, sprijinind toate acţiunile mari şi folositoare neamului românesc, a ajuns astăzi nu numai cel dintâi partid al Români­ei, dar şi cea mai înaltă forţă politică din sud-estul Europei.</p>
<p style="text-align: justify;">În tot cursul existenţei sale, el a fost cheagul conştiinţei naţionale şi al rezistenţei româneşti. în evoluţia naţional-politică şi istorică a neamului nostru, Partidul Na­ţional-Ţărănesc şi-a adus contribuţia lui covârşitoare.</p>
<p style="text-align: justify;">Programul economic, social şi cultural al acestei ţări este indestructibil legat de acest partid.</p>
<p style="text-align: justify;">Astăzi Partidul Naţional-Ţărănesc este din nou gata de luptă. El nu se teme de adversari şi nu se lasă impresionat de forţa lor. Neamul românesc a avut întot­deauna adversari. Dar niciodată nu a fost înfrânt de adversari, ci de păcatele lui proprii. Nu ne înspăimântă puterea adversarilor. Statele puternice şi mari au năvălit în trecut asupra ţării noastre. Forţa lor era înspăimântătoare şi dăinuirea lor părea fără sfârşit. Totuşi ele s-au prăbuşit şi neamul românesc a supravieţuit opresiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">Multe popoare puternice a cuprins istoria în paginile sale dar a înregistrat şi prăbuşirea lor. Imperiul roman, hunii, forţa lui Genghis-Han, au rămas de dome­niul amintirii. în schimb a supravieţuit Grecia antică mică datorită valorii spirituale care a reprezentat-o în evoluţia civilizaţiei omeneşti.</p>
<p style="text-align: justify;">Să nu ne înspăimântăm de adversităţi. Să cultivăm iubirea de neam şi nici o ameninţare nu va putea înfrânge dreptatea cauzei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Astăzi neamul românesc, puţin cunoscut în trecutul apropiat, a ajuns centrul de gândire şi preocupare a forurilor internaţionale.</p>
<p style="text-align: justify;">Conducerea partidului nostru a depus toate stăruinţele pentru ca atenţia Popoarelor civilizate să fie îndreptată spre suferinţele noastre. Aceste stăruinţe au fost încununate de succes.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc a militat pentru solidarizarea tuturor românilor conştienţi în acţiunea de salvare a libertăţii şi independenţei acestui neam. Si neamul românesc în covârşitoarea lui majoritate şi-a închinat lupta şi rezistenţa pentru triumful dreptăţii româneşti, sub steagul partidului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc cu acest prilej formaţiunilor politice naţionale care au colaborate partidul nostru pentru realizarea celor mai sfinte obiective româneşti: Partidul Naţional-Liberal de sub conducerea dlui Constantin Brătianu şi Partidul Social Democrat Independent, condus de dl Constantin Titel Petrescu.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc de asemenea Comitetului Central Executiv, ofiţerilor luptei noastre pentru patriotismul lor, pentru sacrificiile aduse în interesul luptei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Şi îndeosebi mulţumesc colaboratorilor mei apropiaţi, care au meritul d căpetenie pentru triumful cauzei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">În primul rând, marelui meu prieten dl Ion Mihalache.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu bărbăţia care îl caracterizează, cu talentul şi cu inima lui oţelită în atâtea vijelii, cel dintâi dintre fruntaşii noştri nu s-a lăsat intimidat de loviturile nedrepte ale adversarilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Duşmanii democraţiei şi ai ideii naţionale au încercat să îl doboare. Au încercat să doboare pe cel mai autentic exponent al ţărănimii. Dar nu au reuşit.</p>
<p style="text-align: justify;">Noi am stat zid în jurul lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Dl Mihalache a rămas în fruntea luptei neclintit. Forţa lui morală şi intelectuală a rămas pavăză nebiruită în slujba neamului românesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Dl Mihalache merge înainte, pe drumul lui, pe drumul neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc dlui vicepreşedinte Mihai Popovici pentru munca fără regret pe care a desfăşurat-o în acţiunea întreprinsă de partidul nostru. Mi-a fost un sincer şi înţelept sfătuitor şi un conducător intransigent şi dârz al luptei.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc harnicului şi neobositului secretar general Nicolae Penescu pentru rodnica activitate pe care a desfăşurat-o. D-sa ne-a pus la dispoziţie calităţile mari cu care este înzestrat şi excepţionala sa putere de muncă.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc domnilor secretari generali adjuncţi Nicolae Pascu, Corneliu Coposu şi Virgil Veniamin pentru activitatea deosebită pe care au desfăşurat-o neobosiţi în interesul cauzei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Volume nenumărate de acte, memorii şi scrisori stau mărturie vie a muncii uriaşe ce au prestat în aceste vremuri atât de grele pentru partid şi neam.</p>
<p style="text-align: justify;">Un cuvânt deosebit de mulţumire adresez vrednicilor gazetari care străbătând obstacole neînchipuit de grele au condus în coloanele presei noastre, partea hotărâtoare din lupta Partidului Naţional-Ţărănesc, domnii Nicolae Carandino, Zaharia Boilă, Popescu-Mehedinţi, Constantin Hagea.</p>
<p style="text-align: justify;">Adresez special mulţumiri reprezentantului partidului în guvern dl Emil Haţieganu, care s-a achitat în mod strălucit de o penibilă îndatorire, pe care i-am impus-o. Domnia sa s-a supus supliciului de a sta într-o societate pe care n-a agreat-o şi care nu a meritat nici cea mai mică consideraţie. A luat asupra sa riscuri, a suportat reproşuri şi persecuţii susţinând întotdeauna linia dreaptă a vederilor noastre. Îi mulţumesc din toată inima.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc în sfârşit tuturor luptătorilor români care deasupra oricăror dificultăţi şi-au pus drept ţintă triumful naţiunii române.</p>
<p style="text-align: justify;">Generaţia acestor zile va ocupa în analele politice ale neamului românesc un loc de cinste iar lupta ei va aduce, fără îndoială, roade bune în apropiatul viitor.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să daţi ascultare proiectului de rezoluţie pe care îl va citi secretarul general:</p>
<h5 style="text-align: justify;"><strong>REZOLUŢIE</strong></h5>
<p style="text-align: justify;">Comitetul Central al Partidului Naţional-Ţărănesc, din care fac parte de drept parlamentarii, s-a întrunit azi 30 noiembrie 1946, în şedinţă extraordinară pentru a hotărî asupra atitudinii partidului faţă de alegerile de la 19 noiembrie şi de parlamentul care a rezultat din ele. S-a ascultat expunerea dlui Preşedinte.</p>
<p style="text-align: justify;">Comitetul Central aduce omagiul său naţiunii române, care a înţeles că în aceste alegeri sunt puse în cumpănă interesele de viaţă ale neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Înainte de alegeri, a suferit teroarea dezlănţuită de Partidul Comunist şi de aparatul de Stat, care a fost astfel încadrat încât să fie totdeauna la dispoziţia acestui partid. Guvernul s-a reorganizat la 7 ianuarie 1946, în sensul rezoluţiilor de la Moscova şi a celor trei Mari Puteri Aliate.</p>
<p style="text-align: justify;">Atât prin declaraţia din 8 ianuarie, cât şi prin angajamentele formale şi precise luate de către primul ministru în numele său, guvernul s-a legat faţă de Aliaţi şi faţă de tară să restabilească libertăţile cetăţeneşti cele mai elementare, adică dreptul de a manifesta în adunări sau prin presă, de a se bucura de siguranţa persoanei şi a averii, de protecţia legii, de a fi ferit de abuzuri şi arbitrar.</p>
<p style="text-align: justify;">Îndeosebi s-a menţionat libertatea acţiunii politice pentru Partidele Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal. În aceste condiţii, Partidul Naţional-Ţărănesc a consimţit să-şi trimită în acest guvern reprezentantul său.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul nu a înţeles să execute aceste angajamente.</p>
<p style="text-align: justify;">A limitat numărul ziarelor permise Partidului Naţional-Ţărănesc la două oficioase, «Dreptatea» la Bucureşti şi „Patria” la Cluj şi la două reviste săptămânale, destinate satelor. Puţin timp după apariţie „ Patria ” a fost împiedicată să mai fie tipărită. Cenzura a interzis „Dreptăţii” să atace problemele cele mai grave sau să denunţe numeroasele cazuri de teroare săvârşite peste tot în ţară, contra noastră. Curând după intrarea în vigoare a Acordului de la Moscova, adunările partidului nostru nu au mai fost posibile.</p>
<p style="text-align: justify;">Casele de sfat au fost atacate şi devastate, au căzut asasinaţi numeroşi fruntaşi.</p>
<p style="text-align: justify;">Chiar şedinţele congreselor noastre au fost împiedicate cu violenţă şi partici­panţii atacaţi de bande înarmate. Din nou s-au comis asasinate.</p>
<p style="text-align: justify;">În acelaşi timp mulţi membri ai partidului au fost percheziţionaţi, arestaţi, li s-au înscenat procese, au fost eliminaţi din funcţiile sau serviciile ce le aveau, fără altă vină decât aceea de a gândi altfel decât regimul de la cârma ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">Sute de mii de intelectuali şi muncitori şi-au pierdut pâinea zilnică.</p>
<p style="text-align: justify;">Armata şi funcţionarii de toate categoriile au fost cu deosebire loviţi. Sub pretext că se reduc cadrele ofiţereşti, au fost îndepărtaţi din oştire cei mai de frunte ofiţeri.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul se obligase să facă alegeri libere şi nestingherite până cel târziu în luna mai. Legea electorală a fost publicată abia la 15 iulie şi alegerile s-au fixat la 9 noiembrie, pentru ca în acest timp, Partidul Comunist să poată fi stăpân pe armată, Pe administraţia de stat, pe magistratură şi chiar pe biserică.</p>
<p style="text-align: justify;">Legea electorală a fost astfel întocmită încât ea permitea falsificarea totală a alegerilor. Graţie acestei legi, milioane de cetăţeni n-au fost înscrişi în registrele electorale, iar după ce unii au fost totuşi înscrişi, comitetele comuniste care supravegheau întocmirea listelor, au şters aproape jumătate dintre ei. Aceasta nu a fost de ajuns şi de aceea cărţile de alegător nu au fost împărţite decât în minimă parte, celor rămaşi pe liste. Certificatele nedistribuite titularilor au fost date la agenţi comunişti care au votat şi de zece ori.</p>
<p style="text-align: justify;">Nici unul din aceste mijloace nu a părut guvernului că îi asigură succesul Mulţi dintre candidaţii noştri au fost arestaţi şi schingiuiţi. Cei mai mulţi n-au putut ajunge la secţiile de votare. Unii care au scăpat de urgie au fost împiedicaţi să intre în secţia de votare, pentru ca urnele să poată fi umplute cu buletine pe care 7 ştampilase „ Votat” pe lista guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">S-a făcut numărătoarea voturilor, după ce delegaţii partidelor de opoziţie, care putuseră pătrunde în sălile de vot, au fost îndepărtaţi cu forţa sau au fost ţinuţi la mare distanţă de masa preşedintelui secţiei de votare, iar numeroşii delegaţi ai guvernului militari şi elemente de şoc comuniste, au fost aşezate între preşedinte şi reprezentanţii opoziţiei, în aşa fel încât aceştia să nu poată vedea ce citeşte preşedintele.</p>
<p style="text-align: justify;">Buletinele au fost imediat arse. Nici aşa rezultatele nu au părut suficiente. S-a mers direct la fals în acte publice, de către preşedinţii secţiilor de votare, în complicitate cu prefecţii şi şefii cluburilor B.P.D.</p>
<p style="text-align: justify;">Falsificarea grosolană şi totală a alegerilor a fost înlesnită de împrejurarea că preşedinţii secţiilor de votare au fost numiţi în cea mai mare parte dintre şefii de cabinet, secretarii, responsabilii comunişti şi ofiţerii P.C.R.-işti.</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedinţii birourilor electorale judeţene, ai secţiilor de votare, prefecţii, toţi instigatorii şi complicii la falsuri, asasinate şi violenţe comise vor fi daţi în judecată pe tot cuprinsul ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">În numeroase cazuri, Ministerul de Interne a schimbat încă o dată şi rezultatele astfel ticluite la judeţe. Acesta imensă fraudare a voinţei naţiunii a provocat însă reacţiuni, în mai toate judeţele. Alegătorii-ţărani au cerut să vadă urnele înainte de votare şi să citească cinstit rezultatele de pe buletine…</p>
<p style="text-align: justify;">Ţărănimea a votat aproape în unanimitate cu Partidul Naţional-Ţărănesc. Majoritatea muncitorimii de la calea ferată şi de la marile întreprinderi a votat Partidul Naţional-Ţărănesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Armata, care a suferit cel mai susţinut atac al Partidului Comunist, prin organul politic al aşa zisei E.C.P. (educaţie, cultură, propagandă), a dat voturile Partidului Naţional-Ţărănesc în mare măsură.</p>
<p style="text-align: justify;">Femeia română, ca în trecutul acestui neam, a fost în rândul întâi al luptei, îndemnând pe bărbaţi şi dând ea pildă de curaj şi conştiinţă românească.</p>
<p style="text-align: justify;">Tineretul, pe care Partidul Comunista încercat de prisos să îl ademenească, s-a aruncat în luptă cu voinţă şi spirit de sacrificiu, dovedite de numeroasele victime pe care el le-a dat.</p>
<p style="text-align: justify;">Chiar funcţionarii se stat au rezistat ameninţărilor şi presiunilor, intelectualii, micii meseriaşi şi comercianţii au votat în mare număr partidul nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite, faţă de care guvernul român îşi luase angajamente speciale şi formale, prin mijlocirea primului său ministru, au înfăţişat în notele din 27 mai, 14 iunie, 20 octombrie şi 15 noiembrie carenţa în care se găsea guvernul român din cauza neîndeplinirii acestor obligaţii. Guvernul Groza nu numai că a arătat indiferenţă acestor demersuri, dar a reproşat celor două Mari Puteri, în termeni inadmisibili, amestecul lor în treburile interne ale României.</p>
<p style="text-align: justify;">Prin notele din 15 noiembrie, cele două guverne aliate resping cu drept cuvânt învinuirile. România a devenit obiectul de atenţie al opiniei publice mondiale, care a văzut în ţara noastră un factor de mare importanţă pentru pacea Europei. Această opinie publică este azi foarte bine informată şi ea a primit cu mare interes apelul adresat democraţiilor lumii în numele Partidului Naţional-Ţărănesc, Partidului Naţional-Liberal şi Partidului Social-Democrat Independent.</p>
<p style="text-align: justify;">Imensitatea falsificării alegerilor din România a indignat lumea civilizată.</p>
<p style="text-align: justify;">Dispreţul regimului comunist de aici faţă de principiile mari şi sfinte care stau la temelia Organizaţiei Naţiunilor Unite.</p>
<p style="text-align: justify;">Ultrajul adus naţiunii române prin furtul generalizat şi organizat după alegeri, drept pedeapsă pentru votul dat contra regimului, sunt preocuparea presei mondia­le şi a cancelariilor responsabile de soarta lumii. Această indignare nu e întrecută decât de admiraţia ţărilor civilizate, pentru strălucita dovadă de rezistenţă naţiona­lă si conştiinţă cetăţenească, dată de poporul român. Ţara noastră poate fi judecată ca fiind în drept să stea alături de adevăratele democraţii europene, prin minunatul examen pe care poporul român l-a dat la aceste alegeri, opunându-se cu o vigoare admirabilă tendinţelor antinaţionale şi nedemocratice ale guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Naţiunea a spălat ruşinea pe care a putut să o arunce asupra ei guvernul, care a nesocotit aranjamentele solemne luate faţă de cele trei Mari Puteri şi de lumea civilizată. A doua zi după victorie, Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să fie la înălţimea la care s-a ridicat naţiunea şi cu deosebire ţărănimea care i-a dat toată încrederea sa.</p>
<p style="text-align: justify;">Naţiunea respinge acest parlament, pe care nu l-a ales şi care deci nu poate reprezenta voinţa ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Ieşit din fals şi violenţă el nu există nici pentru ţara românească, nici pentru străinătate. Ca şi Divanul ales de caimacamul Vogoride, acest parlament trebuie înlăturat, fiindcă el primejduieşte liniştea şi cele mai de căpetenie interese ale neamului. în urma celor expuse, Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ.:</p>
<ol style="text-align: justify;">
<li>Aduce cel mai sincer omagiu cetăţenilor români care, ridicându-se peste toate ademenirile şi ameninţările, prin vot au salvat onoarea ţării.</li>
<li>Protestează cu supremă energie în contra persecuţiilor, violentării şi a terorii dezlănţuite de organele guvernului, pentru intimidarea obştei româneşti.</li>
<li>Aduce omagiul său special ţăranilor, muncitorilor şi femeilor române, care au format în rândul întâi numeroasa ceată luptătoare pentru drepturile poporului român şi pentru libertatea ţării.</li>
<li>Protestează împotriva furtului şi a falsificării votului, în contra întocmirii voit falsă a listelor electorale şi în special împotriva falsurilor în acte publice săvârşite Pentru înfăţişarea falsă a voinţei populare.</li>
<li>Declară alegerea efectuată la 19 noiembrie de nulă şi neavenită. Protestează contra modului cum, în urma acestor alegeri absolut ilegale, s-au declarat deputaţi falşi o mulţime de persoane, care n-au nimic în comun cu voinţa naţiunii şi au fost impuşi de guvernul dictatorial care stăpâneşte ţara astăzi. Dacă totuşi, prin imposibil, acest produs al fraudei, teroarea s-ar deschide şi ar funcţiona cu titlul de parlament, aleşii P.N.Ţ. nu vor participa la lucrările sale.</li>
<li>Aceste alegeri au demonstrat că guvernul Groza nu este un guvern de voinţă naţională şi în consecinţă el trebuie imediat înlăturat, respectându-se astfel voinţa ţării.</li>
<li>Cere imediat anularea acestor alegeri şi convocarea urgentă a corpului electoral pentru noi alegeri, conduse de un guvern care să corespundă voinţei naţionale aşa cum ea a fost exprimată la 19 noiembrie, dar a fost întunecată şi falsificată prin criminala procedare a guvernului şi a adepţilor săi.</li>
<li>Protestează contra urgiei persecuţiilor năpustite asupra cetăţenilor, din cauză că, deşi cu toată forţa revoltătoare a guvernului, ei nu au părăsit calea virtuţii cetăţeneşti. Cere să înceteze acesta prigoană de răzbunare, prin care guvernul în cearcă să acopere falsificarea alegerilor.</li>
<li>Se închină în faţa victimelor acestei lupte naţionale, care şi-au dat viaţa cu atâta eroism, în lupta pentru libertate.</li>
<li>Mulţumeşte Partidelor Naţional-Liberal şi Social-Democrat Independent pentru colaborarea lor loială la victoria electorală realizată.</li>
<li>Mulţumeşte ziariştilor, care cu atâta talent şi devotament au apărat prin presă marea cauză a noastră şi a ţării.</li>
<li>Îşi arată gratitudinea faţă de Naţiunile Unite, care cu bune intenţii au ordonat guvernului să facă alegeri libere şi nemăsluite, dar pe care el le-a falsificat în mod complet. Roagă Naţiunile Unite ca să dăruiască şi pentru viitor buna lor voinţă pentru a se stăpâni înrâurirea cu un regim democratic şi în scopul acesta să tragă de îndată concluziile fireşti faţă de guvernul actual în ceea ce priveşterevoltătoarea sfidare de care s-a făcut vinovat faţă de naţiunea română şi de opinia mondială.</li>
<li>Exprimă mulţumirile şi recunoştinţa sa faţă de conducerea partidului, care cu prevedere şi devotament a îngrijit durerea luptei pentru salvarea ţării, cu rezulta­tul victorios îndeobşte cunoscut.</li>
<li>Convoacă o şedinţă ordinară a Comitetului Central Executiv la o dată şi cu ordinea de zi pe care le va stabili Delegaţia Permanenţă. „</li>
</ol>
<p style="text-align: justify;">Cu această Rezoluţie a luat sfârşit Comitetul Central Executiv.</p>
<p style="text-align: justify;">Dean Acheson, subsecretarul de stat al Statelor Unite, după ce primise rapoartele referitoare la alegerile din România, le califica „ca un rezultat al manipulării registrului electoral, al procedeelor folosite în darea voturilor şi numărarea lor, ca şi al intimidării prin teroare a unor însemnate elemente democrate ale corpului electoral, că dreptul electoral a fost în această împrejurare refuzat în mod cert unei însemnate părţi a populaţiei. In consecinţă, guvernul S.U.A. nu poate privi aceste alegeri conform cu asigurările pe care guvernul român le-a dat guvernelor Statelor Unite, Regatului Unit şi U.R.S.S. de a îndeplini hotărârea de la Moscova”.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar Moscova era aceea care hotăra. Şi Ana Pauker se întreba pe bună dreptate din partea ei: „Dacă nu s-ar fi aflat în România trupe ale Armatei Roşii eliberatoare, ar fi putut clasa muncitoare să dea lovituri hotărâtoare claselor exploatatoare fără a cădea jertfă intervenţiei militare a imperialiştilor?”.</p>
<p style="text-align: justify;">Aceşti „eliberatori” erau în număr de peste 900.000, după datele americane, şi se găseau concentraţi în zonele: Craiova-Slatina, Bucureşti-Giurgiu, Brăila-Focşani, Sibiu-Alba Iulia şi Constanţa.</p>
<p style="text-align: justify;">Nimic nu parvenise nici de la Londra, nici de la Washington. Nici un răspuns.</p>
<p style="text-align: justify;">În dimineaţa de 1 decembrie 1946, postul de radio Bucureşti anunţa că spre Dealul Patriarhiei se îndreaptă cortegiul regal. Şi de la tribuna parlamentului s-a spus „Sunt fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor ţării”, fericire ce după an s-a transformat în nefericire.</p>
<p style="text-align: justify;">În acelaşi timp, pe masa preşedintelui parlamentului se găsea alt mesaj:</p>
<p style="text-align: justify;">„Domnule Preşedinte:</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să binevoiţi a citi această adresă, precum şi rezoluţia alăturată, într-o şedinţă a Adunării şi să dispuneţi publicarea lor în Monitorul Oficial.  Comitetul Executiv al Partidului Naţional-Ţărănesc, în şedinţa extraordinară din 30 noiembrie 1946, a adoptat în unanimitate rezoluţia anexată.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să binevoiţi a lua act că Partidul Naţional-Ţărănesc consideră alegerile din 19 noiembrie 1946 ca nule şi neavenite. Partidul Naţional-Ţărănesc consideră Parlamentul constituit ca o adunare ieşită din violenţă, din fraudă şi din fals în acte publice, care nu are dreptul să legifereze, să reprezinte şi să angajeze în numele poporului român.</p>
<p style="text-align: justify;">În consecinţă, deputaţii Naţional-Ţărănişti, proclamaţi aleşi, au decis să nu participe la lucrările acestui parlament.</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu”</p>
<hr />
<p style="text-align: justify;">Ţara reacţiona şi ea la fel ca Maniu, sau mai precis Maniu vorbea din sufletul neamului său, aşa cum a făcut-o toată viaţa.</p>
<p style="text-align: justify;">Prefectura judeţului Roman s-a grăbit şi a făcut publice rezultatele care erau în contradicţie cu cele ale Biroului Electoral.</p>
<p style="text-align: justify;">Un activist comunist de la Iaşi – Zaharia – s-a dus în comuna Pildeşti, pe valea râului Moldova, în judeţul Roman, să lămurească ţăranii despre rezultatul alegerilor; huiduit, a fost scăpat de jandarmi de la linşaj.</p>
<p style="text-align: justify;">În regionala Suceava, o parte din îndrumătorii politici au trecut de partea reacţiunii, iar alţii au părăsit munca.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţăranii din Frontul Plugarilor, din comuna Corneşti, judeţul Iaşi, au încetat munca „politică” şi s-au asociat partidelor de opoziţie.</p>
<p style="text-align: justify;">Serviciul de Siguranţă al Ministerului de Interne a trecut imediat la acţiuni de divizare a deputaţilor P.N.Ţ., încercând să rupă din anturajul lui Maniu şi să facă o fracţiune independentă care să participe la lucrările parlamentului. S-au făcut presiuni pe lângă: Emil Haţieganu (Cluj) şi Teodor Roxin (Bihor), dar nu au neglijat nici din vechiul regat, pierzând timpul pe lângă Ilie Ion (Dolj), Nicolae Anghel (Buzău), Gheorghe Zâne (Iaşi), poate şi alţii.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe 10 decembrie Iuliu Maniu, acasă la Mihai Popovici, pe strada Sofia, i-a primit pe ziarişti străini cărora le-a făcut declaraţii în legătură cu desfăşurarea alegerilor. Printre cei prezenţi au fost semnalaţi: Edwards MacDonald, Frank, Serafimuta, N.N. Petraşcu, Kirschen, Karamuceac, Pauker, Milton, Lehrer, Vintilescu, Ocargean, Iuhâsz, Corbu, Poulos, Florescu, Marinescu, dr. Singer Tiberiu, Leonard Paukerow, ing. Pasek, Marven Pohne, Armellani, Kormos, Liviu Nasta, Arsa Bercovici, Emil Serghie, Nicolae Carandino.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu acea ocazie Nicolae Penescu a făcut o scurtă trecere în revistă asupra Mijloacelor folosite pentru falsificarea alegerilor, după care Iuliu Maniu a început cu precizarea:</p>
<p style="text-align: justify;">„În alegerile din 19 noiembrie, partidele comuniste care susţineau guvernul au rămas în minoritate, în timp ce partidele din opoziţie au ieşit învingătoare în mod special, Partidul Naţional-Ţărănesc a ieşit învingător în bătălia electorală ca a avut loc şi care a demonstrat nepopularitatea guvernului de azi, şi P.N.Ţ a obţinut peste 70% din voturi. După toate regulile constituţionale şi parlamentare, guvernul trebuie să demisioneze imediat.</p>
<p style="text-align: justify;">Aliaţii au constatat ilegalitatea alegerilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţin să vă mulţumesc pentru informaţiunile obiective pe care le-aţi trimis ziarelor d-voastre, despre modul revoltător cum guvernul actual a cutezat să falsifice voim ţării şi modul cinic cum a nesocotit chiar şi regulile cele mai elementare de buna cuviinţă. Nu ştiu dacă este mai condamnabil însuşi faptul falsificării alegerilor sau cinismul prin care guvernul a săvârşit fărădelegile sale fără nici o jenă şi fără cea mai mică ruşine. Falsul în actele publice de către oamenii oficiali ai guvernului este dovedit. El a fost confirmat şi de graba cu care guvernul a amnistiat falsul în acte publice prin Decret Regal, cu o zi înainte de deschiderea parlamentului.”</p>
<p style="text-align: justify;">Începând din 12 decembrie ziarul „DREPTATEA” a început să publice mijloa­cele întrebuinţate de guvern pentru falsificarea alegerilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Preocuparea conducerii Partidului Naţional-Ţărănesc, faţă de poporul pe care îl reprezenta cu atâta dragoste, pe lângă toate preocupările majore ce le avea în acele momente, s-a materializat prin exprimarea unui manifest în faţa celor cu adevărat furaţi prin alegeri.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Manifestul Partidului Naţional-Ţărănesc</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">MANIFEST CĂTRE NAŢIUNE</p>
<p style="text-align: justify;">Către voi, milioane de Cetăţeni şi Cetăţene care, cu sufletul încălzit de dragoste de Neam şi Ţară, v-aţi dus la urne să vă spuneţi voinţa voastră cinstită despre felul cum trebuie şi de către cine trebuie să fie cârmuită această Ţară, ne îndreptăm cuvântul nostru de mulţumire şi admiraţie.</p>
<p style="text-align: justify;">De mulţumire pentru că aţi dat ascultare chemării noastre, care s-a adeverit că este una cu voinţa Ţării, de admiraţie pentru că în vremurile acestea de grea prigoană a tuturor libertăţilor aţi mers ca nişte eroi legendari expunându-vă bunurile şi viaţa pentru credinţele voastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţara noastră este bântuită astăzi de cea mai neagră urgie care s-a abătut vreodată asupra ei. Arse sunt câmpiile, arse sunt suflete noastre, arse năzuinţele noastre spre libertate şi lumină. Teroarea, minciuna, falsul încearcă să culce la pământ orice licărire de libertate, orice îndemn spre mai bine. Demnitatea şi mândria noastră naţională sunt îngenuncheate.</p>
<p style="text-align: justify;">La 6 martie o mână de oameni, pe care Ţara nu i-a văzut la muncă, au confiscat puterea.</p>
<p style="text-align: justify;">De atunci încoace au batjocorit toate instituţiile Ţării. Funcţionarii Statului, care nu s-au supus acestor oameni improvizaţi, au fost daţi afară. Armata ţării, sub pretext de democratizare, a fost deposedată de elementele capabile şi independente şi aservită intereselor politice. Justiţia a fost înfrânată în tot ce avea ea mai bun, judecătorii daţi afară şi înlocuiţi cu simbriaşii regimului.</p>
<p style="text-align: justify;">Muncitorimii i s-a luat dreptul la muncă. Cei care nu au consimţit să fie slugi păcătoase regimului ci oameni liberi, au fost epuraţi fără milă.</p>
<p style="text-align: justify;">Cetăţenii care nu au acceptat robia au fost persecutaţi. Negustorii, meseriaşii, industriaşii, urmăriţi în interesele lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Temniţele, tortura, persecuţiile, înscenările cele mai infame, arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate, tot ceea ce a inventat arsenalul infernal al hitlerismului şi fascismului a fost perfecţionat, sporit şi aplicat cu o cruzime de neegalat.</p>
<p style="text-align: justify;">Presa partidelor democratice a fost sugrumată. Toate publicaţiile pe care partidul Naţional-Ţărănesc le avea înainte de 6 martie 1945 au fost suprimate, cluburile închise, întrunirile oprite.</p>
<p style="text-align: justify;">Faţă de acesta stare de lucruri înseşi Naţiunile Unite au cerut un regim mai omenesc, iar prin acordul de la Moscova s-a pretins, şi guvernul şi-a luat angajamentul solemn, să restaureze libertăţile şi să facă alegeri libere.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul nu a îndeplinit nici un angajament, a călcat în picioare obligaţiunile luate în mod solemn.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a convocat corpul electoral pentru 19 noiembrie 1946.</p>
<p style="text-align: justify;">Aţi văzut ce au fost aceste alegeri. Aţi văzut cum s-au răscolit din arsenalul întunericului toate mijloacele pentru îngenuncherea voinţei naţionale, pentru batjocorirea alegerilor, pentru săvârşirea furtului şi pentru falsificarea neruşinată a credinţelor noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Acuzăm acest Guvern al terorii, dictaturii şi reacţiunii că a călcat în picioare legile Ţării, libertăţile Neamului Românesc, drepturile individuale şi colective ale poporului. îl acuzăm că a refuzat să înscrie în listele electorale pe cei ce aveau dreptul legal de a fi alegători, că au refuzat să împartă cărţi de alegători celor înscrişi.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a terorizat cu bande de bătăuşi populaţia care se împotrivea dictaturii guvernamentale.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a lăsat să fie asasinaţi atâţia şi atâţia nevinovaţi fără a urmări pe făptuitorii bine cunoscuţi ai fărădelegilor. Îl acuzăm că a întocmit secţiunile de vo­tare în aşa fel ca alegătorii să nu poată ajunge la locul de votare.</p>
<p style="text-align: justify;">ÎI acuzăm că a călcat în picioare propria lui lege electorală pe care a întocmit-o fără asentimentul partidelor democratice, asentiment impus prin Acordul de la Moscova. Această lege electorală, cu tot caracterul ei reacţionar, s-a dovedit insuficientă faţă de lipsa totală de popularitate a guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Au fost îndepărtaţi bărbaţii noştri de încredere ca să opereze fără control. Au fost introduse în urne buletine pregătite înainte de începerea votării, au fost date cărţi de alegător în alb unor persoane neîndreptăţite pentru a vota în repetate rânduri. S-a despuiat scrutinul fără asistenţă legală, rezultatul a fost falsificat, procesele-verbale au fost schimbate iar rezultatele o dată măsluite au fost din nou rectificate.</p>
<p style="text-align: justify;">Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de crimă, de falsificare a voinţei naţionale.</p>
<p style="text-align: justify;">ÎI acuzăm că prin politica lui nefastă a provocat, pe lângă umilirea cetăţenilor, naosul economic şi înfometarea maselor populare.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar conştiinţa naţională a vibrat puternic din colibă până în palat. Toată admiraţia şi recunoştinţa noastră o închinăm ţărănimii care s-a ridicat, uriaş zăgaz de oţel, opunându-se celor care voiau să cheltuiască atât de ieftin independenţa şi demnitatea noastră naţională.</p>
<p style="text-align: justify;">Vor binemerita de la Patrie femeile române pentru dârzenia şi cuminţenia cu care au ştiut să mânuiască arma votului luată pentru prima dată în mâna lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Muncitorii români vor binemerita de la Patrie şi vor avea prilejul să se bucur de rodul luptei lor. Ei au făcut front împotriva celor care înarmaţi cu pistoale voia  să le răpească libertatea.</p>
<p style="text-align: justify;">Lăudat să fie tineretul care s-a cinstit pe sine aruncându-se în luptă cu nemăsurată abnegaţie şi dragoste de neam şi libertate, urmând pildele înaintaşilor din 1848, 1877, 1914 şi 1918. Vigoarea lor este garanţia viitorului.</p>
<p style="text-align: justify;">Naţiunea şi Partidul nu vor uita niciodată şi vor bine cuvânta pe toţi cei care a suferit şi suferă în această luptă. Martiriul lor asigură perpetuarea fiinţei naţionale</p>
<p style="text-align: justify;">Sărutăm rănile şi obrajii loviţi şi umiliţi. Ne închinăm memoriei celor căzuţi eroic pentru apărarea drepturilor sfinte ale Neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Români! Voi, cei insultaţi în demnitatea voastră de oameni liberi, aveţi dreptul să chemaţi Guvernul şi uneltele lui în faţa Tribunalului Naţiunii. împilatorii si falsificatorii nu vor rămâne nepedepsiţi.</p>
<p style="text-align: justify;">Nedreptatea va fi pedepsită.</p>
<p style="text-align: justify;">Nimeni nu poate fi judecător pentru Naţiune, decât Naţiunea însăşi.</p>
<p style="text-align: justify;">Smulgeţi masca tiranilor de pe faţa lor. Nici un cetăţean sau cetăţeană nu poate recunoaşte aceste alegeri. Cu toţii trebuie să pretindă alegeri noi, înfăptuite de către un guvern care să asigure libertatea lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă chemăm la luptă împotriva dictaturii şi tiraniei. Satele noastre năpădite de bătăuşi şi cuţitar, care voiesc să pedepsească pe cei ce nu sunt slugi plecate regimului, trebuiesc curăţate. Slujbaşii care au trădat Naţiunea trebuiesc denunţaţi, actele lor păcătoase dezvăluite şi înfierate.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu toate nelegiuirile lui, Guvernul n-a fost în stare să stoarcă majorităţi.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a căzut în alegeri.</p>
<p style="text-align: justify;">Lumea întreagă cunoaşte voinţa adevărată a ţării, cunoaşte minciuna şi frauda guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Se ştie că Parlamentul lui nu poate conduce legal destinul Neamului. Acesta a fost rolul suferinţei voastre, rostul luptei dârze pe care aţi purtat-o cu atâta bărbăţie.</p>
<p style="text-align: justify;">Pătruns de măreţia jertfei voastre, Partidul Naţional-Ţărănesc se închină în faţa avântului de libertate, a virtuţilor cetăţeneşti şi a spiritului de sacrificiu şi vă cheamă la luptă neînfricată până la victoria deplină.</p>
<p style="text-align: justify;">Această victorie a sufletului românesc va însemna: independenţa Ţării, libertatea cetăţenilor, muncă cinstită şi pâine pentru toţi.</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu                                                          Nicolae Penescu</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedinte                                                            Secretar general”</p>
<hr />
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Liberal şi-a ţinut Delegaţia Permanentă pe 17 decembrie şi după hotărârile luate a adresat un manifest către ţară:</p>
<p style="text-align: justify;">„Români şi românce,</p>
<p style="text-align: justify;">Cu înaltă conştiinţă patriotică v-aţi făcut datoria către ţară, în ziua alegerilor din 19 noiembrie, care a fost o zi de biruinţă pentru poporul român. Vouă tuturor va mulţumesc în numele Partidului Naţional-Liberal. La capătul unui lung şir de fărădelegi, ameninţări, violenţe, arestări, crime, falsuri – zdrobit de hotărârea cu care voi v-aţi apărat drepturile cetăţeneşti şi cu care aţi dat încrederea voastră opoziţiei naţionale, Guvernul, pe care ţara nu l-a vrut, a măsluit în Birourile Minis­terului de Interne, nişte rezultate care să-i prelungească o şubredă existenţă.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Liberal îşi va continua fără şovăire acţiunea.</p>
<p style="text-align: justify;">În numele lui, reînnoindu-vă mulţumirile mele, vă cer să ne urmaţi cu hotărâre şi deplină solidaritate şi să fiţi încredinţaţi că statul român, întemeiat prin jertfele şi patriotismul atâtor generaţii de înaintaşi, nu poate fi distrus de trecătoare regimuri AP uzurpatori şi că voinţa unui popor nu poate fi înfrântă de nimeni.</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedinte P.N.L. Constantin CI. Brătianu”</p>
<hr />
<p style="text-align: justify;">Opinia publică, după frauda guvernamentală din timpul alegerilor, era apropiată sufleteşte opoziţiei care se vedea că reprezintă interesul naţional. Se va observa în urmă­toarele trei luni, mai ales la sate, o fugă dinspre formaţiunile guvernamentale spre opoziţie.</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu, obosit şi îndurerat, s-a dus la Sibiu, unde s-a internat în spital, fiind vizitat de prietenii care îl ţineau la curent cu intrigile şi maşinaţiunile guvernamenta­le, şi nu numai ale lor. Pe de o parte, se preconiza o apropiere iniţiată de ruşi, cu Titel Petrescu şi Brătianu, dar refuzată de Maniu atâta timp cât ruşii nu se deziceau de Groza, pe de altă parte iniţiativa comunistă de creare a unui partid fantomă „Muncă si refacere” sub conducerea lui C. Argentoianu adus din străinătate în vederea coalizării burgheziei, iar „Graiul Nou”, îl acuza pe liderul ţărănist de duşman al ruşilor. De multe ori aceiaşi emisari treceau şi pe la Dobreşti sondându-l şi pe Ion Mihalache.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>Sursa:</strong> CICERONE IONIŢOIU – Viața politică și procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, București, 2003</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/72-de-ani-de-la-falsificarea-alegerilor-din-19-noiembrie-1946/">72 de ani de la falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/72-de-ani-de-la-falsificarea-alegerilor-din-19-noiembrie-1946/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Să înceteze balada Meșterului Manole &#8211; de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/balada-mesterului-manole/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/balada-mesterului-manole/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 11 Nov 2018 07:37:48 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4392</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul reprezintă o pledoarie pentru îmbinarea între idealul democratic şi morala creştină. Este primul text, cu excepţia celor venite din zona teologică, în care se vorbeşte în spaţiul autohton despre această temă. Atitudinea Partidului Național Țărănesc, în controversa politică a actualității, a fost precizată în termenii cei mai limpezi prin declarația domnului Iuliu Maniu. Nu [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/balada-mesterului-manole/">Să înceteze balada Meșterului Manole &#8211; de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Articolul reprezintă o pledoarie pentru îmbinarea între idealul democratic şi morala creştină. Este primul text, cu excepţia celor venite din zona teologică, în care se vorbeşte în spaţiul autohton despre această temă.</p>
<hr>
<p style="text-align: justify;">Atitudinea Partidului Național Țărănesc, în controversa politică a actualității, a fost precizată în termenii cei mai limpezi prin declarația domnului <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a>.</p>
<p style="text-align: justify;">Nu vom repeta, prin urmare, lucruri cunoscute și îndeajuns comentate, care au fost înțelese de orice român, dornic de informațiuni conforme cu realitatea. Vom relua doar ideea generală, care luminează conceptul politic al Partidului Național Țărănesc, &#8211; ideea scumpă, căreia domnul <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a> i-a jertfit întreaga viață, ideea obsedantă care l-a întărit în fața primejdiilor și riscurilor dintre cele mai grave și care se rezumă la cea mai pură sinteză de patriotism și omenie: democrația românească.</p>
<p style="text-align: justify;">Inspirată dintr-un îndoit sentiment de iubire și stimă față de poporul nostru, democrația, în concepția domnului <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a> și a Partidului Național Țărănesc, reprezintă un mănunchi substanțial de valori etice, pe care nici o vrășmășie nu l-a putut devasta, în douăzeci și cinci de ani de luptă.</p>
<p style="text-align: justify;">În istoria luptei politice pentru libertatea României de după 1918, n-au existat, &#8211; în lunga suferință impusă de inchiziția reacționară -, crucificări mai senin consimțite și jertfe mai profunde ca cele ale domnului <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a>.</p>
<p style="text-align: justify;">Cuvântul lui se ridică și acum, cu nimb triumfal de înviere, dintr-un lung șir de golgothe, &#8211; al căror urcuș l-a străbătut, în pofida loviturilor de tot felul, de atâtea ori singur, de atâtea ori privit doar cu simpatii platonice -, purtându-și întotdeauna, împăcat și neînduplecat povara destinului românilor de pretutindeni.</p>
<p style="text-align: justify;">Acest cuvânt, care n-a greșit niciodată și în care se simte, astăzi mai vie ca oricând, plenitudinea viguroasă a unei adeziuni populare covârșitoare, trebuie să fie ascultat, stimat și urmat.</p>
<p style="text-align: justify;">În țara românească, nimeni nu se poate îndoi de valoarea reprezentativă a capitalului politic pe care domnul <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a> l-a adunat din lupta lui, din loviturile nedrepte pe care le-a îndurat cu seninătate pentru îndărătnica dragoste ce o poartă poporului sau, pe care îl dorește liber, bucurându-se de democrație.</p>
<p style="text-align: justify;">Străbătând fătă abatere atâtea dușmănii și curse perfide; trecând surâzător peste ispite și ademeniri, care i-ar fi oferit, fără discriminare, satisfacții de orgoliu și bogății materiale; înfruntând semețe și brutale dictaturi ori regimuri autocratice, cu o liniștită, dar fanatică încredere în viitorul neamului românesc; pășind calm printre injurii, ieri ca și astăzi, printre amenințări, care nu se sfiau să meargă până la suprimarea vieții, domnul <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a> a stăpânit vremurile cu acea imperturbabilă credință în idealurile națiunii, pe care nu o pot avea decât sufletele mari, rațiunile curate și conștiințele limpezi.</p>
<p style="text-align: justify;">Condeiul cel mai onest este sărac în forță, atunci când încearcă să zugrăvească sacrificiul domnului <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a> și se străduiește zadarnic să rezume în câteva rânduri o viață de om închinată poporului său. În România liberă de astăzi (la ale cărei temelii, domnul <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a> și-a zidit, asemeni meșterului Manole din legendă, truda uriașă, condusă de înțelepciune patriotică, a splendidei sale vieți pline de sacrificiu), nu îi este îngăduit nimănui să pună la îndoială buna credință și temeinicia cuvântului pe care îl rostește, cu un glas în care vibrează puternic unanimitatea poporului român, care-și iubește pământul, libertatea și țara pe care o dorește a dreptății tuturor.</p>
<p style="text-align: justify;">Acest cuvânt cheamă la unire în lupta pentru idealul democratic și morala creștină a poporului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Cel încercat de îndoială și dispus să arunce cu piatra, n-ar supune numai pe domnul <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Iuliu Maniu</a> la o nouă, zadarnică și dramatică stăruință a meșterului Manole, n-ar aduce numai un ultraj suprem zidurilor în care și-a așezat inima, gândul și truda pline de dragoste de țară, dar ar comite un greu păcat față de poporul român, o crimă asupra viitorului României</p>
<p style="text-align: right;"><strong>de Corneliu Coposu (Dreptatea, 23 octombrie 1944)</strong></p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/balada-mesterului-manole/">Să înceteze balada Meșterului Manole &#8211; de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/balada-mesterului-manole/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Iuliu Maniu vândut pe 30 de arginți?</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-vandut-pe-30-de-arginti/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-vandut-pe-30-de-arginti/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 18 Jun 2018 07:11:42 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<category><![CDATA[Opinii]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4360</guid>

					<description><![CDATA[<p>“…în cariera lui istorică a fost firesc să întâmpine rezistențe și să provoace dușmănii. Numărul dușmanilor lui e mare. A împărțit țara în două categorii: cei care îl urăsc de groaza lui, îl vrăjmășesc, ca pe nicăieri altul – și cei cari îl adoră, îl idolatrizează. Față de Iuliu Maniu nu există oameni indiferenți. Dragostea [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-vandut-pe-30-de-arginti/">Iuliu Maniu vândut pe 30 de arginți?</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">“<em>…în cariera lui istorică a fost firesc să întâmpine rezistențe și să provoace dușmănii. Numărul dușmanilor lui e mare. A împărțit țara în două categorii: cei care îl urăsc de groaza lui, îl vrăjmășesc, ca pe nicăieri altul – și cei cari îl adoră, îl idolatrizează. <strong>Fa</strong><strong>ță de Iuliu Maniu nu există oameni indiferenți</strong>. Dragostea și dușmănia, raportate la persoana lui, nu cunosc gradații: ating extremul de limită al pasiunilor omenești</em>” remarca Seniorul Corneliu Coposu în articolul <a href="https://mariusandrei.ro/adversarii-lui-iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Adversarii lui Maniu</a>, publicat în anul 1948.</p>
<p style="text-align: justify;">Citesc astăzi pe prima pagină a ziarului Adevărul următorul titlu: “<strong>Câți bani a primit Iuliu Maniu de la guvernul britanic ca să-l aresteze pe Ion Antonescu. Istoria loviturii de stat gândite de Winston Churchill în România</strong>”.</p>
<p style="text-align: justify;">Subiectul nu e nou, mulți indivizi încercând să iasă din dureroasa obscuritate morală în care s-au născut folosindu-se de acest subiect. Ultima apariție: &#8222;istoricul&#8221; anonim Marian Zidaru.</p>
<p style="text-align: justify;">Îmi aduc aminte că prima dată am citit despre acest subiect într-un articol scris de <strong>Adrian Gavrilescu</strong>. S-ar putea ca numele să nu vă spună mare lucru. Nu-i nimic! Opinia publică îl cunoaște pe domnul Gavrilescu sub numele său real: <strong>Alex Mihai Stoenescu</strong>. Istoric, desigur!</p>
<p style="text-align: justify;">Același Alex Mihai Stoenescu despre care aflăm că a fost „<em>recrutat înainte de Revoluție sub numele conspirativ Gavrilescu Adrian”</em> și că “<em>a primit bani de la Securitate</em>” conform răspunsului CNSAS la solicitarea Directorului IRRD, prin „Nota de constatare a Direcției Investigații CNSAS” Nr. DI/I/3164/14.10.2009.</p>
<p style="text-align: justify;">Așadar, un colaborator (apreciat de superiorii săi pentru calitatea notelor) care a furnizat între 1984 și 1987 nici mai mult, nici mai puțin de 70 de note informative, îl acuza de înaltă trădare pe Iuliu Maniu, cel mai important om politic al secolului XX, simbolul rezistenței democratice anticomuniste. Cam atât despre Gavrilescu.</p>
<p style="text-align: justify;">Din păcate, <strong>&#8222;istoricul&#8221; obscur Marian Zidaru</strong> nu numai că nu vine cu nimic nou față de articolele scrise în trecut de Adrian Gavrilescu, dar reușește să-și ducă propria analiză în derizoriu.</p>
<p style="text-align: justify;">Ce ne spune &#8222;istoricul&#8221; constănțean Marian Zidaru, care “a verificat de mai multe ori arhivele britanice”?</p>
<ul>
<li>Domnul Zidaru ne spune că Maniu colabora cu Aliații și că &#8222;<em>evident, Iuliu Maniu primea bani pentru serviciile sale</em>&#8222;.</li>
</ul>
<p>“<em>Evident</em>”? Evident pentru cine? În lipsa unei dovezi clare, fapta poate e banală și implicit “evidentă” numai pentru oamenii mici. Să consideri “evident” faptul că Maniu, Sfinxul de la Bădăcin, făuritorul Marii Uniri, primea bani de la Aliați ca să își trădeze țara, mi se pare o insultă la însăși inteligența istoricului.</p>
<p style="text-align: justify;">Numai un om total străin de orice norme deontologice și morale putea folosi acest cuvânt.</p>
<ul>
<li>Mai mult, domnul istoric afirmă că &#8222;<em>Maniu a primit 50.000 dolari în două tranșe, diamante în valoare de 72.000 lire, plus trei diamante mai mari a căror valoare nu o precizează britanicii</em>&#8222;.</li>
</ul>
<p style="text-align: justify;">Lucrând de aproximativ un an la o carte-document despre Iuliu Maniu, cunosc în detaliu și documentul la care domnii istorici fac referire. Pentru că niciun document din arhiva britanica nu poate fi publicat fără a avea un acord scris (aviz celor care au publicat fotografii ale documentelor pe site-ul Adevărul), transcriu documentul complet (în limba engleză) la finalul articolului și traduc pasajele importante mai jos.</p>
<p style="text-align: justify;">În cele ce urmează ne vom convinge că <strong>afirmațiile marilor istorici nu au nici măcar valoarea hârtiei pe care au fost tipărite</strong>, fiind bazate pe presupuneri și inexactități:</p>
<p>1. During my original talks with Maniu in September 1940, when we offered to finance an opposition political movement in Romania, Maniu was agreeable only on condition that all sums of money advanced to him in Romania or to his envoys outside Romania should be considered as a loan, repayable at the end of the war.</p>
<p><em style="color: #0000ff;">1. În timpul conversațiilor mele cu Maniu, în septembrie 1940, atunci când ne-am oferit să finanțăm o mişcare politică de opoziţie în România, Maniu a acceptat numai cu condiţia ca toate sumele de bani avansate lui, în România, sau trimişilor săi în afara României să fie considerate un împrumut ce va fi restituit la sfârşitul războiului.</em></p>
<p>2. It is impossible now to say exactly how much money has been advanced to Mr. Maniu either in the country or outside, and for the time being we should be concerned only with the three principal items which were:</p>
<p><span style="color: #0000ff;"><em>2. Este imposibil acum s</em><em>ă spunem cu exactitate câți bani au fost înaintați domnului Maniu, fie în țară, fie în străinătate, și deocamdată ar trebui să fim preocupați numai de cele trei elemente principale care au fost:</em></span></p>
<p>a. the sum of approximately 45 million lei discovered by the authorities on the arrest of Procopius;</p>
<p><span style="color: #0000ff;"><em>a</em><em style="text-align: justify;">. Suma de aproximativ 45 milioane lei descoperit</em><em style="text-align: justify;">ă de autorități la arestarea lui Procopius</em></span></p>
<p>b. 40,000 dollars sent to Maniu in December 1941 via a diplomatic courier care of the Turkish Embassy, Bucharest;</p>
<p><span style="color: #0000ff;"><em style="text-align: justify;">b. 40.000 dolari trimi</em><em style="text-align: justify;">și lui Maniu în decembrie 1941 prin curierul diplomatic al Ambasadei Turciei din București;</em></span></p>
<p>c. 10,000 dollars plus 5 diamonds valued at 12,500 Turkish liras and 368,72 carat of small diamond of an estimated value of Turkish Liras 76,485 – sent in March 1942.</p>
<p><span style="color: #0000ff;"><em style="text-align: justify;">c. 10.000 dolari plus 5 diamante evaluate la 12.500 lire turce</em><em style="text-align: justify;">ști și 368.72 carate diamante mici cu o valoare estimata la 76.485 lire turcești &#8211; trimise în martie 1942.</em></span></p>
<p>3. For items (b) and (c), we have never received Maniu’s acknowledgment, although the person responsible for the transmission of the sums to Bucharest, PANTS, has told us that the money was received.</p>
<p><span style="color: #0000ff;"><em style="text-align: justify;">3. Pentru punctele (b) </em><em style="text-align: justify;">și (c) nu am primit niciodată confirmarea lui Maniu, cu toate că persoana responsabilă de transmiterea sumelor la București, PANTS, </em><em style="text-align: justify;">ne-a spus c</em><em style="text-align: justify;">ă banii au fost primiţi.</em></span></p>
<p>4. As there is still an outstanding claim from Pants of a balance of cash on the 368,72 carats of diamonds, the liquidating officer should discover from Mr. Maniu a) if he received the items and b) what sum was realised on them.</p>
<p><span style="color: #0000ff;"><em>4. Av</em><em>ând în vedere că există încă o cerere de decont de la PANTS pentru banii de pe cele 368,72 carate de diamante, ofiţerul ce se ocupă cu lichidarea acestor fonduri ar trebui să afle de la dl. Maniu a) dacă a primit obiectele şi b) ce sumă a fost obţinută pe ele.</em></span></p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Numai o persoană care nu stăpânește deloc limba engleză poate afirma după citirea paragrafelor anterioare că Maniu ar fi încasat banii, și numai o persoană care nu înțelege absolut nimic din evenimentele istorice din acea perioadă poate afirma că banii respectivi au fost plătiți de Aliați pentru ca Maniu să-l trădeze pe Antonescu.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Merg mai departe și îndrăznesc să pun câteva întrebări pe care orice om rațional le-ar pune:</p>
<ol style="text-align: justify;">
<li>Nu putem fi atât de naivi încât să credem că undeva ar exista o chitanță pentru acei bani, însă <strong>cum poate un singur raport britanic să convingă atât de ușor istoricii români</strong>?</li>
</ol>
<p style="text-align: justify;">Îmi aduc aminte de o întâmplare oarecum asemănătoare din anii ‘70: un informator al securității care îl urmărea pe Seniorul Corneliu Coposu încerca să deconteze o notă de plată scumpă la un restaurant și contravaloarea unui pachet de țigări, motivând că l-a invitat pe Senior la restaurant pentru a afla cu ce se mai ocupă și că Seniorul îi fumase țigările. Superiorul său a refuzat să-i deconteze cheltuielile, spunându-i informatorului că e convins de faptul că Seniorul nu ar fi acceptat nici invitația, nici să mănânce pe banii informatorului și nici să îi fumeze țigările.</p>
<ol style="text-align: justify;" start="2">
<li>Din document reiese clar că de Chastelain <span style="color: #ff0000;"><b>NU </b></span>avea confirmarea lui Maniu că acesta ar fi primit banii și diamantele care, oricum, ar fi reprezentat un împrumut până la terminarea războiului.</li>
</ol>
<p style="text-align: justify;">Chiar și în aceste condiții un om normal și-ar pune următoarea întrebare: presupunând prin absurd că Maniu ar fi primit banii… <strong>ce a făcut cu ei</strong>? Unde sunt? Nu există nici un document (fie el al informatorilor, al Siguranței, al SOE, NKVD sau Gestapo) care să vorbească despre cheltuieli ieșite din comun. Prezint câteva detalii despre viața lui Maniu:</p>
<p style="text-align: justify;">&#8211; Maniu <strong>nu avea o locuin</strong><strong>ță proprie:</strong> atunci când era în București locuia pe la diferite cunoștințe, adesea pe Str. Sfinților nr. 10.</p>
<p style="text-align: justify;">&#8211; <strong>nu </strong><strong>și-a extins proprietatea</strong> de la Bădăcin cu nici un metru de pământ.</p>
<p style="text-align: justify;">&#8211; <strong>nu </strong><strong>și-a modificat casa de la Bădăcin</strong>, construită în 1879 de către tatăl său și extinsă de Clara Maniu, și nu a cumpărat alte proprietăți. Dacă istoricii reușesc să identifice alte proprietăți sau imobile pe care Maniu le-ar fi deținut, îi rog să mă informeze.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>&#8211; nu avea automobile:</strong> când trebuia să se deplaseze, fie călătorea cu trenul, fie era condus de către apropiați (în general Aurel Leucuția își punea mașina la dispoziție și îl ducea pe Maniu).</p>
<p style="text-align: justify;">&#8211; <strong>îmbrăcăminte:</strong> nu numai că nu putem vorbi de haine scumpe, nu cred că putem vorbi nici măcar de haine decente. Seniorul Corneliu Coposu nota pe 18 noiembrie 1943 în jurnalul său că după întâlnirea lui Maniu cu Sănătescu a fost informat  de femeia de serviciu a Președintelui, Iulia, “că toată lenjeria de corp (de altminteri foarte modestă) a lui Maniu este complet degradată și că spălătoria refuză să o mai primească la curățat. Aducând la cunoștința Președintelui situația, acesta i-a spus categoric că, în conformitate cu hotărârea fermă pe care a luat-o la arbitrajul de la Viena, atâta vreme cât Ardealul de Nord este la unguri, nu-și cumpără nici un ac. Profitând de prezența lui Ionel Pop în Capitală, fac un restrâns consiliu cu Clara și Ionel Pop spre a găsi o soluție pentru ieșirea din impas. Ionel Pop confirmă că “unchiuțul” nu va putea fi convins să renunțe la restricția ce-și impusese și că orice demers făcut în acest sens este de prisos. Clara, ingenioasă, vine cu o propunere salutară. Își ia mostră din fiecare piesă de lenjerie și cumpără, cu bani puși la dispoziție de Ionel Pop, materiale perfect identice cu cele din efectele uzate și le dă la confecționat împreună cu modelul vechi. Într-o săptămână, garderoba Președintelui este înnoită cu patru cămăși, care înlocuiesc pe cele scoase din uz. La investigația ulterioară pe care am făcut-o, femeia de serviciu mi-a spus că, îmbrăcând cămășile înlocuite, Maniu, oarecum nedumerit, a făcut constatarea că sunt cam aspre, dar Iulia a replicat că probabil spălătoria le-a apretat mai tare. Mâ gândesc că va fi mai complicată soluționarea problemei, încă neacute, a înlocuirii costumelor. Maniu are un costum bun negru, unul (întors) gri cu dungi, unul din pânză albă de vară și altul din lustrină bleumarin, toate, deocamdată, prezentabile, cu toată vechimea lor de peste zece ani. De asemenea mai are o pelerină kaki din 1928, un pardesiu negru din 1909, un palton negru cu guler de catifea din 1918 și două pălării. Înlocuirea batistelor și a ciorapilor se poate face pe neobservate. Costumele lui de ceremonie (fracu, smochingul și două jachete), evacuate de mine de la Bădăcin la cedarea Ardealului și depozitate la biblioteca arhidiecezană din Blaj, au fost furate de acolo la intrarea armatei sovietice de soldații încartiruiți în clădirea respectivă, care au furat din lăzile evacuate (care conțineau arhiva lui Maniu, documente familiale vechi și îmbrăcămintea) doar hainele și decorațiile.”</p>
<p style="text-align: justify;">Mai mult, Cicerone Ionițoiu menționa în “Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu” că “<strong>la arestare, Iuliu Maniu avea asupra lui următoarele 47 de obiecte</strong>, ce au fost înscrise în &#8222;inventar&#8221;. Spicuim dintre ele, pentru a se face o idee generală: un geamantan de carton uzat, un aparat pentru rinichi, patru perechi izmene sifon, un costum pijama şi o pereche pantaloni pijama, cinci cămăşi de jalen şi una fără guler, şase gulere cămăşi, şapte batiste, trei ştergare uzate, două perechi ciorapi lungi şi două lână groşi, una bonetă de lână, una căciulă de astrahan uzată, una cravată, una flanelă de bumbac, un pulover de lână uzat, una pătură de lână vărgată în careuri, un costum gri de lână şi vestă, un costum maron de lână, un palton trei sferturi, un sac de stofă pentru învelit, una haină bleumarin uzată, una pălărie, una pereche bocanci maron, două perechi de ghete, una pereche şoşoni cauciuc, una pereche papuci, una curea piele, una pereche mănuşi de lână, una pălărie neagră, un ştergar, un borcan de un sfert cu miere de albine şi o sută de grame de slănină, 52 de ţigări, un creion, două portofele de piele cu fotografii, iconiţe şi o cruciuliţă, o pudrieră mică de argint, o pereche de ochelari fără un braţ, un dicţionar Larousse&#8230; în încheiere se menţiona că notiţele găsite şi scrisorile au fost trimise Direcţiei Generale a Penitenciarelor, cu raport separat, iar medicamentele au fost puse la dispoziţia dlui medic.”</p>
<p style="text-align: justify;">&#8211; <strong>accesorii:</strong> tot Seniorul Coposu vorbea în jurnalul său despre cadoul primit de Maniu în 1942 cu ocazia zilei sale de naștere: “la inițiativa lui Cezar Simionescu, un grup de prieteni politici îi fac un dar deosebit: un ceas Patek Philippe de buzunar (în locul vechiului său ceas Doxa, deteriorat, pe care Maniu îl avea de un sfert de veac”.</p>
<p style="text-align: justify;">&#8211; <strong>„luxul” </strong><strong>în care își sărbătorea Maniu zilele de naștere</strong>: rememorat tot de Corneliu Coposu: “8 ianuarie 1940. Primesc indicația de a mă ocupa de mica tratație pe care o vom oferi celor veniți să prezinte felicitări. Scot din cămară damigeana de țuică de prune adusă de la Bădăcin, slănină din Sălaj, șuncă și cașcaval”. Și Ioan Hudiță nota în Jurnalul său că în acea perioadă Maniu trăia doar din pensia de avocat oferită de Mitropolia Blajului, pensie care abia îi ajungea să platească mesele la întâlnirile politice pe care le avea.</p>
<p style="text-align: justify;">Exemplele pot continua și sunt documentate exemplar în jurnalele și presa vremii.</p>
<p style="text-align: justify;">Toate aceste atacuri (publicate mai ales în anul Centenarului) îmi confirmă convingerea că <strong>Maniu reprezintă o continuă amenințare</strong>. Cât timp va exista un punct de reper palpabil, moștenirea politică a lui Iuliu Maniu va continua să cizeleze caractere și să creeze lideri care să ducă mai departe principiile promovate de Sfinxul de la Bădăcin, principii pe care nu le-a abandonat niciodată și pentru care a fost închis, schingiuit și ucis în penitenciarul de exterminare din Sighet. Principii pe care mulți politicieni și istorici ar vrea să nu le mai regăsească în politică.</p>
<p style="text-align: justify;">Un exemplu elocvent al adversității față de moștenirea politică a lui Maniu este <a href="https://iuliumaniu.com/campanie/salvati-casa-memoriala/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>situația în care ajunsese Casa Memorială Iuliu Maniu din Bădăcin</strong></a>. Nepăsarea administrației locale și centrale dovedesc că <strong>Iuliu Maniu continuă să fie un adversar incomod și astăzi</strong>, iar Casa Memorială Iuliu Maniu un ghimpe în ochiul celor care conduc destinele comunei Pericei și județului Sălaj.</p>
<p style="text-align: justify;">Regele Mihai spunea că “<strong>adevărul luptă singur</strong>”! Cred totuși că în viață apar situații excepționale în care adevărul are nevoie de puțin ajutor pentru a se face auzit.  Iar un om de o valoare excepțională, așa cum este Iuliu Maniu, nu se poate afla decât în situații excepționale.</p>
<p style="text-align: justify;">Aruncarea cu noroi într-un simbol &#8211; care astăzi nu se mai poate apăra, într-un om care nu și-a dorit nimic pentru el și care și-a sacrificat viața luptând pentru democrație și libertatea românilor &#8211; precum și ignorarea unor fapte importante sunt arme folosite numai de oamenii mici în încercarea disperată de a câștiga popularitate.</p>
<p style="text-align: justify;">Închei cu o întrebare pentru domnul &#8222;istoric&#8221; Zidaru: “<em>dar cine poate oare cuprinde într-o coloană de gazetă, viața unui ctitor de țară?</em>“ &#8211; era întrebarea pe care însuși Seniorul Corneliu Coposu și-o punea în 1938.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>Marius Andrei &#8211; membru al <a href="http://www.corneliu-coposu.ro/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Fundației Corneliu Coposu</a></strong></p>
<hr />
<p style="text-align: center;"><strong>Act întocmit de liderul reţelei S.O.E, Alfred George Gardyne de Chastelain (alias „Autonomous”,</strong><strong> alias H/53) la 25 noiembrie 1944</strong></p>
<p style="text-align: justify;">54/13/LIQ TOP SECRET</p>
<p style="text-align: justify;">To: Force 133, for Dan Group</p>
<p style="text-align: justify;">Istanbul, 27th  November 1944</p>
<p style="text-align: justify;">Copy to: S.O.E. London</p>
<p style="text-align: justify;">Copy to: Special Liquidation File</p>
<p style="text-align: justify;">From: D/H 13</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Romania – Liquidation</strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>Maniu</strong></p>
<p style="text-align: justify;"><span style="text-decoration: underline;"><strong>I. FINANCE</strong></span></p>
<p style="text-align: justify;">1. During my original talks with Maniu in September 1940, when we offered to finance an opposition political movement in Romania, Maniu was agreeable only on condition that all sums of money advanced to him in Romania or to his envoys outside Romania should be considered as a loan, repayable at the end of the war.</p>
<p style="text-align: justify;">2. It is impossible now to say exactly how much money has been advanced to Mr. Maniu either in the country or outside, and for the time being we should be concerned only with the three principal items which were:</p>
<p style="text-align: justify;">a) the sum of approximately 45 million lei discovered by the authorities on the arrest of Procopius;</p>
<p style="text-align: justify;">b) 40,000 dollars sent to Maniu in December 1941 via a diplomatic courier care of the Turkish Embassy, Bucharest;</p>
<p style="text-align: justify;">c) 10,000 dollars plus 5 diamonds valued at 12,500 Turkish liras and 368,72 carat of small diamond of an estimated value of Turkish Liras 76,485 – sent in March 1942.</p>
<p style="text-align: justify;">3. For items (b) and (c), we have never received Maniu’s acknowledgment, although the person responsible for the transmission of the sums to Bucharest, PANTS, has told us that the money was received.</p>
<p style="text-align: justify;">4. As there is still an outstanding claim from Pants of a balance of cash on the 368,72 carats of diamonds, the liquidating officer should discover from Mr. Maniu a) if he received the items and b) what sum was realised on them.</p>
<p style="text-align: justify;">5. With regard to the maintenance of Maniu’s envoys abroad, this is a matter which, presumably, will be dealt with in London.</p>
<p style="text-align: justify;"><span style="text-decoration: underline;"><strong>II. W/T SETS</strong></span></p>
<ol style="text-align: justify;">
<li>Maniu was given a small portable W/T set in 1940 via Procopius, plus a Mark III set, code name „BINE”, given to him in March 1942. These two sets should, if possible, be recovered.</li>
</ol>
<p style="text-align: justify;"><strong>III. MANIU’S ENVOYS</strong></p>
<ol style="text-align: justify;">
<li>Mesrs. Cornel Bianu and Stefan Menicescu, now in London as representatives of Mr. Maniu, would like to know what instructions the latter has to give them.</li>
<li>These two men have confirmed strictly to the stipulations laid down in London by the Romanian Bureau and have proved useful collaborators.</li>
<li>In addition to them, there are a few other Romanians who have remained true to the Maniu cause although not actually sent out by Maniu. They, too, would like to know how they should proceed. Their names are:</li>
</ol>
<p style="text-align: justify;">Lt.Col. George Mavrodi,</p>
<p style="text-align: justify;">Laptew,</p>
<p style="text-align: justify;">Alexander Bianu and</p>
<p style="text-align: justify;">Stircea.</p>
<ol style="text-align: justify;" start="4">
<li>Apart from the above-mentioned, Pavel Pavel, who is still in England with his wife, made common cause with V. V. Tilea and is no longer a member of the Romanian Bureau in London.</li>
</ol>
<ol style="text-align: justify;" start="5">
<li>Another person for whom Mr. Maniu is responsible is Emanoil Rugina, at present in Palestine. This man gave up to Mr. Maniu a seat in an aircraft which was to have been flown by Burduloiu from Romania to British territory. In view of this, Maniu agreed to Rugina leaving the country and asked us to see that he did not starve.</li>
</ol>
<ol style="text-align: justify;" start="6">
<li>Mr. Carol Davila, now in Washington, wishes to know what Maniu would like him to do.</li>
</ol>
<ol style="text-align: justify;" start="7">
<li>Another Romanian who has behaved well in London is Dumitru Danielopol. He was working in London on behalf of the Romanian National Bank at the Bank of England at the outbreak of hostilities and since then has been actively engaged in helping us with our propaganda to Romania.</li>
</ol>
<p style="text-align: justify;"><strong>IV. GENERAL</strong></p>
<ol style="text-align: justify;">
<li>It would be useful if Mr. Maniu would be good enough to give us an indication of the people whom he regards as having been most useful in the work he undertook in collaboration with ourselves.</li>
<li>In this connection, of course, Mr. V.C.S. Georgescu would also be useful.</li>
</ol>
<p style="text-align: right;">D/H 13</p>
<p style="text-align: center;">(P.R.O., H.S. – 3/172, ff. 120-122)</p>
<hr />
<h4 style="text-align: justify;"><span style="color: #000000;"><strong>Pe aceeași temă</strong></span></h4>
<ul>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3725&amp;action=edit" aria-label="„Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Adversarii lui Iuliu Maniu – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=4147&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu Maniu în închisoare – cum s-a stins făuritorul Unirii” (Editare)">Iuliu Maniu în închisoare – cum s-a stins făuritorul Unirii</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=4135&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu MANIU – de Nicolae Carandino” (Editare)">Iuliu Maniu – de Nicolae Carandino</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3695&amp;action=edit" aria-label="„Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu” (Editare)">Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3730&amp;action=edit" aria-label="„Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3706&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3613&amp;action=edit" aria-label="„Zile mari – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3616&amp;action=edit" aria-label="„Cauzele prăbușirii fostului regim – articol scris de Iuliu Maniu” (Editare)">Abdicarea regelui Carol: &#8222;Cauzele prăbușirii fostului regim&#8221; – articol scris de Iuliu Maniu</a></strong></li>
<li style="text-align: justify;"><strong><a href="https://mariusandrei.ro/restauratia/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">„Restauraţia” &#8211; Iuliu Maniu despre întoarcerea lui Carol II</a></strong></li>
</ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-vandut-pe-30-de-arginti/">Iuliu Maniu vândut pe 30 de arginți?</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-vandut-pe-30-de-arginti/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>„Restauraţia” &#8211; Iuliu Maniu despre întoarcerea lui Carol II</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/restauratia/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/restauratia/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 05 Apr 2018 06:15:27 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4261</guid>

					<description><![CDATA[<p>Pe 10 Septembrie 1940, la două zile după publicarea celebrului articol despre abdicarea regelui Carol &#8211; &#8222;Cauzele prăbușirii fostului regim&#8221; &#8211; Iuliu Maniu pleaca însoțit de Corneliu Coposu la Sibiu și Baia de Arieș pentru a-și vizita prietenii și rudeniile refugiate din Ardealul cedat. Pe drumul lung, care dura peste 7 ceasuri, Corneliu Coposu începea un dialog [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/restauratia/">„Restauraţia” &#8211; Iuliu Maniu despre întoarcerea lui Carol II</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Pe 10 Septembrie 1940, la două zile după publicarea celebrului articol despre abdicarea regelui Carol &#8211; <strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/cauzele-prabusirii-fostului-regim-carol/" target="_blank" rel="noopener" aria-label="„Cauzele prăbușirii fostului regim – articol scris de Iuliu Maniu” (Editare)">&#8222;Cauzele prăbușirii fostului regim&#8221;</a></strong> &#8211; <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener">Iuliu Maniu</a> pleaca însoțit de <a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/" target="_blank" rel="noopener">Corneliu Coposu</a> la Sibiu și Baia de Arieș pentru a-și vizita prietenii și rudeniile refugiate din Ardealul cedat.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe drumul lung, care dura peste 7 ceasuri, Corneliu Coposu începea un dialog edificator despre Carol II din dorința de a afla adevărul în legătură cu revenirea regelui Carol II. Iuliu Maniu i-a răspus:</p>
<p style="text-align: justify;">“Aproape tot ce s-a spus despre antecedentele și preambulul sosirii lui Carol II sunt lucruri inexacte sau parțial exacte. Îndepărtarea prințului moștenitor de la succesiune și actul de la 4 ianuarie 1926 au generat multe legende. S-a spus că autorul acestei măsuri ar fi fost Ionel Brătianu. Nu este exact. Brătianu îl detesta pe Carol și avea cea mai proastă părere despre caracterul lui și mari îngrijorări pentru viitorul țării sub domnia lui. Dar nu el a fost cel care, cum s-a spus, ar fi pus la cale îndepărtarea lui de la tron. Nici prințul Carol nu poate fi acuzat că a provocat în mod deliberat ruptura.</p>
<p style="text-align: justify;">Vinovata principală pentru actul de la <strong>4 ianuarie 1926</strong> <em>[n.r. prin actul din 4 ianuarie 1926, Parlamentul acceptă renunțarea principelui Carol la tron și îl recunoaște pe Mihai ca principe moștenitor]</em> a fost doamna Lupescu. După plecarea principelui moștenitor la Londra, fără vreo intenție de abandonare a țării și a prerogativelor lui, doamna Lupescu, prin acoliții ei servili, a plecat după el și i-a făcut cunoscută prezența ei la Paris, cu intenția vădită de a-l determina să rămână în străinătate și să o ia de nevastă. Carol a avut slăbiciunea &#8211; de altfel alimentată și de raporturile ascuțite pe care le avea cu familia regală și cu guvernul &#8211; de a asculta sfaturile concubinei lui și a scris în acest sens regelui Ferdinand. Este adevărat că Brătianu, care nu-l avea la inimă, a profitat de ocazia oferită de prinț, pentru a scăpa țara de el. Lucrul n-a fost posibil decât după câștigarea familiei regale pentru această măsură. Operația s-a făcut prin urzelile lui Brătianu și ale lui Știrbey. Important era să fie câștigată Regina Maria, care, la rândul ei avea ascendent asupra regelui Ferdinand. Se pare că operația a fost destul de ușoară. Regina Maria a fost ispitită de perspectivele mari pe care i le-ar fi oferit minoratul lui Mihai, după decesul regelui Ferdinand, care se prevedea, și care i-ar fi asigurat Reginei văduve o situație de prim plan în conducerea statului. Antecedentele prințului moștenitor (dezertarea de pe front și căsătoria morganatică cu Zizi Lambrino, amenințarea cu renunțarea făcută la Bistrița, colajul cu o croitoreasă, pe nume Marcovici, care i-a și făcut doi copii din flori) erau de natură de a convinge factorii hotărâtori asupra inaptitudinii la domnie a lui Carol. De acest lucru era convins în primul rând regele Ferdinand. Greșeala guvernului Brătianu a fost că și-a legat numele de actul de la 4 ianuarie 1926, într-o vreme în care guvernarea liberală, detestată de opinia publică, atinsese o ostilitate vecină cu paroxismul. Înțelept ar fi fost ca o măsură de gravitatea celei luate să fi fost decisă de către un guvern de uniune națională. Impopularitatea excesivă a lui Brătianu din acea epocă a determinat, prin recul, o solidarizare a opiniei publice românești cu prințul socotit pe nedrept victimă a guvernării și a dictaturii lui Brătianu.</p>
<p style="text-align: justify;">Din momentul îndepărtării lui de la tron și din familia regală, Carol a început să colecteze, în progresie geometrică, simpatii și speranțe refulate. În 1930, popularitatea lui în masele largi populare era atât de consolidată, încât era foarte greu, dacă nu imposibil de stăvilit. Este drept că, în luptele electorale din cei patru ani de ostracizare a lui Carol, opoziția s-a servit de așa zisa “chestiune închisă” în scop demagogic, pentru contracararea dictaturii liberale.</p>
<p style="text-align: justify;">Regența, care după moartea regelui Ferdinand a preluat prerogativele regelui Mihai pe timpul minoratului său, era slabă. Prințul Nicolae nu avea nici o tragere de inimă să-și îndeplinească rolul ce i se încredințase. Patriarhul Miron se mulțumea să acumuleze bani și să-și protejeze acoliții. Regentul Buzdugan, singurul demnitar care-și îndeplinea rolul cu convingere, nu putea face față în mod obiectiv sarcinilor constituționale, fiind subiectiv și angrenat în sfera de interese a partidului liberal. Armata simțea nevoia unei căpetenii, Prințul Nicolae neavând vocația de a o conduce. “Restaurația” prințului ”martir” plutea în aer.</p>
<p style="text-align: justify;">Dându-mi seama de aceste împrejurări și fiind convins că opinia publică românească, în marea ei majoritate, nu consideră “închisă” expulzarea prințului Carol &#8211; și în același timp, cunoscând slăbiciunile și caracterul vulnerabil al prințului -, dar fiind, totuși, convins că respectivul, bine anturat și încorsetat în domnie, ar oferi pentru țară și dinastie o soluție mai bună decât cea existentă, am căutat să stabilesc, prin prietenii mei, o înțelegere prealabilă cu prințul expatriat.</p>
<p style="text-align: justify;">I-am trimis vorbă prin Aurel Leucuția că Partidul Național-Țărănesc și guvernul pe care-l prezidam nu sunt ostile revenirii sale în țară, <strong>în anumite condiții bine precizate</strong>:</p>
<ul style="text-align: justify;">
<li>despărțirea definitivă de doamna Lupescu, anularea divorțului princiar și reconcilierea lui cu principesa-mamă Elena;</li>
<li>angajamentul solemn de a respecta Constituția și legile țării și tradiția democratică;</li>
<li>instaurarea unei perioade de liniște și pace, fără ranchiună și fără tendințe de răzbunare și persecuție;</li>
<li>acceptarea unui intermezzo de tranziție, în care să se realizeze condițiile convenite.</li>
</ul>
<p style="text-align: justify;"><strong>Prințul Carol a acceptat condițiile</strong>. Urma să aștepte în liniște momentul oportun, care se va stabili după realizarea unui climat favorabil readucerii lui în țară. Prințul Carol, însă, nu a mai voit să aștepte. Fără să-l prevină pe prințul regent Nicolae sau guvernul, <strong>a organizat un complot cu câțiva ofițeri devotați</strong>, pentru a pune autoritățile în fața unui fapt împlinit. Poate că în planurile ce-și făcuse urmărea de la început să nu-și respecte angajamentele sau pur și simplu să nu fie tributar guvernului pentru a-și putea realiza un program personal tăinuit. Preparativele lui de plecare au fost sesizate de organele de Siguranță franceze, care, conform aranjamentului stabilit, au sesizat guvernul. Desigur că s-ar fi putut întreprinde măsuri pentru capturarea lui atât înainte cât și după trecerea frontierei românești, însă aceste măsuri ar fi fost cu totul inoportune și ar fi putut provoca încăierări și ciocniri păgubitoare.</p>
<p style="text-align: justify;">După ce prințul, trecând prin peripeții neprevăzute, a sosit în Capitală cu concursul ofițerilor care făceau parte din conspirație, însă fără știrea guvernului și a Regenței, m-am prezentat la el, la Cotroceni, unde, în prezența prințului Nicolae, <strong>i-am reamintit de condițiile acceptate</strong> și i-am propus alegerea lui ca regent, în locul lui Sărățeanu, care, la cererea mea, și-ar fi prezentat demisia. După executarea clauzelor indispensabile proclamării sale ca rege, urma să se anuleze legea din 1926 și să fie restaurat. <strong>Carol a acceptat docil acest plan</strong>. În noaptea care a urmat după întrevederea ce am avut-o cu el, sfătuindu-se însă cu militarii Paul Teodorescu, Gavrilă Marinescu, col. Șuțu, Cantacuzino, Pașcanu și instigat de prietenii lui devotați &#8211; Manoilescu, Blank, Puiu Dumitrescu și Marinescu, dar mai cu seamă de unii membri ai guvernului, în frunte cu Grigore Iunian, Mirto, Potârcă, Răducanu și alții (care pentru a-și marca devotamentul și pentru a-și asigura cariera politică viitoare, l-au consiliat să ceară proclamarea lui imediată ca rege) -, <strong>mi-a transmis vorbă, în zorii zilei de 7 iunie, prin Aurel Leucuția, că își revocă asentimentul dat propunerii mele și cere să fie proclamat rege</strong>, având asigurat concursul majorității Consiliului de Miniștri și al Regenței.</p>
<p style="text-align: justify;">În această situație am prezentat Regenței demisia cabinetului. S-a constituit guvernul tranzitoriu al lui Mironescu, care l-a proclamat în aclamația corpurilor legiuitoare convocate în ședință comună.</p>
<p style="text-align: justify;">La revenirea mea la președinția Consiliului de Miniștri, <strong>am ridicat din nou problema clauzelor pe care noul rege s-a angajat solemn să le respecte</strong>. Între timp însă, Mihail Manoilescu a plecat cu nevasta la Paris, de unde, lăsându-și acolo soția, a adus-o în țară, cu pașaportul acesteia, pe doamna Lupescu, păcălind vigilența colonelului Tătăran, care o supraveghea. Am fost informat de Eugen Bianu de <strong>sosirea camuflată a doamnei Lupescu, și am protestat față de rege, care a negat cu îndârjire faptul.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Prezența în țară a doamnei Lupescu a fost catastrofală și pentru țară și pentru rege. Regele a început să fie manevrat de camarila lui, compusă din doamna Lupescu, soții Wieder, Aristide Blank, Manoilescu, Mavrodin, familia Dumitrescu, cărora li s-a adăugat mai târziu Urdăreanu, Tabacovici, Malaxa, Nae Ionescu și sateliții lor. A fost începutul dezastrului pentru România și dinastie. Regele era arghirofil și slăbiciunea lui a fost crunt exploatată de rechinii finanțelor. Coteria din jurul lui a fost serios alimentată cu daruri și bani de către toți cei care încercau să-și asigure bunăvoința ei pentru a realiza afaceri dubioase, în dauna țării.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe de altă parte, <strong>Carol urmărea fărâmițarea partidelor politice</strong>, prin intrigi și aranjamente de culise, cu scopul de a instaura o dictatură personală, întemeiată pe lichele și politicieni servili. În această ofensivă nocivă, s-a sprijinit pe mulți politicieni veroși sau lipsiți de caracter, între care elementele de sprijin erau Argetoianu, Tătărescu, Franasovici și Tilea. Nu au fost, însă, numai aceștia. Au colaborat din plin la perfectarea aventurii regale și alți “devotați” ca Iunian, Mirto și chiar Nicolae Iorga, precum și majoritatea miniștrilor din guvernarea lui Tătărescu.</p>
<p style="text-align: justify;">Principesa Elena a fost îndepărtată din țară, schimbările de guvern erau operate din budoarul doamnei Lupescu, în fruntea ierarhiilor erau aleși numai oameni trecuți prin cenzura Camarilei. A început o campanie furibundă împotriva lui Știrbey, socotit ca dușman implacabil al lui Carol. <strong>Criteriul de selecționare al demnitarilor a ajuns să fie atitudinea acestora față de doamna Lupescu</strong>. În anul 1936, văzând domnia lui Carol ca definitiv compromisă și fără perspective pentru țară, am început campania de demascare a Camarilei, care a erodat și resturile popularității lui Carol (care la restaurație se bucura de o adeziune românească aproape unanimă) și care s-a încheiat prin abdicarea lui. Precipitarea finalului a fost determinată și de gravele amputări teritoriale suferite de țară în ultimul an.</p>
<p style="text-align: justify;">Pentru țara noastră, experiența Carol, care nu putea fi evitată fără grave convulsiuni interne, a fost nefastă. Pentru mine, a fost decepția capitală, cauzată de credința mea că, încorsetat în tiparele constituționale și ferit de influențe nocive, <strong>Carol ar fi putut fi un bun domnitor</strong>. Avea multe calități. Avea un fizic plăcut, o atitudine cuceritoare, se bucura de robustețe și sănătate fizică și dădea aparența unui om echilibrat, inteligent, care știe să asculte, se străduiește să înțeleagă problemele și să le dea cele mai adecvate soluții. Nu am putut să înțeleg cum acest om deștept și capabil să cumpănească lucrurile și să acționeze cu logică perfectă a putut să fie manevrat cu atâta ușurință de anturajul său compus din oameni inferiori, lipsiți de patriotism, lipsiți de scrupule, lipsiți de cea mai elementară conduită morală și cum a ajuns acest personaj plin de calități pozitive și având o cultură temeinică să fie dopat cu obsesia că destinul lui de om și de rege este legat de doamna Lupescu, pe care o socotea înger păzitor al integrității sale și pavăză a domniei sale.”</p>
<p style="text-align: right;"><em>din &#8222;File dintr-un jurnal interzis&#8221; de Corneliu Coposu &#8211; ediție îngrijită și prefațată de Doina Alexandru, Editura Vremea, București, 2014</em></p>
<h4><span style="color: #000000;"><strong>Pe aceeași temă</strong></span></h4>
<ul>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3616&amp;action=edit" aria-label="„Cauzele prăbușirii fostului regim – articol scris de Iuliu Maniu” (Editare)">Abdicarea regelui Carol: &#8222;Cauzele prăbușirii fostului regim&#8221; – articol scris de Iuliu Maniu</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=4147&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu Maniu în închisoare – cum s-a stins făuritorul Unirii” (Editare)">Iuliu Maniu în închisoare – cum s-a stins făuritorul Unirii</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3725&amp;action=edit" aria-label="„Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Adversarii lui Iuliu Maniu – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=4135&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu MANIU – de Nicolae Carandino” (Editare)">Iuliu Maniu – de Nicolae Carandino</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3695&amp;action=edit" aria-label="„Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu” (Editare)">Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3730&amp;action=edit" aria-label="„Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3706&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3613&amp;action=edit" aria-label="„Zile mari – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
</ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/restauratia/">„Restauraţia” &#8211; Iuliu Maniu despre întoarcerea lui Carol II</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/restauratia/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Iuliu Maniu în închisoare &#8211; cum s-a stins făuritorul Unirii</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-inchisoare/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-inchisoare/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 02 Feb 2018 00:27:23 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4147</guid>

					<description><![CDATA[<p>Pe 5 februarie se împlinesc 65 de ani de la trecerea la Domnul a lui Iuliu Maniu, făuritorului Marii Uniri și liderul opoziţiei democratice anticomuniste. Nicolae Carandino l-a îngrijit pe Iuliu Maniu și i-a fost alături în ultimele luni de viață, fiind martor la agonia și moartea sa. În ediția îngrijită de Paul Lăzărescu a volumului Nopți [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-inchisoare/">Iuliu Maniu în închisoare &#8211; cum s-a stins făuritorul Unirii</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Pe 5 februarie se împlinesc 65 de ani de la trecerea la Domnul a lui <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener">Iuliu Maniu</a>, făuritorului Marii Uniri și liderul opoziţiei democratice anticomuniste.</p>
<p style="text-align: justify;">Nicolae Carandino l-a îngrijit pe Iuliu Maniu și i-a fost alături în ultimele luni de viață, fiind martor la agonia și moartea sa. În ediția îngrijită de Paul Lăzărescu a volumului Nopți albe și zile negre, Carandino rememorează ultimele zile din viața Sfinxului de la Bădăcin în penitenciarul de exterminare din Sighet.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Maniu în închisoare</strong></h4>
<p style="text-align: justify;"><div class="sc_dropcaps sc_dropcaps_style_2" style="margin-bottom:0.5em;"><span class="sc_dropcaps_item">T</span>otul este la un moment dat o tortură, o tortură inevitabilă și nimicitoare. Totul ajunge la un moment dat “la fel” și insuportabil.</div>
<p style="text-align: justify;">Într-o conversație-anchetă la biroul ofițerului politic am fost întrebat dacă sunt în stare să stau cu Iuliu Maniu și să-l îngrijesc, el fiind bolnav și neajutorat.</p>
<p style="text-align: justify;">Am acceptat pe loc. Nu era numai perspectiva de a găsi un interlocutor, un copărtaș al durerilor zilnice. Acest tovarăș de drum se întâmpla să fie tocmai <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/" target="_blank" rel="noopener">Iuliu Maniu</a>. Eram foarte slăbit, aproape epuizat și desigur această stare fizică în care mă aflam a cântărit greu în alegere. După cele mai oportuniste calcule nu puteam rezista unui efort continuu, de zi și noapte, efort care nu-și afla nici măcar o compensație alimentară. Se prevedea deci moartea lui Maniu, urmată de a mea — singur martor al acestei morți și destinat, la rândul meu, unei apropiate pieiri. Se pregăteau formele care să dea evenimentelor un caracter plauzibil. Iar primul și cel mai puternic element în această privință era vârsta. Maniu, născut în 1873, intra în al optzecilea an de viață. După șase ani de închisoare, dispariția lui devenea firească.</p>
<p style="text-align: justify;">Am încercat să lupt cu slabele mele puteri împotriva acestei fatalități accelerate. Nu știam ce se întâmplă afară. Nu puteam avea nici o încredere în zvonurile contradictorii și neverificabile ale pușcăriei. Obișnuința vieții politice îmi întărea însă convingerea că, mai ales în acest domeniu, totul poate surveni acelui care știe să aștepte, că imprevizibilul poate oricând răsturna cele mai serioase calcule, cele mai inerte așezări.</p>
<p style="text-align: justify;">Bătrânul era, desigur, slab și epuizat. Dar acest lucru ar fi fost totuși secundar dacă la un moment dat ușile închisorii s-ar fi deschis largi și aș fi ieșit, cu el în spinare, înaintea țării. Hotărârea mi s-a părut firească. Aveam o datorie și o răspundere în același timp. Nu puteam infirma ceea ce vorbisem și ceea ce scrisesem. Trebuia să salvez statuia pe care, alături de alți câțiva, o înălțasem, o statuie care sfârșise prin a deveni simbolul unui neam în lupta sa pentru supraviețuire.</p>
<p style="text-align: justify;">Am fost, în consecință, bufonul acestui rege Lear părăsit și trădat. L-am îngrijit zi și noapte cu devotament, cu sacrificiu personal, așa cum ar fi făcut-o un călugăr franciscan. Dar i-am fortificat în primul rând moralul. Prezența mea l-a înviorat ca și voia mea bună. Eram totdeauna vesel și gata să-i povestesc glume bune, anecdote, întâmplări cu haz din viața de boemă, o viață pe care n-avusese prilejul, nici vocația să o cunoască. Asculta cu viu interes amănunte dintr-o lume pe care nici măcar în liniile principale nu o bănuise. Era mai ales curios de viața teatrului, pe care de asemenea nu o cunoștea. I-am dat lecții sumare de teatrologie și la un moment dat, furat de noua ambianță, mi-a spus:</p>
<p style="text-align: justify;">&#8211; <em>Când vom ieși de aici, să mergem odată amândoi într-o lojă la teatru, să asistăm la un spectacol. Și să nu-mi spui nimic, să mă lași pe mine să văd ce e bine și ce e rău. Să văd și eu dacă am învățat ceva</em>.</p>
<p style="text-align: justify;">Psihologia elevului este aceeași — la optzeci ca și la opt ani!…</p>
<p style="text-align: justify;">Îngrijirea acestui om bătrân și bolnav presupunea osteneli și dăruiri care depășeau limitele curente. N-a fost serviciu pe care să-l fi socotit degradant, în măsura în care îmi era impus de situația în care amândoi ne aflam. Era poate în soluția celulei “în doi” și intenția de a mă “<em>vindeca de Maniu</em>” (termenul l-am auzit din gura unui ofițer politic la o anchetă). Calea era inițial greșită: orice alt om bătrân și neputincios ar fi fost în locul lui, l-aș fi ajutat în măsura puterilor mele — fără să nutresc vreun sentiment de dușmănie față de nevinovat. Starea mea de nervi — ajutată probabil și de drogarea alimentației — depășea uneori sentimentele și judecățile unui om de ispravă. Îmi dădeam însă repede seama, când eram înclinat să depășesc măsura; mă înfrânam și găseam o ieșire onorabilă, în umor sau în surpriza sacului cu amintiri.</p>
<p style="text-align: justify;">În ciuda situației în care ne aflam nu am încetat o singură clipă să-i spun: “domnule Președinte”. El se născuse de altfel cu acest titlu, pe care l-a cinstit în așa măsură încât până și adversarii i-l respectau. Îi cunoșteam de altfel slăbiciunea pentru etichetele chezaro-crăiești și mă străduiam să le presupun existente în fiecare gest, fiecare cuvânt.</p>
<p style="text-align: justify;">A venit vorba în decursul timpului și despre femei. Mi-a mărturisit că în tinerețe iubise o farmacistă din Șimleu. Se numea Clara. Și era unguroaică. [&#8230;]</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Iuliu Maniu suporta în închisoare același climat de noblețe morală în care toată viața se complăcuse</strong>. Nici o șovăială, nici o slăbiciune la acest bătrân care preferase să moară în închisoare decât să fie președinte de consiliu care să gireze, el, democratul de o viață, un regim de sclavie.</p>
<p style="text-align: justify;">Nimeni nu l-a mai întrebat, cât a fost închis, nimeni n-a încercat să-l abată sau să-l corupă. Dușmanii săi cei mai îndârjiți își dădeau seama că ar fi fost timp zadarnic pierdut.</p>
<p style="text-align: justify;">Iată un omagiu la care nici unul, absolut nici unul dintre noi, n-a avut dreptul. Cine n-a fost torturat, cine n-a fost bătut sau șantajat — toți cu excepția lui au fost evaluați de o lașitate posibilă și în consecință supuși “verificării”.</p>
<p style="text-align: justify;">La început, când durerile fizice și paraliziile parțiale îl împiedicau, și-a făcut testamentul. Un testament verbal, bineînțeles, pe care mi-l încredința spre îndeplinire. Își împărțea averea nepoților și rudelor sale apropiate. Pe Ionel Pop îl sorocea “executor testamentar”. Copiii lui Zaharia Boilă, mai ales cei doi băieți, erau trecuți la loc de frunte. Îl ascultam cu deosebită emoție. Pentru acest om realitățile dimprejur, sentințe, confiscări, degradări civile nu existau. El credea în adevăr și în dreptate în așa măsură încât tot ce se întâmpla îi părea un foarte trecător episod, un simplu provizorat. În împrejurări normale, afară, în libertate, poate că o asemenea comportare ar fi stârnit un surâs. Aici ea ar fi smuls, oricui, o lacrimă… de admirație.</p>
<p style="text-align: justify;">Îi lipsea în mod deosebit ajutorul bisericii, nu cunoștea rugăciunile catolice pe latinește, nici “Pater Noster”, nici “Ave Maria”. Prin preoții care măturau am știut că în celula alăturată se afla un înalt preot catolic. Am intrat în conversație cu el, prin perete, și l-am rugat să mă învețe cele două rugăciuni ca să i le pot spune lui Maniu. Nu mi-a fost greu să le învăț pe dinafară &#8211; și să i le rostesc în fiecare seară. Împrejurarea era cu atât mai stranie, cu cât nu eram nici măcar credincios, necum catolic.</p>
<p style="text-align: justify;">Discutam și politică, îndeosebi capitole din trecut, dar numai când, în cursul biografiei pe care și-o făcea, se întâmpla să fie cazul. Întârzia mai ales asupra tinereții sale petrecute la Viena și la Budapesta, asupra unor evenimente politice petrecute înaintea primului război mondial. Nu îl încurajam prea mult în aceste direcții. Întâi fiindcă starea sănătății mele nu-mi permitea o prea mare încredere în memoria proprie și în al doilea rând îmi dădeam seama că, microfonizați, am fi fost anchetați pe larg în aceste privințe. N-aveam la dispoziție hârtia și condeiul necesare pentru conversațiile care — eram convins — urmau să capete valoare istorică. Mai târziu, când am ajuns în stare de semilibertate, am ezitat să consemnez ceea ce o memorie proaspătă păstrase aproape în întregime; m-am temut de eventualele anchete, de probabile controale și de greu evitabile inculpări.</p>
<p style="text-align: justify;">Îmi răsar totuși în amintire, după atâția ani, unele confesiuni care au semnificația lor. În preajma ultimelor sale clipe Maniu — ca orice om — regreta erorile din trecut. Cine n-a comis greșeli și cine — <em>in articulo mortis</em> — nu regretă? Efectiv nu-i părea însă rău decât de doi oameni pe care avea senzația că îi nedreptățise: de Iunian și de Stere.</p>
<p style="text-align: justify;">Îmi cunoștea slăbiciunea față de șeful radical-țărănist: mi-am dat seama din convorbirile noastre însă că nici el nu îl aprecia mai puțin. Îmi evoca împrejurările în care Iunian nu-și mai putea stăpâni mânia. [&#8230;] În realitate, pe acești doi oameni, Maniu și Iunian, deosebiți, ca formație, ca temperament, ca ideal de viață, nu-i apropiau decât ideile, acele idei care uneori îi ajută pe semeni să se înțeleagă, dar care nu biruie totdeauna vocile subterane.</p>
<p style="text-align: justify;">Cât despre Stere, părerile de rău erau mai accentuate. Dacă cunoștea portretele și atacurile din presă ale fruntașului basarabean, se ferea să le azvârle în cumpănă și (așa lăsa cel puțin impresia) nu căuta în ferocitatea lor vreo justificare. Încerca în schimb să-mi explice “legarea” lui Stere, abandonarea lui în fața “complotului generalilor”. [&#8230;]</p>
<p style="text-align: justify;">Sentimentele religioase ale lui Maniu sporeau odată cu apropierea morții. Fusese desigur credincios toată viața, dar boala, singurătatea, drama sufletească pe care o trăia, contribuiau la o întoarcere mai hotărâtă spre credință.</p>
<p style="text-align: justify;">M-a rugat, în aceste împrejurări, să-i promit că &#8211; odată liber &#8211; voi merge la Roma și voi cere audiență Papei. “<em>Îi vei transmite, te rog, din partea mea, că în decursul anilor, obligațiunile politice m-au împiedicat să fac o vizită la Sf. Scaun. Îl rog să mă ierte din această involuntară amânare și să ia aminte că mor în credință creștină, catolică și romană</em>”.</p>
<p style="text-align: justify;">M-a pus să-i repet de câteva ori aceste fraze, ca nu cumva să uit vreun cuvânt. Le reproduc astăzi din memorie și sunt convins că așa cum le însemn ele reprezintă gândul lui întreg. M-a rugat să transmit direct și personal Sfântului Părinte acest testament religios &#8211; ca unul care am fost alături de el în ultimele clipe. Maniu autoriza Vaticanul să facă uzul pe care îl va socoti necesar din mărturisirea că o viață întreagă trăise în cadrul bisericii ca unit, dar înțelegea să moară catolic.</p>
<p style="text-align: justify;">Înregistrez acest moment cu obiectivitatea scribului străin în ale credinței, dar cu obligația morală de a transmite o voință. Dacă împrejurările nu-mi vor permite să îndeplinesc direct și personal sarcina pe care mi-am asumat-o, aceste cuvinte care le însemn aici să capete greutatea morală pe care adevărul lor îl merită.</p>
<p style="text-align: justify;">De unde îmi vin aceste supraomenești puteri de a face față? Sănătatea bătrânului scădea văzând cu ochii, că orice om demn de acest nume ar fi făcut, în situația mea, la fel. Cum să lași pe semenul tău să piară fără să-i dai o mână de ajutor mai ales când această mână este singura și ultima?</p>
<p style="text-align: justify;">Mă simțeam slăbit și epuizat. Bătrânul începuse să paralizeze, ba de o mână, ba de un picior. Îi dădeam să mănânce și lingura și conținutul îi curgea adesea pe haina de ocnaș al statului.</p>
<p style="text-align: justify;">Ceream mereu să vină medicul, să i se dea doctorii, să fie internat în spital, să fie adus un om de ajutor în celulă. Din toate aceste deziderate &#8211; atât de firești &#8211; numai ultimul a găsit împlinire. Ne-am trezit cu un fost ministru ardelean, pensionar și el al închisorii; care ne-a fost de un real folos, arăta de o sănătate acceptabilă. Iar bunăvoința lui nu putea fi contestată.</p>
<p style="text-align: justify;">Așa s-au prezentat lucrurile la început. Experiența închisorii, meditația, spiritul de observație m-au lămurit însă repede despre adevărata realitate a lucrurilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Mi s-a părut suspectă, principial, introducerea unei persoane străine de procesul Maniu în celula noastră, și încă a unui ardelean. Mai târziu, mult mai târziu, urma să aflu că &#8211; bolnav de cancer &#8211; i se promisese operația în schimbul serviciilor pe care urma să le aducă. Nu știu dacă promisiunile s-au realizat sau nu fiindcă, operat, sau nu, a murit în închisoare. Așa însă cum era, Pompiliu &#8211; îi dau un nume de împrumut &#8211; ne-a fost de neprețuit ajutor.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe măsură ce creșteau neputințele lui Maniu, pe atât și oboselile mele. E drept că din când în când Pompiliu era scos “la anchetă”, că uneori nu ieșea la plimbare, și după ieșirea mea era scos din celulă și reintrodus cu cinci minute înainte de a mă întoarce eu. E drept că preoții uniți care măturau pe culoare mi-au strecurat pe sub ușă, cu mare discreție, confirmarea aprehensiunilor mele, în câteva cuvinte pe cât de șoptite pe atât de îndoielnice. Dar nu aveam de ales.</p>
<p style="text-align: justify;">Agonia lui Maniu a durat câteva zile. Un plutonier ungur după accent și subchirurg după meseria mărturisită, a venit de câteva ori în celulă, în calitate de șef de operații. Supraveghea fazele de la distanță, ne punea în treacăt unele întrebări, pentru a verifica unele simptome. Apoi dispărea, ca să reapară peste câteva ceasuri în pragul ușii.</p>
<p style="text-align: justify;">Conștient că moare, Maniu privea în gol și bolborosea cuvinte pe care ne străduiam să le pricepem.</p>
<p style="text-align: justify;">Ultimele vorbe pe care le-a rostit le-am auzit distins:<br />
&#8211; <em>Ce frumoasă femeie era Clara!</em></p>
<p style="text-align: justify;">Retrăind anii tinereții sale sacrificare, omul acesta, de o reflexie rece dar de patimi mocnite, a făcut abstracție chiar de propria lui statuie, pentru a trece dincolo cu imaginea farmacistei din Șimleu, în inimă și în privire. Tot ceea ce , omenesc, prea omenesc se îndepărtase din cercul conștiinței sale imediate, trecea pe primul plan profitând de carențele fizice ale unei agonii care până la ultima suflare fusese într-adevăr o luptă.</p>
<p style="text-align: justify;">Am rămas amândoi împietriți. Pompiliu a întrerupt cel dintâi tăcerea: “Să-i mai spunem odată bătrânului rugăciunile”.</p>
<p style="text-align: justify;">Drepți la capul patului, cu bonetele în mână am bolborosit pentru ultima oară “Pater Noster” și ”Ave Maria”, rugăciunile pe care în fiecare seară i le spuneam înainte de culcare. (Era în <strong>5 februarie 1953</strong>. Maniu împlinise, de o lună, optzeci de ani. Peste alte patru săptămâni urma să moară Stalin…)</p>
<p style="text-align: justify;">Am tăcut apoi amândoi, fiecare cu gândurile lui. Peste câteva ore Maniu a fost ridicat din celulă, “în cel mai strict secret”, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea.</p>
<p style="text-align: justify;">Noaptea am auzit căruța poposită în curtea închisorii, uruiala roților, nechezatul cailor, zgomotul ușor frecat al șleaurilor. Apoi toate s-au liniștit. Maniu pleca spre groapa comună și spre gloria eternă.</p>
<p style="text-align: justify;">Păstrez imaginea lui pe improvizatul catafalc al patului de fier, atunci când i-am închis pleoapele și când, pentru întâia oară, a putut să-l vadă cineva cu capul plecat.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>de Nicolae Carandino</strong></p>
<h4><span style="color: #000000;"><strong>Pe aceeași temă</strong></span></h4>
<ul>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3733&amp;action=edit" aria-label="„Comemorarea marelui om politic Iuliu Maniu: Șimleu Silvaniei și Sighetu Marmației” (Editare)">Comemorarea marelui om politic Iuliu Maniu: Șimleu Silvaniei și Sighetu Marmației (2017)</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=4135&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu MANIU – de Nicolae Carandino” (Editare)">Iuliu Maniu – de Nicolae Carandino</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3695&amp;action=edit" aria-label="„Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu” (Editare)">Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3730&amp;action=edit" aria-label="„Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3725&amp;action=edit" aria-label="„Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Adversarii lui Iuliu Maniu – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3706&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3613&amp;action=edit" aria-label="„Zile mari – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3644&amp;action=edit" aria-label="„Identitatea națională: rea-voință și incompetență” (Editare)">Identitatea națională: rea-voință și incompetență</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3401&amp;action=edit" aria-label="„Promisiuni de doi (b)ani – Primarul Boncidai Csaba și Casa Memorială Iuliu Maniu” (Editare)">Promisiuni de doi (b)ani – Primarul Boncidai Csaba și Casa Memorială Iuliu Maniu</a></strong></li>
</ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-inchisoare/">Iuliu Maniu în închisoare &#8211; cum s-a stins făuritorul Unirii</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-inchisoare/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Iuliu MANIU &#8211; de Nicolae Carandino</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-de-nicolae-carandino/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-de-nicolae-carandino/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 10 Jan 2018 08:15:12 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4135</guid>

					<description><![CDATA[<p>Textul de mai jos a fost scris de Nicolae Carandino la 4 noiembrie 1944. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție. Iuliu MANIU De ce a rezervat destinul modestului avocat ardelean de la Blaj sarcina de a exprima în toate împrejurările istorice, în zbuciumul a două războaie [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-de-nicolae-carandino/">Iuliu MANIU &#8211; de Nicolae Carandino</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de Nicolae Carandino la 4 noiembrie 1944. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Iuliu MANIU</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">De ce a rezervat destinul modestului avocat ardelean de la Blaj sarcina de a exprima în toate împrejurările istorice, în zbuciumul a două războaie și la răscrucea atâtor drumuri sociale, voința cea nemărturisită a nației?</p>
<p style="text-align: justify;">Cine ar putea răspunde, făcând apel doar la demonstrația logică, acestei chinuitoare întrebări! Aparent, nimic nu l-ar fi calificat pentru asemenea glorie și pentru asemenea martiriu. Nici sobrietatea înfățișării, nici cuvântul cumpănit și foarte puțin retoric, nici dinamismul, nici vocația spectacularului.</p>
<p style="text-align: justify;">Într-o țară de oameni prea supli, Iuliu Maniu a preferat să fie de oțel. Într-o atmosferă politică în care toată lumea vorbea fără grija substanței, el a preferat să tacă dacă efectiv n-a avut ceva de spus.</p>
<p style="text-align: justify;">A avut mereu darul unanimității naționale realizate peste capul guvernelor și al partidelor. Luptător de prima linie și chiar de avanposturi, împrejurarea l-a ferit totdeauna de asprele încleștări. Poate că acest lucru s-a datorit respectului pe care îl trezea deopotrivă la prieteni și la adversari, poate numai îndemânării în utilizarea evenimentului și, la rigoare, în neutralizarea lui. N-a fost oportunist deși ocaziile nu i-au lipsit. Când se săvârșea în țara românească vreo mare murdărie, și s-au săvârșit destule, toată lumea căuta girul lui moral care să acopere, dacă nu să scuze. Răspundeau la apel toate caracterele, toate conștiințele, toți academicienii și toți profesorii.</p>
<p style="text-align: justify;">Numai el, Maniu, se retrăgea deoparte liniștit. Nu, nu era pentru el acest pahar.</p>
<p style="text-align: justify;">Se concentra parcă în refuzul lui tot ceea ce nu încăpea în abdicările noastre lașe.</p>
<p style="text-align: justify;">Locul în istorie și-l câștigase de la primii pași. Ar fi putut să consimtă fără să scadă. Dar el a preferat să crească renunțând.</p>
<p style="text-align: justify;">Și din renunțurile lui Iuliu Maniu, mai mult decât din agitatele și vremelnicele lui guvernări, s-a format conștiința democratică a națiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">În timp ce an după an se vânturau diversiuni și formule echivoce, tot omul de bine s-a obișnuit să-l întâlnească numai pe el pe drumul cel drept și în ciuda încovoierilor la care îl supunea viața, acest om de bine l-a urmat, l-a citit, l-a ascultat și l-a votat.</p>
<p style="text-align: justify;">Dacă ar fi să-i analizăm caracteristica politică, ne-am opri poate la instinctul precis al interesului general.</p>
<p style="text-align: justify;">El n-a vorbit niciodată în numele unei clase, în numele unei categorii.</p>
<p style="text-align: justify;">El a fost mereu glasul înaripat al românilor.</p>
<p style="text-align: justify;">În politica pe care a făcut-o, din această cauză poate, calea i-a fost totdeauna amenințată, totdeauna pândită de riscuri.</p>
<p style="text-align: justify;">Această statuie vie, care s-ar fi putut odihni pe cele mai mărețe socluri, a coborât mereu printre noi să ne apere, să ne susție.</p>
<p style="text-align: justify;">Actualitatea lui Iuliu Maniu este legată de permanență. Dușmanii lui pier unul după altul bătuți de vânt. Dacă el rămâne drept în mijlocul furtunii, înseamnă că mai sunt sorți de viață liberă și pentru acest urgisit popor.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>&#8211; de Nicolae Carandino — Sâmbătă, 4 noiembrie 1944</strong></p>
<h4><span style="color: #000000;"><strong>Pe aceeași temă</strong></span></h4>
<ul>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3733&amp;action=edit" aria-label="„Comemorarea marelui om politic Iuliu Maniu: Șimleu Silvaniei și Sighetu Marmației” (Editare)">Comemorarea marelui om politic Iuliu Maniu: Șimleu Silvaniei și Sighetu Marmației (2017)</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3695&amp;action=edit" aria-label="„Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu” (Editare)">Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3730&amp;action=edit" aria-label="„Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3725&amp;action=edit" aria-label="„Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3706&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3613&amp;action=edit" aria-label="„Zile mari – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3644&amp;action=edit" aria-label="„Identitatea națională: rea-voință și incompetență” (Editare)">Identitatea națională: rea-voință și incompetență</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3401&amp;action=edit" aria-label="„Promisiuni de doi (b)ani – Primarul Boncidai Csaba și Casa Memorială Iuliu Maniu” (Editare)">Promisiuni de doi (b)ani – Primarul Boncidai Csaba și Casa Memorială Iuliu Maniu</a></strong></li>
</ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-de-nicolae-carandino/">Iuliu MANIU &#8211; de Nicolae Carandino</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-de-nicolae-carandino/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>1</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Din Biserica Domnească &#8211; de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/din-biserica-domneasca/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/din-biserica-domneasca/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 05 Dec 2017 18:55:04 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4053</guid>

					<description><![CDATA[<p>Textul de mai jos a fost scris de&#160;Corneliu Coposu&#160;și publicat în „Ardealul” la 25 iulie 1942. Seniorul a avut o relație specială cu Regele, iar Regele îl aprecia în mod deosebit. Într-una dintre ultimele conversații avute cu sora sa, Flavia, Seniorul își exprima regretul că România nu a înțeles ce ar fi însemnat reinstaurarea Monarhiei: [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/din-biserica-domneasca/">Din Biserica Domnească &#8211; de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de&nbsp;<a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/">Corneliu Coposu</a>&nbsp;și publicat în „Ardealul” la 25 iulie 1942.</p>
<p style="text-align: justify;">Seniorul a avut o relație specială cu Regele, iar Regele îl aprecia în mod deosebit.</p>
<p style="text-align: justify;">Într-una dintre ultimele conversații avute cu sora sa, Flavia, Seniorul își exprima regretul că România nu a înțeles ce ar fi însemnat reinstaurarea Monarhiei:</p>
<blockquote><p>&#8222;Ce păcat că România nu și-a înțeles niciodată rostul și nu și-a dat seama ce ar fi însemnat reinstaurarea monarhiei. Nu regele Mihai, pe care-l iubesc personal, monarhia în sine! Ne-ar fi ridicat pe o treaptă europeană foarte înaltă de unde nu ne-am mai fi dat jos.&#8221;</p></blockquote>
<p style="text-align: justify;">5 ani nu au fost suficienți pentru a deschide ochii unei țări care s-a aflat aproape 60 de ani sub comunism.</p>
<p style="text-align: justify;">Dumnezeu să-L ierte și să-L odihnească în pace pe Regele Mihai I al României!</p>
<p style="text-align: right;">M.A.</p>
<hr>
<h4>Din Biserica Domnească</h4>
<p style="text-align: justify;">S-au împlinit 15 ani, de când Copilul regesc, pe care îl vedem astăzi în splendoarea tinereții, a preluat, din mâinile încleștate pe veci în semnul crucii ale Marelui Ferdinand, sceptrul domniei românești.</p>
<p style="text-align: justify;">De cincisprezece ani încoace, în nestatornicia prea multor ceasuri de cumplită deznădejde pentru țară, <strong>Regele Mihai</strong> a reprezentat, singur, elementul de durată și de permanență, pivotul principiului monarhic, de care s-au legat toate speranțele noastre, în viitorul neamului greu încercat.</p>
<p style="text-align: justify;">La mormintele domnitorilor, vrednici ctitori de țară nouă și mare s-a închinat, ieri, smerit, întărindu-și puterea de luptă și crezul tare, în veșnicia românească.</p>
<p style="text-align: justify;">Nu numai povestea trecutului, dar și istoria zilelor viitoare este clădită pe voința celor morți.</p>
<p style="text-align: justify;">Sicriile de la Curtea de Argeș închid nesfârșite puteri morale, puteri de credință, de răbdare, de înaltă îndurare, ale dinastiei, care au covârșit virtuțile tuturor, dând pildă celor ce puteau odată să se clatine.</p>
<p style="text-align: justify;">La cripta din biserica domnească, Regele Țării a simțit nu numai povara răspunderii ce poartă astăzi, pe umeri de bărbat, dar și mândria de urmaș al întemeietorilor de stat și exemplul jertfei lor și al luptei lor pentru țară.</p>
<p style="text-align: justify;">În cursa năpraznică a cântarului istoric, destinul a avut, pentru noi, nu o dată, crâncene și dureroase reîntoarceri.</p>
<p style="text-align: justify;">Nici celălalt război nu ne-a ferit de ele. Dar, până la urmă, soldatul român și-a luat revanșa umilirii, când singur din toți a dictat pacea, din două capitole îngenuncheate.</p>
<p style="text-align: justify;">Vremea noastră e atinsă de refluxul durerii.</p>
<p style="text-align: justify;">Un neam bun și vrednic a fost înșelat în așteptări, prin disprețul față de sufletul și legea sa, prin totala lui părăsire în cel mai greu ceas.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar, sunt puteri morale, care stăvilesc drumul destinului.</p>
<p style="text-align: justify;">Regele le-a aflat, lângă sicrie.</p>
<p style="text-align: justify;">Și a învățat că viitorul se pregătește în germeni.</p>
<p style="text-align: justify;">Tot ce reprezintă esențialul, într-un proces istoric în curs, se petrece în obscuritatea incubațiilor, iar fenomenele, ce ni se par pe primul plan și care izbesc mai cu seamă simțurile, sunt iluzii trecătoare.</p>
<p style="text-align: justify;">Permanența stă în puterea neamului în drepturile lui, în cei cari luptă pentru ele, în cei prin cari se desăvârșesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Drapelele însemnate de Rege, ieri, cu crucea vitejiei și mândra noastră armată, care este rezerva permanentă a soluțiilor de continuitate națională, sunt chezășia întoarcerii destinului din drum.</p>
<p style="text-align: justify;">Când s-a întors, de cealaltă dată, destinul, s-au așezat temelii aspre, de țară nouă, pe sângele eroilor români, vărsat peste pământul care a născut atâtea revoluții.</p>
<p style="text-align: justify;">Acest pământ este leagănul țării și între podoabele care luminează coroana Regelui Mihai, nici unul nu este, care să lucească mai viu, prin dragoste de neam și prin dragoste de Rege.</p>
<p style="text-align: justify;">La Curtea de Argeș, lângă sicriul Întreguitorului de țară, Regele nostru, Regele nădejdilor noastre, a înțeles rostul domniei.</p>
<p style="text-align: justify;">Umbra lui Ferdinand a murmurat, în tăcerea Criptei, porunca sceptrului lăsat moștenire.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>„Ardealul“, II, 1942, Nr. 21 (25 iulie), p.4.</strong></p>
<hr>
<h4>Alte articole scrise de Corneliu COPOSU</h4>
<ul>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/ce-trebuie-romaniei-de-corneliu-coposu" target="_blank" rel="noopener noreferrer" aria-label="„Ce-i trebuie României? – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Ce-i trebuie României? – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-destul/" target="_blank" rel="noopener noreferrer" aria-label="„Destul – de Corneliu Coposu” (Editare)">Destul – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/cei-care-intorc-brazda-de-corneliu-coposu" target="_blank" rel="noopener noreferrer" aria-label="„Cei care întorc brazda – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Cei care întorc brazda – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/zile-mari-de-corneliu-coposu" target="_blank" rel="noopener noreferrer" aria-label="„Zile mari – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-aniversare" target="_blank" rel="noopener noreferrer" aria-label="„Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
</ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/din-biserica-domneasca/">Din Biserica Domnească &#8211; de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/din-biserica-domneasca/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Apelul Partidului Național Țărănesc „Către națiune“ (1947)</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/apelul-pnt-catre-natiune/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/apelul-pnt-catre-natiune/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 20 Oct 2017 13:24:57 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=4022</guid>

					<description><![CDATA[<p>18-19 ianuarie 1947, București Apelul PNȚ „Către națiune“ prin care acuza guvernul că a luat măsuri antidemocratice Către națiune Către voi, milioane de cetățeni și cetățene care cu sufletul încălzit de dragoste de Neam și de Țară, v-ați dus la urne – să vă spuneți voința voastră cinstită despre felul cum trebuie și de către [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/apelul-pnt-catre-natiune/">Apelul Partidului Național Țărănesc „Către națiune“ (1947)</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: right;">18-19 ianuarie 1947, București</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Apelul PNȚ „Către națiune“ prin care acuza guvernul că a luat măsuri antidemocratice</strong></p>
<h4 style="text-align: center;"><strong>Către națiune</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">Către voi, milioane de cetățeni și cetățene care cu sufletul încălzit de dragoste de Neam și de Țară, v-ați dus la urne – să vă spuneți voința voastră cinstită despre felul cum trebuie și de către cine trebuie să fie cârmuită această Țară – ne îndreptăm cuvântul nostru de mulțumire și admirație.</p>
<p style="text-align: justify;">De mulțumire, pentru că ați dat ascultare chemării noastre care s-a adeverit că este una cu voia Țării.</p>
<p style="text-align: justify;">De admirație, pentru că în vremurile acestea de grea prigoană, a tuturor libertăților, ați mers ca niște eroi legendari, expunându-vă bunurile, libertatea și viața pentru credințele voastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Țara noastră este bântuită astăzi de cea mai neagră urgie care s-a abătut vreodată asupra ei. Arse sunt câmpiile, arse sunt sufletele noastre, arse năzuințele noastre spre libertate și lumină. Teroarea, minciuna, falsul încearcă să culce la pământ orice licărire de libertate, orice îndemn spre mai bine. Demnitatea și mândria noastră națională sunt îngenunchiate.</p>
<p style="text-align: justify;">La 6 martie 1945, o mână de oameni pe care țara nu i-a văzut la muncă au confiscat puterea.</p>
<p style="text-align: justify;">De atunci încoace au batjocorit toate instituțiile țării, funcționarii Statului care nu s-au supus acestor oameni improvizați au fost dați afară. Armata Țării, sub pretext de democratizare, a fost deposedată de elemente capabile și independente și aservită intereselor politice, Justiția a fost înfrântă în tot ce avea ea mai bun, judecătorii dați afară și înlocuiți cu simbriași ai regimului.</p>
<p style="text-align: justify;">Muncitorimii i s-a luat dreptul de muncă. Cei care n-au consimțit să fie slugi păcătoase ale regimului, ci oameni liberi, au fost epurați fără milă.</p>
<p style="text-align: justify;">Cetățenii care nu au acceptat robia au fost persecutați. Negustorii, meseriașii, industriașii – urmăriți în interesele lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Temnițele, tortura, persecuțiile, înscenările cele mai infame, arestările, asasinatele, atacurile brutale și cu totul neprovocate, tot ce a inventat arsenalul infernal al hitlerismului și fascismului a fost perfecționat, sporit și aplicat cu o cruzime de neegalat.</p>
<p style="text-align: justify;">Presa partidelor democratice a fost surpimată. Toate publicațiunile pe care Partidul Național-Țărănesc le avea înainte de 6 martie 1945 au fost suprimate, cluburile închise, întrunirile oprite.</p>
<p style="text-align: justify;">Față de această stare de lucruri, însăși Națiunile Unite au cerut un regim mai omenos, iar prin acordul de la Moscova, s-a pretins – și Guvernul și-a luat angajamentul solemn – să restaureze libertățile și să facă alegeri libere.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul nu a împlinit nici un angajament, a călcat în picioare obligațiunile luate în mod solemn.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a convocat Corpul Electoral pentru 19 Noiembrie 1946.</p>
<p style="text-align: justify;">Ați văzut ce au fost aceste alegeri. Ați văzut cum s-au răscolit din arsenalul întunericului, toate mijloacele pentru îngeuncherea voinței naționale, pentru batjocorirea alegerilor, pentru săvârșirea furtului și pentru falsificarea nereuită a credințelor voastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Acuzăm acest guvern al teroarei, dictaturii și reacțiunii că a călcat în picioare legile țării, libertățile neamului românesc, drepturile individuale și colective ale poporului.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a refuzat să înscrie în listele electorale pe cei ce aveau dreptul legal de a fi alegători, că a refuzat să împartă cărțile de alegător celor ce erau înscriși.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a terorizat cu banda de bătăuși populația care se împotrivea dictaturii guvernamentale.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a lăsat să fie asasinați atâția și atâția nevinovați, fără a urmări pe făptuitorii bine cunoscuți ai fărădelegilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl azucăm că a întocmit secțiunile de votare în așa fel ca alegătorii să nu poată ajunge la locul de votare.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a călcat în picioare propria lui lege electorală pe care a întocmit-o, fără asentimentul partidelor democratice, asemtniemt impus prin Acordul de la Moscova. Această lege electorală, cu tot cu caracterul ei reacționar, s-a dovedit insuficientă față de lipsa totală de popularitate a Guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Au fost îndepărtați bărbații noștri de încredere, ca să se opereze fără control.</p>
<p style="text-align: justify;">Au fost introduse în urne buletine pregătite, înainte de începerea votării, au fost date cărți de alegător în alb sau unor persoane neîndreptățite, petru a vota în repetate rânduri. S-a despuiat scrutinul fără asistență legală, rezultatul votării a fost falsificat, procesele verbale au fost schimbate, iar rezultatele odată măsluite au fost din nou rectificate.</p>
<p style="text-align: justify;">Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de crimă de falsificare a voinței naționale.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că, prin politica lui nefastă, a provocat, pe lângă umilirea cetățenilor, haosul economic și înfometarea maselor populare.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar conștiința națională a vibrat puternic, din colibă până în palat.</p>
<p style="text-align: justify;">Toată admirația și recunoștința noastră o închinăm țărănimii care s-a ridicat uriaș zăgaz de oțel, opunându-se celor care voiau să cheltuiască atât de ieftin independența și demnitatea noastră națională.</p>
<p style="text-align: justify;">Vor binemerita de la Patrie femeile române, pentru dârzenia și cumințenia cu care au știut să mânuiască arma votului, luată pentru prima dată în mâna lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Muncitorii români vor binemerita de la Patrie și vor avea prilejul să se bucure de rodul luptei lor. Ei au făcut front împotriva celor care, înarmați cu pistoale, voiau să le răpească libertatea.</p>
<p style="text-align: justify;">Lăudat să fie tineretul care s-a cinstit pe sine, aruncându-se în luptă cu nemăsurată abnegație și dragoste de Neam și libertate, urmând pildele înaintașilor din 1848, 1906, 1918 și 1944. Vigoarea lor este garanția viitorului.</p>
<p style="text-align: justify;">Națiunea și Partidul nu vor uita niciodată și vor binecuvânta pe toți cei care au suferit și suferă în această luptă. Martiritul lor asigură perpetuarea ființei naționale.</p>
<p style="text-align: justify;">Sărutăm rănile și obrajii loviți și umiliți. Ne închinăm memoriei celor căzuți eroic, pentru apărarea drepturilor sfinte ale Neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Români! Voi, cei insultați în demnitatea voastră de oameni liberi, aveți dreptul să chemați guvernul și uneltele lui în fața Tribunalului Națiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">Impilatorii și falsificatorii nu vor rămâne nepedepsiți.</p>
<p style="text-align: justify;">Nedreptatea va fi pedepsită.</p>
<p style="text-align: justify;">Nimeni nu poate fi judecător peste Națiune, decât Națiunea însăși.</p>
<p style="text-align: justify;">Smulgeți masca tiranilor de pe fața lor. Nici un cetățean sau cetățeană nu poate recunoaște aceste alegeri. Cu toții trebuie să pretindă alegeri noi înfăptuite de către un guvern care să asigure libertatea lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă chemăm la luptă împotriva dictaturii și tiraniei. Satele noastre năpădite de bătăuși și cuțitari, care voiesc să pedepsească pe cei care nu sunt slugi plecate ale regimului, trebuiesc curățate. Slujbașii care au trădat Națiunea, trebuiesc denunțați, actele lor păcătoase, dezvăluite și înfierate.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu toate nelegiuirile lui, guvernul nu a fost în stare să stoarcă majorități. Guvernul a rămas în minoritate. Guvernul a căzut în alegeri.</p>
<p style="text-align: justify;">Lumea întreagă cunoaște voința adevărată a Țării, cunoaște minciuna și frauda guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Și știe că Parlamentul lui nu poate lega destinul Neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Acesta a fost rostul suferinței voastre. Rostul luptei dârze, pe care ați purtat-o cu atâta bărbăție.</p>
<p style="text-align: justify;">Pătruns de măreția jertfei voastre, Partidul Național-Țărănesc se închină în fața avântului spre libertate, a virtuților cetățenești și a spiritului vostru de sacificiu și vă cheamă la luptă neînfricată, până la victoria deplină.</p>
<p style="text-align: justify;">Această victorie a sufletului românesc va însemna: independența țării, libertatea cetățenilor, muncă cinstită și pâine pentru toți.</p>
<p style="text-align: center;">IULIU MANIU<br />
PREȘEDINTELE PARTIDULUI NAȚIONAL-ȚĂRĂNESC</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/apelul-pnt-catre-natiune/">Apelul Partidului Național Țărănesc „Către națiune“ (1947)</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/apelul-pnt-catre-natiune/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>1</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/vorbeste-maniu/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/vorbeste-maniu/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 04 Feb 2017 01:00:11 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3730</guid>

					<description><![CDATA[<p>Textul de mai jos a fost scris de&#160;Corneliu Coposu&#160;și publicat în „România Nouă” la 23 mai 1936. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție. …Și-au tremurat stăpânii lumii, La glasul blândului profet ….. (Vlahuță) Privirile îngrijorate ale țării sunt îndreptate spre Bădăcin. De acolo se așteaptă [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/vorbeste-maniu/">Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de&nbsp;<a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/">Corneliu Coposu</a>&nbsp;și publicat în „România Nouă” la 23 mai 1936. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție.</p>
<hr>
<blockquote>
<p style="text-align: justify;"><em>…Și-au tremurat stăpânii lumii,</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>La glasul blândului profet …..</em></p>
<p style="text-align: left;"><em>(Vlahuță)</em></p>
</blockquote>
<p style="text-align: justify;">Privirile îngrijorate ale țării sunt îndreptate spre Bădăcin. De acolo se așteaptă mântuire.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulțimile însetate după adevăr și dreptate pândesc nerăbdătoare, de multă vreme, semnalul. Dar d. Maniu a dovedit, nu o dată, că prețuiește, mai mult decât oricine, tăcerea.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe vremuri, s-a retras din fruntea țării, fără să simtă nevoia de a face cunoscute motivele cari i-au determinat acest gest. Țara era nedumerită. Și conducătorul tăcea: închis între convingerile-i nestrămutate: „Mutul de la Bădăcin“.</p>
<p style="text-align: justify;">D. Maniu are o credință, de la care nu s-a abătut și nu se va abate niciodată; o credință statornică, săpată în marmora dreptății, ca albia unui izvor. Și cuvântul lui e apa cristalină a izvorului, care oglindește fidel realitățile de deasupra.</p>
<p style="text-align: justify;">Împrejurări nefirești au stăvilit izvorul. Și d. Maniu și-a impus tăcere. Dar țara îngrozită de tăcerea de rău-prevestitoare care strigă se întreba neliniștită: – Unde este d. Maniu? – De ce nu vorbește d. Maniu? Tăcerea răscolește sufletele.</p>
<p style="text-align: justify;">D. Maniu știe aștepta cu seninătatea olimpiană a omului încrezut în biruință. Așteaptă ca experiența chinuitoare să-i confirme prevederile.</p>
<p style="text-align: justify;">Evenimentele ce s-au precipitat în ultimul timp ne îndreptățesc să credem că teza dlui Maniu a fost confirmată. Ceasul hotărâtor a sosit și conducătorul trebuie să vorbească. Și va vorbi. Aspru și hotărât. Ca un părinte bun al patriei ce trece prin grea cumpănă.</p>
<p style="text-align: justify;">Duminică, la Timișoara, vocea metalică a Sfinxului va cutremura sufletele românești… Pe răbojul vremii, țara care așteaptă, gata oricând, cu credința fecioarelor din evanghelie, cuvântul izbăvitor, – încrestează un moment istoric. Steagul partidului național țărănesc se ridică falnic deasupra metropolei bănățene.</p>
<p style="text-align: justify;">În pustiul vieții noastre politice, răsună dangăt de clopote; clopotele învierii cari ne aduc o veste mare: Vorbește taciturnul de la Bădăcin…</p>
<p style="text-align: justify;">Torentul năvalnic și-a depășit alvia, a măturat stavilele și curge prăpăstios. Și va surpa maluri, va sfărâma stâncile, munții ce-i stau în drum, în drumul dreptății. Oglindind, în adâncul valurilor, albastrul cerului de sus…</p>
<p style="text-align: right;"><strong>de Corneliu COPOSU – „România nouă“, IV, nr. 110 1936, din 23 mai 1936, p.1</strong></p>
<h4><span style="color: #000000;"><strong>Pe aceeași temă</strong></span></h4>
<ul>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3733&amp;action=edit" aria-label="„Comemorarea marelui om politic Iuliu Maniu: Șimleu Silvaniei și Sighetu Marmației” (Editare)">Comemorarea marelui om politic Iuliu Maniu: Șimleu Silvaniei și Sighetu Marmației (2017)</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=4135&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu MANIU – de Nicolae Carandino” (Editare)">Iuliu Maniu – de Nicolae Carandino</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3695&amp;action=edit" aria-label="„Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu” (Editare)">Ziua Marii Uniri de la 1918 și discursul lui Iuliu Maniu</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=4135&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu MANIU – de Nicolae Carandino” (Editare)">Iuliu MANIU – de Nicolae Carandino</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3725&amp;action=edit" aria-label="„Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Adversarii lui Iuliu Maniu – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3706&amp;action=edit" aria-label="„Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3613&amp;action=edit" aria-label="„Zile mari – de Corneliu COPOSU” (Editare)">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3644&amp;action=edit" aria-label="„Identitatea națională: rea-voință și incompetență” (Editare)">Identitatea națională: rea-voință și incompetență</a></strong></li>
<li><strong><a class="row-title" href="https://mariusandrei.ro/wp-admin/post.php?post=3401&amp;action=edit" aria-label="„Promisiuni de doi (b)ani – Primarul Boncidai Csaba și Casa Memorială Iuliu Maniu” (Editare)">Promisiuni de doi (b)ani – Primarul Boncidai Csaba și Casa Memorială Iuliu Maniu</a></strong></li>
</ul>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/vorbeste-maniu/">Vorbește Maniu! – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/vorbeste-maniu/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/adversarii-lui-iuliu-maniu/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/adversarii-lui-iuliu-maniu/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 03 Feb 2017 01:00:32 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3725</guid>

					<description><![CDATA[<p>Textul de mai jos a fost scris de Corneliu Coposu și publicat în „România Nouă” la 16 ianuarie 1947. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție. …în cariera lui istorică a fost firesc să întâmpine rezistențe și să provoace dușmănii. Numărul dușmanilor lui e mare. A împărțit [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/adversarii-lui-iuliu-maniu/">Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de <a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/">Corneliu Coposu</a> și publicat în „România Nouă” la 16 ianuarie 1947. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție.</p>
<hr />
<p style="text-align: justify;">…în cariera lui istorică a fost firesc să întâmpine rezistențe și să provoace dușmănii. Numărul dușmanilor lui e mare. A împărțit țara în două categorii: cei care îl urăsc de groaza lui, îl vrăjmășesc, ca pe nicăieri altul – și cei cari îl adoră, îl idolatrizează. <strong>Față de Iuliu Maniu nu există oameni indiferenți</strong>. Dragostea și dușmănia, raportate la persoana lui, nu cunosc gradații: ating extremul de limită al pasiunilor omenești.</p>
<p style="text-align: justify;">Adversarii lui Iuliu Maniu, acei pe care i-a văzut el de adversari, au fost la înălțimea lui: <strong>Tisza și Brătianu</strong>. <strong>I-a biruit</strong>. Pe cel dintâi l-a șters din albumul atotputerniciei, ajutat de revoluția roșie. Pe cel de al doilea, secera morții l-a scutit să-și vadă îngenunchierea. Moartea fizică și-a smuls tributul, în ceasul din urmă din ghearele neființei politice.</p>
<p style="text-align: justify;">De aceste ciocniri istorice de exterminare, de înfrângerea acestor adversari, din creștetul aristocrației politice, de prăbușirea acestor Goliați ai vrerii, se leagă ascensiunea lui Iuliu Maniu. <strong>Căderea lui Tisza a însemnat pentru el și pentru Ardealul robit o biruință națională, iar amurgul lui Brătianu cea mai strălucită victorie politică.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Lupta epică dintre acești adversari de rasă s-a desfășurat ani de-a rândul, în toată splendoarea ei. Voința implacabilă a lui Maniu a măcinat, cu persistența intemperiilor centenare, roca masivă a voinței lor. În luptă dreaptă s-au izbit și Tisza și Brătianu, amândoi autocrați prin tradiția istorică, – de zidul convingerilor lui, de valurile popularității lui, de obstacolul răstignirii de la Bădăcin. De Iuliu Maniu. În luptă piezișă au găsit în el un maestru rutinat în disimulările acțiunii, un debater, care frizează cu dibăcie surprinzătoare echivocul.</p>
<p style="text-align: justify;">În rezistența lui dârză, Iuliu Maniu a relaxat voința acestor adversari domnești, i-a obosit, i-a extenuat, i-a exasperat, i-a neurastenizat. Și a sfârșit prin a-i doborî cu același zâmbet angelic, cu care a parat izbiturile lor.</p>
<p style="text-align: justify;">România contemporană n-a mai avut oameni politici și <strong>nici Maniu n-a mai avut adversari de talie</strong>.</p>
<p style="text-align: justify;">S-au ridicat batalioane întregi de improvizați să smulgă laurii primatului politic de pe fruntea lui de fier. Dar s-au sleit, războindu-se cu umbra lui, cu augusta lui nepăsare. Și au căzut înainte de a fi învredniciți cu atenția unei priviri.</p>
<p style="text-align: justify;">O pleiadă întreagă de gladiatori politici, roși de gelozie, au împletit străduințele lor în funia trădării, pentru a trage de pe soclul istoriei un nume luminos, care întuneca sclipirea nebuloasă a numelui lor. Atacuri girate de figuri consacrate eternității, ca Iorga, Goga, Vaida, au astăzi un singur obiectiv: Iuliu Maniu! Să fii simplu anonim te-ar ridica vehemența acestor atacuri. <strong>Doar fulgerele nu cad pe mărăcini…</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Pe Iuliu Maniu nu-l impresionează aceste atacuri. Nu l-au clintit din loc nici ieșirile lui Goldiș și ale lui Stere.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar numărații trepăduși, care încearcă o ascensiune ieftină zgâriind cu unghii de gelatină roca contondentă a unui prestigiu covârșitor în superba lui tenacitate?! <strong>Sunt învinși de propria lor neputință</strong>, înainte de a li se ridica mănușa, pe care o aruncă cu supra-energie sinucigașă la picioarele lui Iuliu Maniu. Învinși de greutatea compătimirii lui.</p>
<p style="text-align: justify;">În intimitatea lui, Iuliu Maniu, desigur, zâmbește îndelungat. Ah, zâmbetul acela rece care înebunește pe adversari!! zicându-și că supraviețuitorul dușmăniei turanice a lui Tisza, care a îndoit cervicea de granit a Muntelui de la Florica, nu se poate scoborî în arenă, ca să înfrunte adversari de duzină…</p>
<p style="text-align: right;"><strong>de Corneliu COPOSU – „România nouă“, VI, nr. 10 din 16 ianuarie 1938, p.2</strong></p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/adversarii-lui-iuliu-maniu/">Adversarii lui Iuliu MANIU – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/adversarii-lui-iuliu-maniu/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Testamentul lui Simion Bărnuțiu – de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/testamentul-lui-simion-barnutiu/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/testamentul-lui-simion-barnutiu/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 31 Jan 2017 05:00:11 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3715</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/testamentul-lui-simion-barnutiu/">Testamentul lui Simion Bărnuțiu – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de <a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/">Corneliu Coposu</a> și publicat în „<strong>Ardealul</strong>” la 27 decembrie 1941. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție.</p>
<hr />
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Testamentul lui Simion Bărnuțiu</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">În ziua de 16 mai 1863, la 15 ani de la marea adunare românească de pe Câmpia Libertății, lângă hotarul județului Sălaj, pe valea Almașului, Simion Bărnuțiu a închis pe vecie ochii săi care au văzut peste veacuri.</p>
<p style="text-align: justify;">Cunoscut ca purtător de cuvânt și afirmatorul unei mișcări ardelenești, ca exponent politic al unei națiuni, Bărnuțiu a imprimat vieții românești din cea de-a doua jumătate a secolului trecut, pecetea spiritualității sale.</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Semnificația personalității și operei acestui mare gânditor politic constă în faptul că el a concentrat într-un sistem de doctrină aspirațiile încă nelămurite pe deplin ale Ardealului. A strâns toate argumentele de drept natural și de istoricism juridic, care pledau în interesul românilor și a făcut cei dintâi pași pentru dezbaterea publică pe temei de drept, a cauzei noastre.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="198" height="252" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Iuliu-Maniu-foto.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" /></div>
		</figure>
	</div>

	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: center;"><strong>Simion Bărnuțiu</strong></p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Bărnuțiu a fost un naționalist radical. El milita pentru supremația elementului etnic național în administrarea obștei și pentru toleranța naționalităților conlocuitorare. Intransigența și radicalismul său național sunt manifestate limpede în teza lui, enunțată ca principiu fundamental de stat în tratatul despre Dreptul ginților: „Românii au dreptul nediscutat să dea afară pe străini, de peste tot, dacă își cred propriile interese împiedicate prin ei“.</p>
<p style="text-align: justify;">În proclamația lui revoluționară din 24 martie 1848, Brătianu, reluând ideea dominantă din Supplex Libellus Valachorum, cere să nu se mai îngăduie de a se lăsa ca afacerile Transilvaniei să se judece mereu „de nobis sine nobis“.</p>
<p style="text-align: justify;">Bărnuțiu a susținut principiile reformei agrare și ale plafonului de proprietate. El a fost inițiatorul războiului sfânt pentru pământ, „bellum sacrum agrarium“, soldat cu reformele revoluționare de mai târziu.</p>
<p style="text-align: justify;">În discursul de la Blaj, care este cartea libertăților Ardealului, ce se lupta pentru independența sa politică, marele revoluționar a rostit printre altele celebrul legat testamentar, pentru generațiile viitoare.</p>
<p style="text-align: justify;">„Țineți cu poporul, ca să nu rătăciți, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag, așa ușor, de partea lor, străinii, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii și sfâșie poporul dimpreună cu aceștia; nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei; când vi se va părea lupta cu neputință, când greutățile se vor ridica asupra voastră, ca valurile mării tulburate asupra unei corăbii, când Domnitorul întunericului va dezlega pe toți necurații și-i va trimite ca să rupă legăturile frăției voastre și să vă abată de la calea și iubirea gintei voastre spre idoli străini, aduceți-vă aminte cu câtă însuflețire și bărbăție s-au luptat străbunii noștri pentru existența și onoarea Națiunii“.</p>
<p style="text-align: justify;">Simion Bărnuțiu este o uriașă figură a patrimoniului nostru politic din veacul al XIX-lea.</p>
<p style="text-align: justify;">Opera lui cea mai de seamă, opera orală, care a realizat pe plan social revoluția de la 1848 în Ardeal și pe plan eminamente didactic, școala bărnuțiană din Moldova, s-a pierdut.  Această operă de o virulență excepțională, în care fanaticul tribun îndrăgostit de neamul său și-a cheltuit geniul, nu poate fi reconstituita.</p>
<p style="text-align: justify;">Chiar opera scrisă a lui Bărnuțiu – afară de câteva excepții – spre rușinea generației noastre și a celei care ne-a precedat – zace și astăzi în manuscrise. Aceste manuscrise își așteaptă, de opt decenii, editarea.</p>
<p style="text-align: justify;">Păstrate mult timp în arhiva familială de la Bădăcin a domnului Iuliu Maniu, aceste manuscrise au fost donate de curând Academiei Române.</p>
<p style="text-align: justify;">Printre ele s-a aflat și conceptul de testament scos de Bărnuțiu în anul morții lui, pe care-l reproducem în întregime mai jos.</p>
<h5 style="text-align: justify;"><strong>Testamentul</strong></h5>
<p style="text-align: justify;"><em>„Eu, Simion Bărnuțiu, fac testament nou, în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt. Averea mea: 60 galbeni, la Minister – salar pe două luni. Orologiul de aur, cu lanț, asemenea. Biblioteca mea și scrisorile (scrierile) mele, și anume:</em></p>
<ol style="text-align: justify;">
<li><em>Dreptul public al românilor, scris în 1860, în două ediții, care se explică una pe alta, de alta de care se ține și declarația de pe statul României viitoare, scrisă în 1860, 21 iunie, și citită înaintea domnului dr. Suciu și Micle, ca o părere a mea.</em></li>
<li><em>Epistolele și alte documente politice, din diferite timpuri, care se țin de această operă, către Ioan Maniu, Iancu, Axente.</em></li>
<li><em>Dreptul ginților, după Rotteck, în care am adus și eu câte ceva.</em></li>
<li><em>Pedagogia, după Niemayer, în care am adăugat și eu. Să se tipărească toate.</em></li>
<li><em>Celelalte părți ale filosofiei, Logica, Metafizica, Estetica, Eticotheologia.</em></li>
</ol>
<p style="text-align: justify;"><em>Cartea manuscrisului Papiu, doresc să i se dea îndărăt.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Din acestea să se dea surorii Gafia Bărnuțiu și nepotului Dumitru Bărnuțiu (bani?) pentru ca să ajute și pe fiul ei, student, Petre Pop de Bădăcin.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Mica mea bibliotecă o las Colegiului Național din Blaj, iar mulțumirile mele cetățenilor blăjeni.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Celelalte să rămână nepotului meu drag, Ioan Maniu de Bădăcin, care (se) va îngriji tipărirea lor.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Mulțumită tuturor celor care m-au ajutat cât am învățat la școală precum brașovenilor, românilor din munte, Ioan Maior de pe Câmpie, generoșii Hurmuzaki și altora, pe care nu-i pot numi.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Mulțumiri domnilor doctori Foti și Theodori,</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Dorința mea este ca să mă îngroape în Bocșa Românească, intre muma mea, fiica preotului Oros Gheorghe din Hidigm și tatăl meu, fiul preotului din Siciu, care s-au luptat și au suferit prinsoare, pentru apărarea unirii, împotriva Papismului.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Operele sub punctele 1, 2, 3, și 5 le închin națiunii Române.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Executiv testamentar: dr. Suciu și Micle.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Martori: Savu, Mageru, (un nume indescifrabil), Emilian și alți austriaci (transilvăneni).</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Iași, în 24 Februarie 1863.“</em></p>
<p style="text-align: justify;">Până astăzi nu s-a știut de existența vreunui testament lăsat de Bărnuțiu. Din corespondența pe care a purtat-o prof. Micle cu dr. Ioan Maniu, aflată în arhiva de la Bădăcin, reiese că Bărnuțiu nu a lăsat testament. Conceptul de testament publicat mai sus s-a descoperit mult mai târziu.</p>
<p style="text-align: justify;">Omul care a botezat cu numele lui o pagină de glorioasă istorie românească a murit mai sărac decât pustnicii din legendă.</p>
<p style="text-align: justify;">Averea lui: scrierile, produsul anilor de zbucium și studii închinate neamului nostru, a ajuns în moștenirea vrednicului român, dr. Ioan Maniu, care, respectând dorința din urmă a generosului său unchi, și-a dat toată osteneala să le tipărească. Prietenii lui Bărnuțiu de la Iași i-au stat în ajutor.</p>
<p style="text-align: justify;">Un comitet de intelectuali ieșeni, prezidat de profesorul dr. Suciu, în conlucrare cu dr. Ioan Maniu, a tipărit Dreptul public al Românilor (1867), Dreptul naturale private (1868), Dreptul naturale publicu (1870), Psihologia empirică și logică (1871).</p>
<p style="text-align: justify;">În afară de scrierile arătate mai sus, s-au mai publicat din opera lui Bărnuțiu: Sciintia virtuții (1887), Epistolă (1896) și Discursul de la Blaj (text paralel, cu ortografie și limbă veche și nouă, 1909). În tratatele istorice și monografice, care relatează despre vremea lui Bărnuțiu, sunt și unele fragmente reproduse din scrierile lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Bărnuțiu, fiind în viață, a publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură“ articolul intitulat Săborul Făgărașului (1848), a tipărit la Viena Discursul din Catedrala de la Blaj (1852) și broșura Raporturile românilor cu ungurii și Principiile libertății naționale (1852).</p>
<p style="text-align: justify;">Dorința din urmă a lui Bărnuțiu, privitoare la opera sa, „Să se tipărească toate !“, va trebui realizată. Academia Română, care deține acum aceste manuscrise, se va îngriji, desigur, de editarea lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Celelalte dorințe cuprinse în conceputul testamentului au fost împlinite, în urma indicațiilor verbale pe care le va fi dat Bărnuțiu, înainte de moartea lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Astfel: avizat de profesorul Micle, dr. Ioan Maniu a sosit în primele zile la Iași, de acolo, cu o trăsură l-a transportat pe unchiul său bolnav, în Ardeal, spre Bocșa Română. Moartea i-a ajuns pe drumul patriei lui, la hotarul dintre județul Cluj și Sălaj, lângă izvorul de la marginea comunei Sânmihaiul-Almașului.</p>
<p style="text-align: justify;">Osemintele lui Bărnuțiu au fost așezate, spre odihnă veșnică, în cimitirul bisericii române unite din Bocșa, locul nașterii lui. Pe mormântul lui Bărnuțiu, „Fiii Sălagiului” au ridicat mai târziu un monument.</p>
<p style="text-align: justify;">Cât despre salariul restant al lui Bărnuțiu, de 60 de galbeni, lăsat prin legat surorii și nepoților lui, acela nu a putut fi ridicat, întrucât Ministerul Instrucțiunii Publice, la cererea lui dr. Ioan Maniu, depusă prin procurator, a refuzat, cu adresa nr. 1198/1864, lichidarea lui, afirmând că Bărnuțiu nu ar avea nici o pretenție de încasat de la acel Minister. Gafia Bărnuțiu, Dumitru Bărnuțiu și Petre Pop, cărora li s-au lăsat acești galbeni, au fost ajutați – după cum reiese din scriptele aflate în arhiva familiei Maniu – de către dr. Ioan Maniu, care i-a susținut din averea lui: s-a îngrijit tot timpul de mătușa lui Gafia și și-a crescut nepoții la învățătură.</p>
<p style="text-align: justify;">Biblioteca lui Bărnuțiu a fost predată Capitlului metropolitan din Blaj.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>de Corneliu COPOSU – „Ardealul“, I, nr. 44 din 27 decembrie 1941, p. 5</strong></p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/testamentul-lui-simion-barnutiu/">Testamentul lui Simion Bărnuțiu – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/testamentul-lui-simion-barnutiu/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-aniversare/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-aniversare/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 08 Jan 2017 02:00:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3706</guid>

					<description><![CDATA[<p>Textul de mai jos a fost scris de Corneliu Coposu și publicat în România Nouă la 8 ianuarie 1938. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție. Iuliu Maniu: Aniversare Ne-a rămas, din vremurile de glorie ale antichității, o moștenire: cugetările frumoase ale unui gânditor; și din buchetul mare al [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-aniversare/">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de <a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/">Corneliu Coposu</a> și publicat în România Nouă la 8 ianuarie 1938. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este o altă primă-apariție.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Iuliu Maniu: Aniversare</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">Ne-a rămas, din vremurile de glorie ale antichității, o moștenire: cugetările frumoase ale unui gânditor; și din buchetul mare al acelora , am desprins una, plină de înțelepciune bătrânească:</p>
<p style="text-align: justify;"><em>„Omul drept nu ascultă decât de glasul conștiinței. Conștiința lui nu poate fi clătinată nici prin infamia ce se aruncă asupra lui, nici prin prigoană. El va păși neclintit, până la moarte, pe cărările luminate de această conștiință…”</em></p>
<p style="text-align: right;">Platon, Republica, – Cartea II</p>
<p style="text-align: justify;">Ni se pare că din mijlocul acestor rânduri s-a ridicat, – ca o țâșnire luminoasă, în întunericul nepătruns, ca un creștet de munte înzăpezit, în mijlocul pustiului încins în caniculă de patimi, ca un Guliver uriaș, între piticii sufletelor înguste IULIU MANIU. Și, pe traiectoria siderală a acestui mare adevăr a depănat, în pustnicia lui de la Bădăcin, patru decenii de istorie românească.</p>
<p style="text-align: justify;">Se împlinesc, astăzi, 65 de ani, de când ni l-a trimis Providența: mântuitor de neam robit și apărător de țară.</p>
<p style="text-align: justify;">În sufletul lui de titan al românismului greu încercat s-a sălășuit din fragedă pruncie, porunca sfântă a cumințeniei strămoșești: „Salus populi, suprema lex esto“ (Lex XII tabularum). De la ea nu se va abate, niciodată!…</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu</p>
<p style="text-align: justify;">După rezonanțele epice ale acestui nume, care întețește bătaia inimilor curate, l-ai crede arhanghel răzbunător ce înalță spadă de fulger peste nemernicia omenească. Ori după groaza ce inspiră, același nume, celor răi, nu te-ai mira să vezi că-ți apare în chip de balaur, care seamănă prăpăd și moarte, în drumul său. Adorat ca un mântuitor de neam, nu-i, totuși, înger. Nu-i nici balaur, cu toate că e mai temut celor păcătoși  decât acest spectru legendar. E conducătorul dârz și aspru de obști, deschizătorul falnic de cărări istorice, idolul scump unui neam întreg:</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu</p>
<p style="text-align: justify;">De 65 de ani duce o viață spirituală intensă. S-ar putea zice că trăiește în absolutul omenesc al noțiunii de timp, sub specia veșniciei. Desfide tot ce e omenesc. Voința lui extraordinară a sfărâmat lanțul sclaviilor trupești; a scuturat balastul inoportun și povarnic al materiei. El este robul credincios și statornic al dragostei de popor.  Aceasta e singura lui pasiune, unica preocupare, ce poate fi semnalată în toate actele vieții lui binecuvântate.</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu nu trăiește decât prin viața publică. Toată energia, toate facultățile lui și le cheltuiește cu generozitate superbă și impetuoasă, în interesul neamului său. „Salus populi, suprema lex!…“</p>
<p style="text-align: justify;">Ziua de azi este sărbătoare pentru noi. Iuliu Maniu împlinește 65 de ani. Aniversarea îl surprinde în plinul bărbăției, tânăr la suflet, dinamic, neînfricat, hotărât, într-o luptă care, singura, care justifică demnitatea neamului românesc. Iuliu Maniu, mai puternic decât niciodată, stă la cârmă. În fruntea poporului care s-a săturat de nelegiuiri.</p>
<p style="text-align: justify;">Ar trebui, din acest prilej sărbătoresc, să răsfoim pagini de istorie contemporană, să recapitulăm o biografie, care s-a săpat în granitul nemuririi, înainte de a fi așternută pe pagini de tipar. Ar trebui, poate, să răscolim în trecutul apropiat, bogat în măreție, faptele mari ale lui Iuliu Maniu.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar cine poate oare cuprinde într-o coloană de gazetă, viața unui ctitor de țară? Cine se leagă să numere stelele de pe cer?</p>
<p style="text-align: justify;">Astăzi scriem pe creștet de baricadă. E prea îndârjită lupta, ca să ne îngăduie armistițiu de aniversare. Sărbătorim, în fuga evenimentelor, pe omul care le stăpânește.</p>
<p style="text-align: justify;">Și rugăm pe Stăpânitorul Cerului să-l ocrotească, întru zile îndelungate, pentru triumful adevărului îngenunchiat, pentru dreapta și înălțata cârmuire a neamului românesc. Spre fericirea țării. Spre bucuria noastră și a tuturor celor care îl iubesc!…</p>
<p style="text-align: right;"><strong>de Corneliu COPOSU – „România Nouă”, VI, 1938, Nr. 5, p.8</strong></p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-aniversare/">Iuliu Maniu: Aniversare – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu-aniversare/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Zile mari – de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/zile-mari-de-corneliu-coposu/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/zile-mari-de-corneliu-coposu/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 28 Dec 2016 00:00:17 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3613</guid>

					<description><![CDATA[<p>Textul de mai jos a fost scris de Corneliu Coposu și publicat în România Nouă la 26 noiembrie 1937. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este prima apariție. Zile mari Cronica marilor evenimente a însemnat, pe paginile ei înnegrite de dunga sinistrului, care s-a prelungit dincolo de orizontul perspectivelor luminoase, o [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/zile-mari-de-corneliu-coposu/">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de <a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/">Corneliu Coposu</a> și publicat în România Nouă la 26 noiembrie 1937. În mediul virtual nu am găsit acest articol, înclin să cred că este prima apariție.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Zile mari</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">Cronica marilor evenimente a însemnat, pe paginile ei înnegrite de dunga sinistrului, care s-a prelungit dincolo de orizontul perspectivelor luminoase, o răspântie a destinului nostru politic.</p>
<p style="text-align: justify;">Capitala frământărilor nedezlegate ne-a trimis un sunet de alarmă, născut din rezonanța de stâncă a unui nume, săpat în cu dalta vrerilor românești în cartea nemuririi.</p>
<p style="text-align: justify;">Un nume, un simbol, și o nădejde – singura ce ne-a mai rămas!…</p>
<p style="text-align: justify;">… <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/">Iuliu Maniu</a> s-a închinat la răstignirea împlântată pe creștet de măgură în Dealul Țarinei și a pornit, căpetenie de norod, pe drumul drept al izbăvirilor de neam. Cu fruntea senină. Cu sufletul atât de mare, încât poate să cuprindă în el toate durerile noastre. Cu sceptru de conducător. A pornit să înfrunte Răul, care macină temeliile țării; să ne apere așezămintele străvechi; să mântuiască cele mai sfinte comori ale sufletului românesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Omul care și-a împletit trecutul din biruințe, care nu cunoaște înfrângerea, nici renunțarea, a început lupta ce va îndruma pe făgașul măreției istoria viitorului. În fruntea unui neam îngrozit de atâta nelegiuire. Și o va purta, cu bărbăție, până la capăt. Peste toate obstacolele. În pofida tuturor uneltirilor. Împotriva tuturor!</p>
<p style="text-align: justify;">…Au trecut ani, de-atunci. Și, totuși, nu-i o veșnicie! Colbul uitării nu s-a așternut, încă, peste întâmplările acelor zile.</p>
<p style="text-align: justify;">Când s-a scoborât Iuliu Maniu din scaunul de conducător, s-a rugat lui Dumnezeu să ferească țara, de ceasul în care va trebui, peste voința lui, să alerge, din nou, în ajutorul ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar, Cel Atotputernic, altfel a voit.</p>
<p style="text-align: justify;">Vremea de grea cumpănă a venit. Noi trăim astăzi sub apăsarea ei. Sub cumplita ei apăsare. A sosit momentul tragic, în care vedem primejduite roadele sfinte ale atâtor ispășiri, jertfele atâtor generații.</p>
<p style="text-align: justify;">A bătut ceasul!</p>
<p style="text-align: justify;">Țara noastră a ajuns o scenă șubredă, pe care defilează paradoxuri revoltătoare. Bruscările de situații ne întâmpină la fiecare pas. Legitimările au îmbrăcat forme principale.</p>
<p style="text-align: justify;">Astăzi, mai mult decât oricând, se simte nevoie unei temerare afirmări a constituționalismului nafalsificat. Această afirmare, neîntârziată, este cuvântul de ordine în politica românească.</p>
<p style="text-align: justify;">A simțit-o, înaintea altora, organismul care deține cele mai adânci aderențe la realitățile naționale: Partidul Național Țărănesc. Și-a dat, în sfârșit, seama de dezastru, țăranul de mare omenie,<a href="https://mariusandrei.ro/ion-mihalache/"> Ion Mihalache</a>. Și Iuliu Maniu a fost chemat din bârlogul sihăstriei în care l-au împins: ingratitudinea celor mari și nepăsarea celor mici, la suprafața oceanului politic biciuit de furtuna aventurii. Ca să lecuiască disperarea unui neam istovit de neoiobăgie.</p>
<p style="text-align: justify;">La chemarea țării, Iuliu Maniu a răspuns: „prezent!“</p>
<p style="text-align: justify;">Regimul minciunii, regimul echivocului, regimul imoralității nu mai poate continua. Va fi doborât și guvernul personal, de păpuși jucate în culise, căruia i s-a anticipat, în semn de sfidare, o încredere prin nimic justificată. Vor fi dărâmate zidurile în care zace Dreptatea, ferecată în lanțuri. Națiunea nu mai poate fi condusă după concepția falsă de cazarmă, într-un spirit îngust de îndobitocire. Pe orizontul înnorat al politicii noastre s-a conturat, în sclipiri de curcubeu, traiectoria istorică a lui Iuliu Maniu. Aceasta nu cunoaște nici o ezitare, nici o abatere, nici o tranzacție. De dragul nimănui!</p>
<p style="text-align: justify;">Zile numărate ne pregătesc o Românie a cinstei și a dreptății. Sub steagul lui Iuliu Maniu.</p>
<p style="text-align: justify;">Realizarea ei atârnă de vrednicia acestui neam, de simțul lui de solidaritate, împotriva primejdiei ce amenință. Pentru înlăturarea ei trebuie să se înșiruie și să ducă o luptă concentrică, umăr la umăr, iubitorii de țară. Înălțați pe mândria de romăni.</p>
<p style="text-align: justify;">Glasul pământului îi cheamă pe toți sub steagul demnității, care nu mai rabdă pălmuire. Chemarea a pornit în crucea celor patru unghiuri: câți o vor auzi, și câți o vor înțelege?</p>
<p style="text-align: right;">Corneliu COPOSU – „România Nouă“, V, Nr. 221, din 26 noiembrie 1937 p.1</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/zile-mari-de-corneliu-coposu/">Zile mari – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/zile-mari-de-corneliu-coposu/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cauzele prăbușirii fostului regim – articol scris de Iuliu Maniu</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/cauzele-prabusirii-fostului-regim-carol/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/cauzele-prabusirii-fostului-regim-carol/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 26 Dec 2016 22:05:11 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3616</guid>

					<description><![CDATA[<p>În zilele acestea de grea încercare, este necesar să se stabilească adevărul cu privire la desfășurarea evenimentelor, cari au culminat prin abdicarea Regelui Carol II. Am fost de la început, încă din anul 1926, împotriva înlăturării principelui Carol și pentru revenirea lui în țară, nu numai spre a satisface opinia publică, care se manifesta din [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/cauzele-prabusirii-fostului-regim-carol/">Cauzele prăbușirii fostului regim – articol scris de Iuliu Maniu</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">În zilele acestea de grea încercare, este necesar să se stabilească adevărul cu privire la desfășurarea evenimentelor, cari au culminat prin abdicarea Regelui Carol II.</p>
<p style="text-align: justify;">Am fost de la început, încă din anul 1926, împotriva înlăturării principelui Carol și pentru revenirea lui în țară, nu numai spre a satisface opinia publică, care se manifesta din ce în ce mai puternic, ci și pentru a se asigura continuitatea dinastică și o cârmuire normală a țării.</p>
<p style="text-align: justify;">Deși înalții regenți își împlineau datoria înțelept şi patriotic, Instituția Regenții nu inspira suficiente garanții pentru a conduce țara în vremuri atât de grele și un timp atât de îndelungat, până la majoratul Principelui moștenitor Mihai.</p>
<p style="text-align: justify;">De aceea, în calitatea mea de Președinte al Consiliului de Miniștri, am fost favorabil ideii revenirii Principelui Carol, însă în anumite condițiuni bine stabilite și de la început puse în execuțiune.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar curând, după câteva săptămâni de domnie, am constatat cu durere că acele condițiuni nu se respectă. Astfel, între altele, încoronarea Regelui Carol II împreună cu Regina Elena, fixată pentru luna Septemvrie 1930, s-a amânat fără termen.</p>
<p style="text-align: justify;">În loc de aceasta, sfidând morala creștină, el și-a compromis domnia cu o viață împotriva căreia nu am încetat să protestez timp de 10 ani de zile.</p>
<p style="text-align: justify;">Convingându-mă că în asemenea condițiuni nu pot purta răspunderea revenirii pe tron a Principelui Carol și a domniei sale, am demisionat, mărginindu-mă la o atitudine protestatară, manifestată cu toată energia, fără întrerupere.</p>
<p style="text-align: justify;">S-au ivit continuu dificultăți importante, atât în ce privește viața națiunii, cât și situația dinastiei. În toamna anului 1932, după repetate insistențe ale Regelui, am primit din nou preșidenția consiliului, dar în anumite condițiuni acceptate de Suveran.</p>
<p style="text-align: justify;">Cum nici de data aceasta condițiunile fixate nu au fost respectate, în ianuarie 1933 am demisionat. Am prevăzut că prin felul cum înțelege să domnească, Regele Carol II va duce țara la mari dificultăți și viața publică la o decădere morală și corupțiune, preludii ale unui mare dezastru național.</p>
<p style="text-align: justify;">Din acel moment, Regele Carol II a recurs la diverse expediente și manopere cu scopul de a introduce și consolida un regim personal, grupând în jurul său elemente iresponsabile și politicieni neprevăzători, terorizați sau ademeniți prin favoruri.</p>
<p style="text-align: justify;">Pentru instaurarea acestui regim politic personal, Regele a urmărit cu persistență distrugerea autorității puterilor constituite în stat și izolarea oamenilor politici, cari prin trecutul lor de muncă închinată binelui obștesc se bucurau de încrederea țării. În același scop el a năzuit a destrăma partidele politice, considerându-le ca obstacole serioase în calea planurilor sale.</p>
<p style="text-align: justify;">După ce a reușit prin aceste mijloace să înjghebeze un regim personal, prin lovitura de Stat din Februarie 1938 a înlăturat constituția pe care jurase și a octroiat țării o nouă constituție, prin care a suprimat toate drepturile națiunii, sporind prerogativele regale pentru a putea da liber curs înclinărilor sale autocratice și pasiunilor sale personale, exploatate de o clică de favoriți fără scrupule de moralitate și de patriotism.</p>
<p style="text-align: justify;">În cadrul acestui regim autocratic, în ordinea internă: țara o fost aruncată în mâinile plutocrației exploatatoare, care a călcat în picioare toate considerațiunile de dreptate socială, a pauperizat țara, și, la adăpost de orice control public, a jefuit fără milă banul public. Cetățeanul s-a văzut lipsit de orice apărare legală, justiția fiind transformată într-o instituție dependentă de puterea executivă. Iar în ordinea externă, printr-o politică incoherentă, care a deșteptat neîncredere în toate statele, a dus la izolarea totală a țării, tocmai într-un moment în care am fi avut mai multă nevoie de sprijin prietenesc.</p>
<p style="text-align: justify;">În această stare de lucruri nu era greu de prevăzut că țara se apropie de dezastru.</p>
<p style="text-align: justify;">Atât eu personal, cât și partidul național- țărănesc, am reacționat în mod public și continuu, cât timp nu am fost împiedecați prin forța baionetelor.</p>
<p style="text-align: justify;">După ce glasul mulțimei a fost înăbușit, prin diverse memorii adresate personal Regelui Carol II, și prin nenumărate declarațiuni și interviuri, toate comunicate și Curții Regale, am atras atențiunea guvernului și a țării că, dacă regimul nu va fi grabnic schimbat, va veni distrugerea autorității purtătorului coroanei și prăbușirea țării. Același lucru s-a făcut prin diferite memorii și în audiențe dl. Mihalache cât timp a fost președintele partidului național-țărănesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Disoluția organismului de stat își arătă simptomele în deosebi în provinciile unite, cari erau în mod firesc mai sensibile, fiindcă presimțeau că slăbirea și eventuala prăbușire a ordinei interne le va lovi în chip catastrofal în primul rând pe ele.</p>
<p style="text-align: justify;">Aceasta explică pentru ce în ziua de 15 Decemvrie 1938, împreună cu reprezentanții autorizați, și consfințiți prin lupta lor din trecut, am prezentat Regelui un „memorand”, prin care am urmărit să trezim conștiința adormită a Suveranului în fața primejdiei ce se apropia.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar Regele Carol II a refuzat să primească delegația venită din toate părțile Ardealului și Banatului și, în loc de orice răspuns, a decretat chiar în aceeași seară dizolvarea partidelor și a înființat formațiunea ridicolă intitulată „Frontul Renașterii Naționale”. În memorandul citat am afirmat că:</p>
<p style="text-align: justify;">„acum, când în viața internațională se produc evenimente externe de extremă importanță, și când altele mai grave se pot prevedea, starea de conflict dintre Coroană şi Națiune nu poate fi menținută”.</p>
<p style="text-align: justify;">În loc de a reîntrona, după cum se cerea în memorand, ordinea constituțională şi un regim de legalitate, respectuos față de drepturile civile şi politice ale tuturor cetățenilor, pentru a împăca națiunea, Regele nu numai că a continuat a merge pe calea pierzării naționale, dar a adâncit conflictul dintre Coroană şi Națiune.</p>
<p style="text-align: justify;">În deosebi, în urma omorîrii, din ordin şi fără judecată, a lui Corneliu Codreanu şi a altor condamnați politici, scoși din închisoare şi împușcați mișelește, şi a exterminării tot fără judecată a celor care au atentat la viața fostului prim ministru şi a câtorva sute de tineri aleși la întâmplare, după bunul plac al comandanților de jandarmi şi al prefecților, între Suveran şi Națiune s-a săpat o prăpastie le neînlăturat.</p>
<p style="text-align: justify;">Zadarnic am încercat pe calea unui memoriu prezentat Suveranului să ridicăm protestul nostru şi să cerem sancționarea celor vinovați de acest măcel, unic în istoria românească. Glasul nostru a răsunat din nou în pustiu.</p>
<p style="text-align: justify;">Regimul de teroare a făcut numeroase victime între prietenii noștri râmași credincioși partidului național-țărănesc, care au fost ținuți arestați fără judecată, începând cu însuși Secretarul general al partidului, dl. V. Madgearu.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu toată agravarea situației internaționale, Regele Carol II n-a simțit nici până în ultimul moment nevoia unei destinderi politice interne, care să trezească elanul național, absolut necesar pentru apărarea granițelor țării.</p>
<p style="text-align: justify;">În loc de a urmări, cel puțin în ceasul al doisprezecelea, să realizeze o uniune națională, El a decretat constituirea unei formațiuni politice „totalitare”, „Partidul Națiunii”, și și-a luat rolul de șef de partid politic, micșorându-și astfel autoritatea și creând o nouă ficțiune politică.</p>
<p style="text-align: justify;">Este dureros să amintim că trei-patru zile în urmă, a intervenit ultimatumul sovietic şi pierderea Basarabiei.</p>
<p style="text-align: justify;">Nici după acest eveniment tragic, Regele Carol II n-a înțeles să strângă în jurul Tronului forțele vii ale Națiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">În audiența colectivă a unui număr de 12 foști miniștri, în frunte cu șeful partidului național liberal, dl. I. C. Brătianu şi cu mine, Regele Carol II a respins soluția unui guvern național, cu toate că i s-a atras atenția asupra gravității situației provocate de rușinoasa cedare a Basarabiei şi Bucovinei şi a primejdiei pierderii altor părți din teritoriul național.</p>
<p style="text-align: justify;">Faptul că Basarabia şi Bucovina au fost cedate fără a se schița cea mai mică rezistență, şi faptul că Suveranul acceptase să se trateze cu Ungaria, au produs în opinia publică românească o dezagregare sufletească, o descurajare în armată şi totala dispariție a încrederii țării şi armatei în Suveran.<br />
Regele devenise un obiect al criticei şi ironiei generale.</p>
<p style="text-align: justify;">Prestigiul lui se măcinase complect.</p>
<p style="text-align: justify;">În această situație am fost chemat pentru prima oară la o ședință a așa zisului Consiliu de Coroană.</p>
<p style="text-align: justify;">N-am putut participa la şedinţa din 30 August. La această ședință însă, domnii Ion Mihalache şi Mihai Popovici, dimpreună cu şeful partidului liberal, dl. C. I. Brătianu, susținuseră cu hotărâre necesitatea rezistenței naționale şi a apărării Ardealului.</p>
<p style="text-align: justify;">În ședința următoare din 31 August, m-am rostit împotriva hotărârii arbitrajului de la Viena și am contestat guvernul personal al Regelui și Consiliului de Coroană dreptul de a reprezenta țara și a face cesiuni teritoriale susținând ideea rezistenței, cu orice preț.</p>
<p style="text-align: justify;">Am cerut tragerea la răspundere a celor vinovați de acest dezastru, între cari opinia publica îl așeza pe primul loc pe Regele Carol II.</p>
<p style="text-align: justify;">În aceeași zi, înainte de ședința așa zisului Consiliu de Coroană, fiind chemat în audiență, am arătat Regelui marea greșeală pe care a făcut-o impunând țării, prin lovitură de stat, un regim dictatorial și asumându-și el însuți răspunderea politică pentru actele de guvernământ. I-am arătat că la vremea sa, am refuzat să particip la formarea guvernului Miron Cristea, tocmai pentru motivul că nu voiam să fiu complice la catastrofa care era de prevăzut care se va abate asupra dinastiei.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu acest prilej am expus Regelui gravitatea situației în urma faptului că întreaga opinie publică îl învinovățește pentru situația în care a ajuns țara prin pierderea provinciilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Ca încheiere am spus: „Nu văd cum M.V. își va putea salva tronul și țara“.</p>
<p style="text-align: justify;">Sunt convins că a înțeles că nu e altă cale decât abdicarea, abdicare cerută zgomotos de opinia publică în manifestațiile aranjate de partidul național-țărănesc în București și în Cluj, în trei zile consecutive.</p>
<p style="text-align: justify;">Având viziunea clară că Regele Carol II nu mai are prestigiul și autoritatea necesară pentru a continua să domnească în perfectă înțelegere cu domnul I.C. Brătianu, am declarat domnului general I. Antonescu, care între timp fusese însărcinat să formeze guvernul și care cunoștea de mai înainte vederile mele, că primul lucru pe care să îl facă este să propună Regelui să abdice, declarându-i că nu voi da sprijin nici unui guvern ce s-ar forma sub domnia Regelui Carol.</p>
<p style="text-align: justify;">Aceasta fiind desfășurarea împrejurărilor, cari au dus în mod fatal la prăbușirea domniei Regelui Carol II, socotesc că sunt neavenite interpretările subiective sau unilaterale puse în circulație.</p>
<p style="text-align: justify;">Astfel, este o eroare să se creadă că Regele Carol II a fost silit să abdice din cauza orientării politicii sale externe spre Anglia și Franța, pe care nu a avut-o sau din cauza vreunei greșeli de o clipă.</p>
<p style="text-align: justify;">Cauza abdicării este concepția Sa de domnie personală, fără ideal, fără moralitate și fără busolă sigură, în continuă oscilațiune oportunistă, practicată prin manevre și abilități cari au săpat prăpastia între Coroană și țară și cari au trebuit să ducă la falimentul și distrugerea politicii sale.</p>
<p style="text-align: justify;">Regele Carol s-a dovedit incapabil de a conduce țara și mai ales de a o reface după dezastrul în care a împins-o.</p>
<p style="text-align: justify;">S-a rupt legătura sufletească ce lega națiunea de Regele său, legătura fără de care nu este posibilă o viață de stat normală și mai ales nu este posibilă realizarea unui avânt absolut necesar pentru reîntregirea unei țări mutilate și pentru recâștigarea prestigiului național și moral indispensabil în mijlocul popoarelor civilizate.</p>
<p style="text-align: justify;">Tragedia ce se petrece în sufletul nostru, în urma pierderii Basarabiei și a unei părți importante din Ardeal, Bucovina și Dobrogea, nu poate fi înlăturată decât printr-o viață națională întemeiată pe virtuțile străbune ale neamului românesc și prin întronarea moralei creștine în toate manifestările vieții noastre publice și private.</p>
<p style="text-align: justify;">Supremă poruncă, după zece ani de grea încercare, trebuie să fie, pentru noi toți: „Să ne reîntoarcem la Dumnezeu și la națiune“.</p>
<p style="text-align: justify;">Astfel făcând vom putea servi Patria, Dinastia și pe M. S. Regele Mihai I.</p>
<p style="text-align: right;">Iuliu MANIU – 8 Septembrie 1940</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/cauzele-prabusirii-fostului-regim-carol/">Cauzele prăbușirii fostului regim – articol scris de Iuliu Maniu</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/cauzele-prabusirii-fostului-regim-carol/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Ce-i trebuie României? – de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/ce-trebuie-romaniei-de-corneliu-coposu/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/ce-trebuie-romaniei-de-corneliu-coposu/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 29 Nov 2016 02:00:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3634</guid>

					<description><![CDATA[<p>Făcând abstracţie de toate aparenţele vieţii publice româneşti din aceste zile zbuciumate, adevărul care se cere descoperit şi supus discuţiei generale este că anumite tendinţe care nu se reazimă nici măcar pe totalitatea grupărilor politice respective vor să transforme în grabă, prin metode bruscate, structura socială a ţării. E vorba de un număr restrâns de [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/ce-trebuie-romaniei-de-corneliu-coposu/">Ce-i trebuie României? – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Făcând abstracţie de toate aparenţele vieţii publice româneşti din aceste zile zbuciumate, adevărul care se cere descoperit şi supus discuţiei generale este că anumite tendinţe care nu se reazimă nici măcar pe totalitatea grupărilor politice respective <strong>vor să transforme în grabă</strong>, prin metode bruscate, structura socială a ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">E vorba de un număr restrâns de oameni, <strong>între care se găsesc deopotrivă: vizionari oneşti, luptători fanatici, mistici încărcaţi de ură, şi, printre ei, inevitabilii profitori de ape turburi.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Mulţimea angrenată în spasmul agitaţiei <strong>discerne cu greutate lumina din întuneric şi adevărul din confuzie</strong>, dar avem convingerea fermă că participarea ei la frământarea politică urmăreşte acele ţeluri simple, de bun simţ notoriu, care se rezumă în: dreptate şi echitate socială, libertate politică, muncă mai uşoară şi condiţii omeneşti de viaţă.</p>
<p style="text-align: justify;">Agitaţia e susţinută prin urmare de câţiva protagonişti nerăbdători şi intoleranţi, de câţiva temperamentali violenţi, a căror dezlănţuire agresivă umple spaţiul politic al României cu vuiet mare, <strong>deformând proporţiile reale şi înfăţişarea exactă a situaţiei</strong>.</p>
<p style="text-align: justify;">Unii dintre aceştia nu pot înţelege că prematura lor învolburare primejduieşte naţiunea în însăşi existenţa ei, aruncând soarta României în hazardul unor răsturnări care nu pot fi dirijate nici oprite, odată ce rostogolirea a început. Aceştia ignoră cu nepăsare interesele sfinte ale poporului şi ale ţării.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Spunându-şi patrioţi fac tot ce pot spre a-şi slăbi patria</strong>; arborându-se democraţi se agită frenetic pentru întronarea violenţei, a teroarei şi altor bucurii dictatoriale, cu care am fost batjocoriţi atâta vreme.</p>
<p style="text-align: justify;">Alţii dintre ei înţeleg foarte bine urmările nefericitei agitaţii, dar perseverează voluntar cu ferocitate neverosimilă, cu zel aproape antonescian, în drumul care duce ţara la pieire sigură. Şi aceştia îşi zic „patrioţi” şi ei se intitulează democraţi, dar <strong>ceea ce vor să facă cu patria şi cu democraţia românească e preferabil să nu aflăm niciodată</strong>.</p>
<p style="text-align: justify;">În faţa acestor <strong>greşeli vecine cu păcatul</strong> se ridică poporul român în toată masiva lui virtute, în toată conştiinţa drepturilor şi a datoriilor lui, în toată hotărârea de a-şi păzi vatra.</p>
<p style="text-align: justify;">Dându-şi seama că a fost târât într-o vâltoare blestemată de pe urma căreia a pierdut atâta sânge atâta prospeţime de viaţă, înţelegând să ispăşească grelele păcate ale nebunilor care l-au aruncat sub roata aspră a acestor vremuri năprasnice şi hotărându-se să îndeplinească tot ce i se cere şi tot se cade, spre a dovedi că e cu inima cu puterea cu toate ale sale şi ale ţării alături de Uniunea Sovietică şi de ceilalţi mari aliaţi, poporul român socoteşte că e datoria lui faţă de sine însuşi şi faţă de universalitatea omenească să evolueze în ordine, fără zdruncinări inutile, evitând orice nouă agitaţie, spre formele de viaţă dictate de propriile sale interese şi de împrejurările din afară.</p>
<p style="text-align: justify;">E atât de simplă şi de închegată această judecată; e atâta sinceritate mişcătoare în profunda ei onestitate, încât numai o stranie duşmănie faţă de poporul român îi poate opune contradicţii de şicană.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar <strong>suferinţele</strong> prin care trecem de patru ani încoace, <strong>rătăcirile şi jertfele inutile, ruinele şi pribegiile din toate unghiurile pământului românesc, lacrimile şi deznădejdea, umilinţele, întreaga tragedie uriaşă în care ne zbatem</strong> <strong>sunt prea covârşitoare ca să ne închipuim că există român care să nu-şi plece fruntea şi să nu tremure de durere şi de amărăciune</strong>. Nu discuţii incendiare lipsesc acestui popor răstignit, care peregrinează cu privirea înlăcrimată, printre ruinele frumoasei şi mândrei ţări de altădată, ci înţelegere şi bunătate, omenie şi vorbă blajină, cu tâlc de leac tămăduitor.</p>
<p style="text-align: justify;">Cui vreţi să-i aplicăm reforme noi, de structură fundamentală ? <strong>Ţăranilor moldoveni</strong> care nu-şi mai găsesc satele prin cenuşa groaznicului pârjol ? <strong>Ardelenilor</strong> care ies înfioraţi de prin păduri ca băjenarii din vechime, privind ruinele fumegânde ale aşezărilor distruse de furia teutono-maghiară, în năpras-nica şi neputincioasa ei înverşunare? <strong>Bucureştenilor</strong> care n-au un lemn să-şi aprindă focul şi un petec de geam să-şi cârpească ferestrele şi care stau încremeniţi în faţa cartierelor distruse de bombardamente, răscolind prin dărâmături urmele unei agoniseli de generaţii?</p>
<p style="text-align: justify;">Nu domnilor şi fraţilor, nu aceasta e problema care ne pârjoleşte sufletul.</p>
<p style="text-align: justify;">Reformele de structură trebuie să se inspire din felul nostru de a fi, din condiţiile noastre specifice, de viaţă, ele trebuie să crească şi să se impună din noi, după ce lumea întreagă se va regăsi în echilibrul păcii, determinând influenţele cele mai utile pentru ţară.</p>
<p style="text-align: justify;">Vizionarii sociali întrevăd formele vieţii viitoare în imagini ireale, fosforescente, de o amăgitoare poezie socială, dar uită că poporul, care poartă în el continuitatea moleculară a generaţiilor apuse şi zguduitoarea experienţă a generaţiilor de azi, îşi va căuta singur şi firesc aşezarea socială, fără a se lăsa smuls din lumea care-i aparţine.</p>
<p style="text-align: justify;">Un neam de oameni care-şi plăteşte cu atâtea jertfe dreptul de a fi depăşit prin grava lui mucenicie toate limitele efemerelor experimentări şi le fixează neclintit în reazimul crucilor de căpătâi, sub care zace zălogul de oase dat pământului său. Că această aşezare va fi cea dorită de vizionari sau alta va hotărî neamul românesc, după ce prin noile jertfe care i se cer îşi va avea pacea, libertatea şi independenţa.</p>
<p style="text-align: justify;">Cât pentru pescuitorii de ape tulburi, ei vor pur simplu aventură şi anarhie.</p>
<p style="text-align: justify;">Puţin le pasă lor ce urmează după o zi de anarhie, căci dacă se prăbuşeşte ceva, <strong>n-au nimic de pierdut, iar dacă curge sânge, nu va curge sângele lor.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Credem că spre binele şi mântuirea acestei ţări, ei vor fi acoperiţi de voinţa fermă a imensei majorităţi naţionale, dornică de a zidi viaţă nouă pe ruinele celei vechi.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Căci poporul român nu trebuie dus la o nouă răstignire nici de unii, nici de alţii.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Ci, aşa cum spune cu neîntrecută frumuseţe de grai şi de imagine episcopul Hossu de la Cluj:</p>
<blockquote><p>„Dacă am ajuns acest ceas al libertăţii, el să fie plin de lumină şi viaţă!”</p></blockquote>
<p style="text-align: right;"><strong>de Corneliu COPOSU (</strong><strong>Dreptatea – 2 noiembrie 1944)</strong></p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/ce-trebuie-romaniei-de-corneliu-coposu/">Ce-i trebuie României? – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/ce-trebuie-romaniei-de-corneliu-coposu/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Excluderea de la vot a lui Ion Mihalache</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/excluderea-de-la-vot-lui-ion-mihalache/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/excluderea-de-la-vot-lui-ion-mihalache/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 22 Nov 2016 03:00:31 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3691</guid>

					<description><![CDATA[<p>O nouă farsă jucată poporului român a avut ca termen limită 15 septembrie 1946. Primăria Capitalei a decis excluderea de la vot a lui Ion Mihalache (când domiciliul lui era la Dobreşti-Muscel), considerat „voluntar hitlerist şi provocator de război civil”, a lui Gheorghe Brătianu şi a altor 6.000 de persoane din Bucureşti. In ţară alte [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/excluderea-de-la-vot-lui-ion-mihalache/">Excluderea de la vot a lui Ion Mihalache</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">O nouă farsă jucată poporului român a avut ca termen limită 15 septembrie 1946.</p>
<p style="text-align: justify;">Primăria Capitalei a decis excluderea de la vot a lui Ion Mihalache (când domiciliul lui era la Dobreşti-Muscel), considerat „voluntar hitlerist şi provocator de război civil”, a lui Gheorghe Brătianu şi a altor 6.000 de persoane din Bucureşti. In ţară alte sute de mii de excluderi. în multe părţi s-au produs incidente cu înscrierea, ele având loc până în ziua alegerilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Dan Amedeu Lăzărescu, de Sfânta Măria Mică, scria în „Liberalul”: „Azi libertatea – nu numai cea politică – este numai şi numai pentru infimele grupări extremiste, în timp ce restul populaţiei, alcătuind imensa majoritate a neamului românesc, e pusă în imposibilitatea de a se manifesta, stigmatizată cu totul de epitete oficiale, de la fascist la reacţionar şi de la bestie moşierească la huligan”.</p>
<p style="text-align: justify;">Tot în „Liberalul”, dar din 11 septembrie 1946, se spunea şi mai clar: „Toţi cetăţenii trebuie să ştie că lupta se dă astăzi numai între comunişti şi restul ţării. Restul, tot, nu este decât faţadă şi camuflaj comunist”.</p>
<p style="text-align: justify;">Listele au început cu înscrieri pe liste de voluntari, urmând să se facă trierea după normele „guvernamentale” şi apoi să apară în listele definitive. Cei omişi alergau cu tot felul de adeverinţe ca să-şi găsească loc pe tabele şi tot mulţi ajungeau la tribunale să se facă dreptate. Insă cei de neclintit de pe listă erau morţii şi cei din casele demolate (distruse de bombardament) şi care-şi schimbaseră domiciliul-Apăreau pe două liste, iar morţii se „reîncarnau” pe 19 noiembrie şi votau.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Cazul Ion Mihalache</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">Am amintit mai înainte că primăria Capitalei a hotărât scoaterea lui de pe listă, ca fost „voluntar”, iar problema voluntariatului a fost prezentată , de asemenea mai înainte.</p>
<p style="text-align: justify;">Ion Mihalache era înscris la nr. 470 în Registrul electoral al comunei Dobreşti.</p>
<p style="text-align: justify;">Prin cererea înregistrată la nr. 5.101 din 19 septembrie 1946, Ion Mihalache a făcut contestaţie împotriva ştergerii ilegale de pe listă şi judecătoria Topoloveni a admis contestaţia. Dar pe 25 septembrie 1946, un oarecare C. Craiu din Bucureşti, Calea Victoriei nr. 56, a făcut contestaţie împotriva înscrierii lui Ion Mihalache. Judecătoria Topoloveni, prin cartea de judecată civilă cu nr. 84 din 4 octombrie 1946, a dat câştig de cauză acelui C. Craiu.</p>
<p style="text-align: justify;">Ion Mihalache a făcut recurs la Tribunalul din Câmpulung-Muscel, termenul de judecată fiind fixat pe 16 octombrie 1946.</p>
<p style="text-align: justify;">In ziua respectivă, de la miezul nopţii nu au mai putut intra în oraş decât armata, siguranţa şi cei cu aprobări speciale.</p>
<p style="text-align: justify;">Din relatările primului prim-preşedinte Aurel I. Marinescu, publicate în revista „Memoria” nr.14-1995, pag.75:</p>
<p style="text-align: justify;"><em>Pe ziua de 15 octombrie s-a prezentat procurorul general Ciobanu, spunând că e trimisul special al ministrului şi atrăgându-i atenţia că a doua zi se va judeca procesul Ion Mihalache, proces de importanţă excepţională în vremuri excepţionale: „Astăzi nu este vorba de trecerea puterii de la liberali la ţărănişti sau averescani. Este vorba de o schimbare totală de regim în Ţara Românească şi, în lupta angajată, prezenţa lui Mihalache nu este de dorit. În rezolvarea acestui proces, a cărui importanţă este evidentă, este angajată toată autoritatea şi tot prestigiul întregului guvern şi întreg Consiliul de Miniştri, atât faţă de ţară, cât şi faţă de străinătate şi Guvernul nu poate fi sfidat printr-o hotărâre a Tribunalului Muscel. Soluţia procesului nu poate fi decât respingerea recursului. Pledoariile nu sunt decât simple formalităţi. De aceea să formezi completul de judecată cu Buceloiu şi Cristea, care sunt deja câştigaţi cauzei. Este bine să intri şi dumneata la şedinţă, fiindcă alta este autoritatea unei sentinţe pronunţate sub preşedinţia primului preşedinte şi în complet de trei… dacă Guvernul găseşte la d-ta înţelegerea necesară, nu numai că situaţia d-tale materială cât şi profesională este consolidată, dar ascensiunea d-tale va fi excepţională. Dacă nu, se vor lua contra d-tale cele mai severe măsuri…”.</em></p>
<p style="text-align: justify;">Aurel I. Marinescu era uluit:</p>
<p style="text-align: justify;"><em>„Mă aflam în faţa unei tranzacţii atât de odioase ce mi se propunea chiar în numele Ministerului de Justiţie şi al Guvernului, că josnicia ei nu era depăşită decât de ticăloşia acelora care tratau în felul acesta magistratura…”</em></p>
<p style="text-align: justify;">Procurorul general a continuat:</p>
<p style="text-align: justify;"><em>„Ai grijă şi d-ta şi, dacă vezi că vreunul dintre ei oscilează, spune-mi imediat şi-l vom îndepărta, iar procesul se va judeca din nou cu alţi magistraţi. Amână peste termen pronunţarea sentinţei 10, 20 sau chiar 30 de Zile. Amână peste termenul legal. Va interesa mai puţin soluţia dată după expirarea termenului de depunere a candidaturilor, deşi interesul este ca recursul să fie respins imediat. D-ta n-ai să dai seamă nimănui de ceea ce faci. Chiar acum am să telefonez dlui ministru c-am aflat la d-ta toată înţelegerea…”.</em></p>
<p style="text-align: justify;">Cu ultimul tren venit de la Bucureşti a reuşit să se strecoare în Câmpulung o delegaţie de 12 persoane din Tineretul Universitar Naţional-Ţărănesc, care doreau să-şi manifeste solidaritatea cu Ion Mihalache.</p>
<p style="text-align: justify;">In dimineaţa de 16 octombrie cu toate că intrările în oraş erau blocate de jandarmi ţăranii au reuşit prin grădini să-şi facă apariţia la locuinţa unde era găzduit vicepreşedintele partidului, pentru a-şi manifesta şi ei dragostea. în jurul locuinţei, pe trotuare şi pe stradă, se scriseseră tot felul de lozinci împotriva partidului şi a lui Ion Mihalache de echipe venite din altă parte.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe culoarele tribunalului mişunau tot felul de agenţi lăsând să li se vadă capetele instrumentelor contondente. Sala era ticsită de la ora 8 dimineaţa cu figuri muncitoreşti străine locului şi care citeau şi dădeau mai departe manifeste obscene.</p>
<p style="text-align: justify;">Completul de judecată a apărut format din preşedintele tribunalului Aurel I Marinescu şi judecătorii Brătulescu şi Constantinescu.</p>
<p style="text-align: justify;">Pledoariile în apărarea lui Ion Mihalache au fost strălucit argumentate de către profesorul universitar Virgil Veniamin, de avocatul Sachelarie, fost preşedinte de secţie la Curtea de Apel Bucureşti, de avocatul Victor Popovici de la Bucureşti şi de avocatul Nicolae Suta de la Tribunalul Muscel.<br />
Intimaţii erau reprezentaţi prin avocatul Niţulescu, trimis de Centrul comunist din Bucureşti, şi de avocatul Iacomi de la Câmpulung-Muscel. Sentinţa s-a dat a doua zi.</p>
<p style="text-align: justify;">La prânz, tot în semn de solidaritate cu Ion Mihalache au sosit de la Bucureşti Iuliu Maniu, Mihai Popovici, Nicolae Penescu, care încă se resimţea după agresiunea de la Piteşti, şi Corneliu Coposu.</p>
<p style="text-align: justify;">Au stat două-trei ore şi au vorbit ocazional ţărăniştilor care veniseră, destul de numeroşi. Deşi vis-â-vis se găseau echipele de şoc străine meleagurilor muscelene, care urlau împotriva partidului, a fost curios că în momentul cuvântării lui Maniu şi Mihalache au amuţit, parcă sorbeau cuvintele. Uralele veneau acum din partea ţăranilor, mulţi veniţi în straie tradiţionale.</p>
<p style="text-align: justify;">De asemenea, când delegaţia de la Bucureşti a ieşit pregătită să plece, mardeiaşii au amuţit, cu ochii îndreptaţi spre a-1 vedea mai bine pe Iuliu Maniu.<br />
Mult mai târziu, după plecarea lor, şi-au adus aminte pentru ce veniseră şi au început să huiduiască.</p>
<p style="text-align: justify;">După terminarea procesului, în biroul preşedintelui Marinescu, cei doi judecători fiind întrebaţi dacă sunt gata să se pronunţe, au confirmat că pot să fie daţi afară din magistratură, pot să ajungă muritori de foame, dar nu pot să fie arătaţi cu degetul că n-au judecat corect când era evident că Ion Mihalache avea dreptate.</p>
<p style="text-align: justify;">Au hotărât ca a doua zi dimineaţa să pronunţe sentinţa 216/17-X-1946:</p>
<p style="text-align: justify;"><em>„…Admite recursul declarat de dl I. Mihalache din comuna Dobreşti-Muscel, în contra cărţii de judecată civilă cu nr.84 din 4 octombrie care se reformează în totul. în fond respinge ca tardivă contestaţia declarată de C. Craiu… Admite contestaţia înaintată de către dl Mihalache din 19 septembrie. Constată că ştergerea din Registrul electoral al comunei Dobreşti s-a făcut ilegal, considerându-l înscris. Sentinţă definitivă. ..”.</em></p>
<p style="text-align: justify;">Ca o profesiune de credinţă magistratul menţionează în memoriile sale:</p>
<p style="text-align: justify;"><em>„Dacă aş fi procedat altfel, ar fi însemnat să devin un ticălos care pe nedrept, cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă, sacrifică din punct de vedere legal şi moral pe cel mai cinstit şi demn reprezentant al societăţii româneşti, în cuget curat şi simţire adevărată, răpindu-i liniştea şi dreptul la locul pe care-l ocupă în viaţa politică a neamului, unde, alături de marele luptător democrat ardelean Iuliu Maniu, era exponentul celei mai covârşitoare majorităţi a sufletului şi conştiinţei neamului…Caracterul josnic al unui verdict imoral şi ilegal, obţinut prin mijloace frauduloase, este demn de propunătorii lui, dar respectul faţă de adevăr, de conştiinţă si demnitatea mea ca om şi ca magistrat nu sunt de vânzare. La dracu deci cu toată această splendidă ascensiune profesională, dacă mi se oferă în astfel de condiţiuni si dacă trebuie s-o dobândesc cu preţul laşităţii şi dezonoare”.</em></p>
<p style="text-align: justify;">Şi au mai fost în acea perioadă astfel de magistraţi care au refuzat să legalizeze furtul.</p>
<p style="text-align: justify;">Peste o jumătate de oră de la pronunţarea sentinţei, procurorul general Ciobanu a trecut încruntat pe la Tribunal şi i-a spus: „Şi totuşi Mihalache nu va candida… „, plecând cu prefectul Minculescu ca să organizeze un miting în aceeaşi după amiază, în care judecătorul Marinescu a fost calificat drept escroc, şarlatan, ticălos, vândut…cerându-i-se moartea.</p>
<h5 style="text-align: justify;"><strong>Epilog</strong></h5>
<p style="text-align: justify;">Cei trei magistraţi au plecat din magistratură. Marinescu mutat prin Dobrogea, a fost pus pe lista arestărilor din 5 mai 1947 dar a reuşit să scape înainte cu câteva ore, dispărând timp de peste nouă ani, umblând din ascunzătoare în ascunzătoare până când a murit de cancer gastric, pe 15 ianuarie 1956, fiind îngropat în grădina unui nepot.</p>
<p style="text-align: justify;">Luca Nazâr Ciobanu, de origine găgăuză, a ajuns procuror general la Curtea de Apel din Craiova; nu se înjosise degeaba.</p>
<p style="text-align: justify;">Tot în această perioadă alţi magistraţi nu s-au lăsat compromişi, păstrându-şi demnitatea nealterată. La mijlocul lunii septembrie, Tribunalului Romanaţi i-au sosit liste ce cuprindeau între 20-40 de ţărani, în majoritate „chiaburi” şi membri ai partidelor de opoziţie, care trebuiau arestaţi.</p>
<p style="text-align: justify;">Primul procuror Alexandru Predeţeanu, refuzând să aresteze oameni nevinovaţi, a fost mutat la Arad. împreună cu procurorul Tit Tudor Gheorghian (refugiat din Cernăuţi) au mers la Ministerul de Justiţie: primul a solicitat să rămână la Caracal având familie grea şi, refuzându-i-se cererea, şi-a dat demisia. Cel deal doilea a cerut concediu până la 1 decembrie 1946, iar după aceea au început şicanele, până în februarie, când a fost mutat la Tulcea şi s-a înscris în barou la Caracal, de unde în 1948 a fost epurat şi a trebuit să se chinuiască fiind bolnav de TBC de pe front.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>Sursa:</strong> CICERONE IONIŢOIU – Viața politică și procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, București, 2003</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/excluderea-de-la-vot-lui-ion-mihalache/">Excluderea de la vot a lui Ion Mihalache</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/excluderea-de-la-vot-lui-ion-mihalache/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Corneliu Coposu – Ofițer al Legiunii de Onoare – alocuțiunea Ambasadorului Franței</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-ofiter-al-legiunii-de-onoare/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-ofiter-al-legiunii-de-onoare/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 20 Nov 2016 02:00:18 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3684</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-ofiter-al-legiunii-de-onoare/">Corneliu Coposu – Ofițer al Legiunii de Onoare – alocuțiunea Ambasadorului Franței</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper"><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-8"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">În luna <strong>mai 1995</strong>, ca o încununare a întregii sale activităţi, Corneliu Coposu era numit <strong>Ofiţer al Legiunii de Onoare franceze</strong>. Vineri – 6 octombrie 1995, Casa Oamenilor de Știință: Președintele PNȚCD, era decorat de către Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Bernard Boyer, în numele preşedintelui Franţei, Jacques Chirac.</p>
<p style="text-align: justify;">Seniorul a preferat să primească această înaltă distincţie în ţară, în mijlocul poporului pe care-l slujea cu un patriotism sincer și dezinteresat.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu modestia-i cunoscută, <strong>Corneliu Coposu a acceptat distincţia în numele României:</strong></p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-4"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="235" height="341" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Ofiter-al-Legiunii-de-Onoare-franceze.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Ofiter-al-Legiunii-de-Onoare-franceze.jpg 235w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Ofiter-al-Legiunii-de-Onoare-franceze-207x300.jpg 207w" sizes="(max-width: 235px) 100vw, 235px" /></div>
		</figure>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;"><em>„Permiteţi-mi să consider acordarea acestui titlu în primul rând un omagiu adus României şi poporului român. Aş vrea să cred, în acelaşi timp, că onoarea pe care mi-o faceţi constituie un semn de încurajare şi speranţã. Nădăjduiesc de fapt că ţara mea îşi va găsi locul demn printre naţiunile democratice ale Europei, un loc din care a fost exclusă cu brutalitate prin lunga şi întunecoasa dictatură comunistă”</em></p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<h4 style="text-align: justify;"><strong>Alocuțiunea domnului Ambasador Bernard Boyer</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">Domnule,</p>
<p style="text-align: justify;">Dacă vă dau acest titlu este pentru că în Franța dacă am zis „este un domn”, am spus totul. Dacă insist este numai pentru că rangul pe care mi-l dă funcția pe care o ocup și țara pe care o reprezint mă autorizează a mă hazarda astăzi la a îndrăzni să ridic banalitatea existenței mele la înălțimea destinului Dumneavoastră.</p>
<p style="text-align: justify;">Dumneavoastră nu ați fost nici șef de stat, nici ministru, nici comandant de oști, nici academician, nici măcar ambasador. Dar nu ați avut nevoie de toate aceste titluri pentru a vă face un nume. Un nume pretutindeni recunoscut și respectat. Acest titlu nu l-ați dobândit fiind un tânăr cu mintea înfierbântată, cu gândul la plăceri, la aventuri sau la călătorii în țări exotice. Nu ați fost nici un Don Quijote care aleargă după un ideal și căruia îi place să apară în fața camerelor de televiziune.</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-8"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Dumneavoastră erați un tânăr care, ca mulți alți tineri, aparțineați unui partid și care, într-o zi, fără să îl căutați, v-ați întâlnit destinul. L-ați întâlnit într-o formă pe care o ia în mod regulat, de când cunoaștem istoria, și ați acționat asemenea unor figuri care au întâlnit și ele același destin.</p>
<p style="text-align: justify;">Acela al lui Iosif, care a refuzat să recunoască divinitatea faraonului, acela al personajelor tragediei grecești, care au refuzat să se supună nedreptății zeilor, acela al primilor creștini, care au refuzat să aducă sacrificii împăratului, iar, mai aproape de noi, catolicii englezi și protestanții francezi, care au refuzat să se supună arbitrajului regal.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-4"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="354" height="404" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-si-Ambasadorul-Boyer.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-si-Ambasadorul-Boyer.jpg 354w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-si-Ambasadorul-Boyer-263x300.jpg 263w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-si-Ambasadorul-Boyer-350x399.jpg 350w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-si-Ambasadorul-Boyer-260x297.jpg 260w" sizes="(max-width: 354px) 100vw, 354px" /></div>
		</figure>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Însă destinul pe care l-ați întâlnit Dumneavoastră este cu certitudine unul dintre cele mai redutabile printre acelea pe care le-ar putea întâlni un om, pentru că stalinismul, în forma lui cea mai sinistră, a adăugat la suprimarea victimelor plăcerea perversă a înjosirii preliminare.</p>
<p style="text-align: justify;">Iar când niște imitatori au vrut să impună altor țări cele ce s-au petrecut la Moscova în procesele din 1936, Dumneavoastră ați zis NU. Și aceasta v-a costat scump, adică 17 ani de recluziune și presiuni de tot felul, urmați de un regim de supraveghere. V-ați lăsat acolo, din păcate, ceea ce oamenii, pe bună dreptate, numesc cei mai frumoși ani din viață. Ați câștigat în schimb ceea ce doar câțiva oameni pot aprecia – respectul complet față de sine însuși și faptul de a putea trăi cu conștiința împăcată.</p>
<p style="text-align: justify;">Era normal ca după revoluție să jucați un rol important în țara Dumneavoastră pentru care sunteți un punct de referință. Eu nu pot, desigur, din rațiuni pe care le veți înțelege și care țin de esența funcției pe care o ocup, să vorbesc despre această perioadă a vieții Dumneavoastră. […]</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Cred că pot zice că nici o țară nu se poate compune numai din ființe de excepție.  Astfel, nu toți francezii sunt de Gaulle, după cum nu toți englezii pot fi Churchill și nici toți românii nu pot acționa așa cum ați acționat Dumneavoastră și unii dintre prietenii Dumneavoastră. Trebuie deci ca lucrurile să se facă deopotrivă și cu unii și cu ceilalți. Cred că, până la urmă, singurul lucru care separă ființele umane este existența unor oameni cum sunt cei care au vrut să vă impună convingerile și pretențiile lor.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="350" height="253" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-LO.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-LO.jpg 350w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-LO-300x217.jpg 300w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-LO-260x188.jpg 260w" sizes="(max-width: 350px) 100vw, 350px" /></div>
		</figure>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Nu se poate admite ca, cineva să vă impună să ziceți că binele e rău și răul e bine. Trebuie să refuzăm cu orice preț excepțiile de la această aserțiune. Nimic în viață nu este imprescriptibil, în afară de crimele împotriva umanității.</p>
<p style="text-align: justify;">Putem gândi, dar nu am avea dreptate, că purtarea Dumneavoastră și a unora dintre prietenii Dumneavoastră, este, pentru cei care nu au avut ocazia să treacă prin ceea ce ați trecut Dumneavoastră, un fel de reproș în viață. Ei bine, eu cred că este exact invers.</p>
<p style="text-align: justify;">Una din grațiile pe care umanitatea le-a dobândit este exact acest fenomen comunitar care face ca un întreg grup să beneficieze de ceea ce unul singur face.</p>
<p style="text-align: justify;">Grație Dumneavoastră și grație unui număr de oameni, România de astăzi este o Românie liberă, iar toți românii, oricine ar fi ei și orice ar fi făcut, să recunosc în Dumneavoastră. Dacă aș fi fost teolog, aș zice că aceasta este o taină a comuniunii în sacru într-un fel aplicat universului laic. […]</p>
<p style="text-align: justify;">Și nu aș putea încheia mai bine în ceea ce vă privește decât apelând la ajutorul unuia dintre marii Dumneavoastră poeți, un mare poet marcat de influența germană. Și fac acest lucru întrucât nu pot pretinde că dețin monopolul cuvântului; de fapt toată Europa vă zice ceea ce vă zis și eu acum: „Fiii tăi trăiască numai în frăție…” și sar câteva versuri pentru a vă zice: „Dulce Românie, asta ți-o doresc.”</p>
<p style="text-align: justify;">În numele Președintelui Republicii Franceze și în virtutea puterilor date mie, Vă fac Ofițer al Legiunii de Onoare.</p>
<p style="text-align: right;">6 octombrie 1995</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="580" height="407" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Legiunea-de-Onoare-in-ziar.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Legiunea-de-Onoare-in-ziar.jpg 580w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Legiunea-de-Onoare-in-ziar-300x211.jpg 300w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Legiunea-de-Onoare-in-ziar-350x246.jpg 350w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Legiunea-de-Onoare-in-ziar-260x182.jpg 260w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-Legiunea-de-Onoare-in-ziar-500x351.jpg 500w" sizes="(max-width: 580px) 100vw, 580px" /></div>
		</figure>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">În unul dintre ultimele lui interviuri, conștient parcă de sfârșitul care se apropia, Corneliu Coposu declara:</p>
<p style="text-align: justify;"><em>„În fond nu e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă această idee triumfă și dacă ea este îmbrăţișată de prietenii mei și de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu este semnifi cativă”</em></p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-ofiter-al-legiunii-de-onoare/">Corneliu Coposu – Ofițer al Legiunii de Onoare – alocuțiunea Ambasadorului Franței</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-ofiter-al-legiunii-de-onoare/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cei care întorc brazda – de Corneliu COPOSU</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/cei-care-intorc-brazda-de-corneliu-coposu/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/cei-care-intorc-brazda-de-corneliu-coposu/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 19 Nov 2016 05:00:37 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3680</guid>

					<description><![CDATA[<p>Pe acest pământ roditor, întreaga suflare trăiește cu freamăt evlavios apogeul străduințelor agricole. Ogoarele sunt răscolite cu patimă de pluguri sârguincioase, iar semințele se cufundă cu voluptate în căldura ocrotitoare a brazdei. Pe sub fâlfâiri de stoluri, care vin credincioase la noi din țări mai calde și mai ocolite de crivățul destinului, se mișcă harnică, [&#8230;]</p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/cei-care-intorc-brazda-de-corneliu-coposu/">Cei care întorc brazda – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: justify;">Pe acest pământ roditor, întreaga suflare trăiește cu freamăt evlavios apogeul străduințelor agricole. Ogoarele sunt răscolite cu patimă de pluguri sârguincioase, iar semințele se cufundă cu voluptate în căldura ocrotitoare a brazdei. Pe sub fâlfâiri de stoluri, care vin credincioase la noi din țări mai calde și mai ocolite de crivățul destinului, se mișcă harnică, atât de necăjita noastră Națiune, credincioasă până la sacrificiul vieții, iubirii pline de cumințenie smerită, pentru ogorul dătător de viață.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu simțul lui profund realist, plugarul își dă seama că esențială pentru izbăvirea tuturor frământărilor și necazurilor omenești, este pâinea. De aceea și muncește din răsărit până în apusul zilei, cu încredere în viață și în respectul ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Aflat între cer și pământ, ca o verigă a existenței veșnice, țăranul român rabdă poverile și nevoile neamului său, socotind, cu îngăduință înțeleaptă, ca peste toate bucuriile și necazurile trecătoare, stăpânește neclintită aceeași împărăție a soarelui etern. Sminteala vremelnică a timpului și iureșul nechibzuit al clipei, nu lasă urme în gândurile lui. El știe să distingă, din instinct, bunul, de rău și alege, fără greș, sămânța realității, de amăgirea iluziei. Vadurile râurilor noastre au purtat prea multă apă peste pietrele care rămân, pentru că el să mai fie surprins de vreo vitejie.</p>
<p style="text-align: justify;">Uitându-se senin, din povara binecuvântată a muncii, la încleștarea fără rost care întunecă viața țării, inima-i poartă mângâierea pe care i-o dă credința nestrămutată în mai bine și înțelegerea amară, născută din atâtea încercări.</p>
<p style="text-align: justify;">Țăranul care adâncește brazda, prinde mai ușor șoapta destinului, întărindu-și încrederea nemărginită în hotarul pământului său, în țara lui, în viitorul Neamului. Angajat, până la limitele efortului suportabil, în profunda taină a creației, plugarul nostru stă lângă altarul de unelte ale muncii de la țară, ca o pildă vie pentru toți și răspândește un îndemn tăcut, dar puternic ca o poruncă, acelora care și-au rătăcit, în freamătul acestor timpuri, rostul existenței. Plugul lui străpunge viguros glia ieșită de sub nea și brazdă proaspătă așterne, sub lumina soarelui, grădina care va rodi pentru toți hrana anilor ce vin.</p>
<p style="text-align: justify;">Toate acțiunile noastre, ar trebui să fie stăpânite acum de această veșnic nouă înfrățire de sezon a țăranului, cu brazda plină de făgăduințe.</p>
<p style="text-align: justify;">Și toate gândurile noastre bune, ar trebui să le trimitem truditorilor pământului, legați cu dragoste de veacuri de glia țării, bătută acum, cu asprime, de aceleași desgrădite vijelii ale vremii.</p>
<p style="text-align: justify;">Cei care întorc brazda pe toate ogoarele întinderii românești, pecetluiesc cu trudă binecuvântată adevărul pe care unii dintre noi nu mai vor să-l înțeleagă: țara românească, țara cea adevărată, sunt ei.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>&nbsp;de Corneliu&nbsp;COPOSU / Dreptatea, 5 aprilie 1946</strong></p>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/cei-care-intorc-brazda-de-corneliu-coposu/">Cei care întorc brazda – de Corneliu COPOSU</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/cei-care-intorc-brazda-de-corneliu-coposu/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>70 de ani de la falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/70-ani-de-la-falsificarea-alegerilor/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/70-ani-de-la-falsificarea-alegerilor/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 19 Nov 2016 03:00:35 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<category><![CDATA[Opinii]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3676</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/70-ani-de-la-falsificarea-alegerilor/">70 de ani de la falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">După falsificarea alegerilor, Iuliu Maniu a înaintat un memoriu către Naţiunile Unite, prin Departamentul de Stat american, care a acceptat să facă acest oficiu, dar nu s-a mai aflat nimic despre soarta lui.</p>
<p style="text-align: justify;">În acele ultime zile înainte de deschiderea parlamentului, s-a judecat procesul intentat împotriva preşedinţilor secţiilor de votare, pentru infracţiunea de fals şi furt al voinţei naţionale. Din partea P.N.Ţ., s-au prezentat la proces, printre avocaţi, Emil Otulescu, Nicolae Penescu, Virgil Veniamin, Victor Popovici, Iosif Toma Popescu. Preşedintele Tribunalului, judecătorul Gali, nici n-a vrut să dea cuvântul avocaţilor, spunând că acţiunea este stinsă prin amnistie.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Într-adevăr se amnistiase falsul în acte publice.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Pe data de 29 noiembrie a fost convocată Delegaţia Permanenţă a P.N.Ţ., lărgită cu cei 32 de deputaţi repartizaţi de comunişti, şi s-a hotărât să nu se prezinte la lucrările parlamentului ilegal.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe 30 noiembrie a fost convocat <strong>Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ.</strong>, pentru analizarea situaţiei politice şi ratificarea hotărârilor luate până atunci.</p>
<p style="text-align: justify;">Toţi liderii opoziţiei îl sfătuiseră pe Rege să nu legalizeze parlamentul.</p>
<p style="text-align: justify;">Şefii opoziţiei, şi în special <strong>Maniu</strong>, s-au interesat în mai multe rânduri la misiunile străine, insistând să se intervină pentru ca protestelor lor să li se dea un răspuns util, înainte de a fi prea târziu „pentru a se putea repara situaţia politică creată de rezul­tatul fals al alegerilor”.</p>
<p style="text-align: justify;">Prin comunicatul celor trei partide din opoziţie se sublinia faptul că au arătat opiniei publice din ţară şi Marilor Puteri Aliate planul violării voinţei poporului român de către guvernul Groza:</p>
<p style="text-align: justify;">„<em>…Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Social-Democrat Independent au rămas până la sfârşit în alegeri cu toate abuzurile şi agresiunile îndreptate contra lor şi contra majorităţii alegătorilor, numai pentru a dovedi, fără nici o îndoială, că guvernul venit la putere fără nici un sprijin popular rămâne la putere contra voinţei naţionale.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Credincioşi principiilor democratice consimţite de acordurile de la Yalta şi Moscova şi idealurilor care însufleţesc Naţiunile Unite, aceste partide declară alegerile organizate în astfel de condiţii ca lipsite de orice bază de drept şi în conse­cinţă nule şi neavenite</em>”. (Maniu, Brătianu, Petrescu).</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>IULIU MANIU A AVERTIZAT PENTRU ULTIMA OARĂ PE REGE CĂ DACĂ VA ACCEPTA SĂ CONLUCREZE CU ACTUALUL PARLAMENT, ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ EL CONTRIBUIE LA NĂRUIREA MONARHIEI.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Din sursele Palatului (de la mareşalul Palatului, n.n.) s-a aflat că în timpul audienţei la Rege pe 30 noiembrie, Iuliu Maniu a ridicat următoarele probleme:</p>
<p style="text-align: justify;">A arătat modul cum s-au desfăşurat alegerile, menţionând că din această cauză P.N.Ţ. nu va participa la lucrările parlamentului.</p>
<p style="text-align: justify;">A cerut Regelui să adopte o atitudine de arbitru conform rolului constituţional pe care îl joacă.</p>
<p style="text-align: justify;">Prezentând unele documente, Iuliu Maniu a căutat să convingă pe Rege că P.N.Ţ ar fi racolat în realitate <strong>80% din totalul voturilor</strong>, dacă nu ar fi existat ingerinţele şi falsurile</p>
<p style="text-align: justify;">Apoi, adresându-i-se într-un mod foarte solemn monarhului, i-a declarat că aceste voturi nu sunt nici ale P.N.Ţ. şi nici ale sale, ele constituie <strong>adeziunea masivă a poporului pentru monarhie</strong>.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţara s-a manifestat într-un iureş general pentru Rege. De aceea, monarhul tre­buie să înţeleagă acest lucru acum cât mai are timp, mâine, când nu vor mai exista alte rezistenţe, comuniştii vor da asaltul definitiv şi poate hotărâtor asupra monarhiei. De aceea, monarhul nu trebuie să neglijeze ţara care astăzi îi mai poate da un sprijin.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc constituie puterea de rezistenţă a naţiunii împotriva înstrăinării neamului şi a distrugerii aşezămintelor istorice.</p>
<p style="text-align: justify;">Războiul civil nu este inevitabil, dar el va folosi numai comuniştilor, monarhia nu va avea nimic de câştigat.</p>
<p style="text-align: justify;">Astfel, numărul infim al comuniştilor nu va putea menţine puterea după ce ar­matele sovietice se vor retrage din ţară.</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu a îndemnat apoi pe Rege să aibă o atitudine concordantă cu discuţiunile internaţionale care s-au purtat şi cu cele stabilite între marile puteri.</p>
<p style="text-align: justify;">Un parlament nerecunoscut de cele două mari puteri nu poate fi recunoscut de Rege, deoarece acesta este mandatul celor trei mari puteri.</p>
<p style="text-align: justify;">Nu poate fi neglijat printr-o acţiune punctul de vedere al unei singure puteri, chiar când ne găsim în situaţia critică de astăzi.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc nu va acorda un certificat de recunoaştere parlamentului actual, deputaţii naţional-ţărănişti nu pot participa decât la alcătuirea unei adunări legislative care să fie expresiunea liberă a naţiunii întregi.</p>
<p style="text-align: justify;">Revenit de la Palat, Iuliu Maniu s-a adresat Comitetului Central prezentând o analiză pertinentă a vieţii politice.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Discursul lui Iuliu Maniu în fața Comitetului Central</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">„Onorat Comitet Central Executiv,</p>
<p style="text-align: justify;">Ne-am luat îngăduinţa să vă convocam la o şedinţă extraordinară, datorită evenimentelor extraordinare pe care le-a înregistrat ţara noastră în ultimul timp. Ne-am întrunit a doua zi după victoria categorică pe care a recoltat-o Partidul Na­ţional-Ţărănesc în alegerile generale.</p>
<p style="text-align: justify;">Acesta este adevărul. Partidul nostru a câştigat considerabile majorităţi în alegeri şi a biruit în mod strălucit.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a fost doborât. Opinia publică a ţării s-a pronunţat cu hotărâre şi curaj împotriva lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul trebuie să plece şi să lase locul unui guvern sprijinit de opinia publică, par el se cramponează de putere şi vrea să-şi justifice, prin falsificări şi teroare prezenţa la conducerea ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să sărbătorească victoria pe care a recoltat-o în aceste alegeri. Rezultatul acestei victorii este întunecat de manoperele condamnabile ale guvernului. Dar nu va întârzia să-şi arate roadele bune pentru neamul românesc şi viitorul ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">Care era scopul partidului nostru în aceste alegeri?</p>
<p style="text-align: justify;">Era acela de a dovedi că naţiunea română este conştientă de drepturile sale şi gata să apere, cu preţ de sacrificiu, libertăţile publice. Era acela de a arăta ţării şi străinătăţii că noi suntem acei care reprezentăm cu adevărat opinia publică a ţării. Aceste obiective au fost atinse.</p>
<p style="text-align: justify;">Am dovedit lumii întregi că poporul român are o conştiinţă naţională care nu mai poate fi discutată. Am dovedit că neamul românesc, în imensa lui majoritate, este cu noi.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc a provocat căderea faptică a acestui guvern în alegeri. Este al doilea guvern pe care opinia publică l-a dezavuat, prin votul ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Domniile voastre, care sunteţi fruntaşii partidului nostru cunoaşteţi prea bine peripeţiile prin care a trecut ţara şi prin care am trecut cu toţii de la ultima şedinţă a Consiliului Executiv.</p>
<p style="text-align: justify;">Cunoaşteţi abuzurile incalificabile ale guvernului, protestele noastre, regimurile de teroare exercitate de către guvern şi noianul fărădelegilor pe care dictatura înstăpânită prin forţă la cârma statului român l-a revărsat peste noi. Cunoaşteţi activitatea desfăşurată de conducerea partidului, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să credeţi că, conducerea centrală a partidului şi-a făcut cu prisosinţă datoria, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi. Ea a dovedit tuturor naţiunilor civilizate prigoana barbară la care este supus neamul românesc.</p>
<p style="text-align: justify;">În această zi în care sărbătorim victoria conştiinţei naţionale împotriva nedreptăţii şi opresiunii, trebuie să aducem închinarea noastră poporului român care ne-a ascultat cu credinţă îndrumările şi a stat neclintit alături de steagul partidului nostru, pe care l-am dus la biruinţă.</p>
<p style="text-align: justify;">Să ne plecăm în faţa amintirii acelora care s-au jertfit pentru libertate, pentru triumful dreptăţii româneşti. Jertfa lor nu va fi zadarnică. Dumnezeu să-i ierte.</p>
<p style="text-align: justify;">Victoria noastră electorală a fost furată prin teroare, prin minciună, prin tâlhărie Şi prin falsuri încă necunoscute. Guvernul a nesocotit voinţa obştească exprimată în alegeri şi a proclamat, cu o îndrăzneală şi cu o neruşinare care a uimit ţara şi străinătatea, un parlament străin de voinţa şi sufletul naţiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">Parlamentul convocat de guvern este o ficţiune, o înşelătorie, cum nu a cunoscut ţara românească.</p>
<p style="text-align: justify;">Sunteţi chemaţi să hotărâţi atitudinea Partidul Naţional-Ţărănesc faţă de acest Parlament. Delegaţia Permanentă a partidului vă propune un proiect de rezoluţie. Vă rog să-l examinaţi şi să-l discutaţi. Vă rog să cereţi toate lămuririle pe care le veţi crede de cuviinţă şi în urma lor să decideţi linia de conduită a partidului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Voi face aici unele precizări iniţiale.</p>
<p style="text-align: justify;">Criza din România este în legătură directă cu situaţia internaţională. Dar acţiunea noastră şi tactica partidului nostru este şi rămâne cu totul independentă de alţi factori, determinată exclusiv de interesele permanente ale neamului românesc, izvorâtă din aprecierea noastră suverană, asupra evenimentelor. Este însă firesc să fim preocupaţi de atitudinea adoptată în această criză de Factorul Constituţional si de Marile Puteri.</p>
<p style="text-align: justify;">Am fost onorat de prilejul de a înfăţişa Majestăţii Sale Regelui punctul nostru de vedere în legătură cu recentele alegeri şi urmările lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Am sfătuit pe Maiestatea Sa să nu acorde acestui parlament născut din violență, fraudă şi falsuri, cinstea înaltei sale prezenţe la mascarada deschiderii lui, organi­zată de guvern.</p>
<p style="text-align: justify;">Convingerea noastră sinceră este că o adunare de oameni străini de interesele şi sufletul naţiunii, de oameni refuzaţi categoric de opinia publică românească, nu are dreptul să se numească «Parlament» şi nu are dreptul să se bucure de prezenta Suveranului la inaugurarea lucrărilor lui.</p>
<p style="text-align: justify;">În privinţa Marilor Puteri, noi am cerut ca aceste alegeri, în care prevedeam că guvernul va dezlănţui toată gama abuzurilor şi ilegalităţilor, să fie supravegheate şi controlate de trimişi ai Marilor Puteri. Marile Puteri însă nu s-au înţeles în această problemă şi alegerile s-au desfăşurat fără prezenţa acestor supraveghetori şi controlori. Din fericire însă, informaţiile pe care Puterile Mari le-au adunat în cursul acestor alegeri au fost suficiente pentru a dovedi străinătăţii cele întâmpla­te.</p>
<p style="text-align: justify;">Emisarii Marilor Puteri, pe care nici vigilenţa guvernului nu i-a putut îndepărta de la îndeplinirea obiectivă a datoriei lor, au constatat o dată cu ţara noastră întreagă că alegerile din România au însemnat un lanţ nesfârşit de abuzuri, furturi, teroare, înşelăciune şi falsuri în acte publice.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a nesocotit obligaţiile sale contractate faţă de Marile Puteri. El nu şi-a respectat angajamentele luate în temeiul hotărârii de la Moscova.</p>
<p style="text-align: justify;">Dintru început el a inaugurat un regim de opresiune şi teroare cruntă, născut din structura atitudinii sale dictatoriale.</p>
<p style="text-align: justify;">Noi am ştiut că acest guvern nu va face alegeri libere. Căci dacă el ar fi respec­tat libertăţile publice şi ar fi organizat alegeri libere, ar fi trebuit să părăsească puterea, ceea ce nu era în intenţia sa.</p>
<p style="text-align: justify;">Dacă rezultatul acestor alegeri nu a fost îndepărtarea acestui guvern, aşa cum era firesc, în schimb alegerile din România ne-au oferit prilejul de afirmare a marilor virtuţi ale poporului nostru şi ocazia strălucită de demonstrare a forţei invincibile a partidului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Am crezut cu tărie în virtuţile neamului românesc şi în puterea lui de luptă pentru libertate.</p>
<p style="text-align: justify;">Toate abuzurile guvernului s-au dovedit a fi infructuoase faţă de calităţile ex­cepţionale ale poporului român. Guvernul a rămas într-o minoritate ridicolă, nereuşind să colecteze nici măcar 15% din voturile exprimate.</p>
<p style="text-align: justify;">Desigur că suntem dureros impresionaţi de împrejurarea că ţara noastră, da­torită unor circumstanţe grele, nu a reuşit să ajungă la înălţimea practicilor constituţionale de a trage concluzia victoriei strălucite pe care a avut-o partidul nostru în alegeri. Aceasta însă nu ne împiedică să pretindem ca neamul românesc să fie guvernat conform voinţei lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc reclamă puterea în numele popularităţii covârşitoare pe care a dovedit-o, în numele opiniei publice româneşti care i-a acordat încredere. Partidul nostru nu se sperie de prevestiri sumbre şi nu crede în teoria imposibilităţii de a fi guvernată astăzi ţara românească. El ştie să trateze probleme­le zilei, el ştie să trateze cu oameni şi cu state şi este singur în stare să înfrunte toate greutăţile şi să netezească toate piedicile care s-ar ivi în drumul său.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc s-a născut cu o sută de ani în urmă, pe Câmpia libertăţii. După unirea de la Alba Iulia, el s-a alăturat mişcării puternice a ţăranilor din Vechiul Regat, condusă de dl Ion Mihalache.</p>
<p style="text-align: justify;">Am fost întâmpinaţi cu obiecţiuni privind această închegare de forţe ţărăneşti si ni s-a contestat aderenţa faţă de „ţărănoii lui Mihalache” iar noi am răspuns: «Partidul Naţional din Ardeal a ieşit din Adunarea ţărănoilor de la 1848». De la aceste începuturi, Partidul Naţional-Ţărănesc, sprijinind toate acţiunile mari şi folositoare neamului românesc, a ajuns astăzi nu numai cel dintâi partid al Români­ei, dar şi cea mai înaltă forţă politică din sud-estul Europei.</p>
<p style="text-align: justify;">În tot cursul existenţei sale, el a fost cheagul conştiinţei naţionale şi al rezistenţei româneşti. în evoluţia naţional-politică şi istorică a neamului nostru, Partidul Na­ţional-Ţărănesc şi-a adus contribuţia lui covârşitoare.</p>
<p style="text-align: justify;">Programul economic, social şi cultural al acestei ţări este indestructibil legat de acest partid.</p>
<p style="text-align: justify;">Astăzi Partidul Naţional-Ţărănesc este din nou gata de luptă. El nu se teme de adversari şi nu se lasă impresionat de forţa lor. Neamul românesc a avut întot­deauna adversari. Dar niciodată nu a fost înfrânt de adversari, ci de păcatele lui proprii. Nu ne înspăimântă puterea adversarilor. Statele puternice şi mari au năvălit în trecut asupra ţării noastre. Forţa lor era înspăimântătoare şi dăinuirea lor părea fără sfârşit. Totuşi ele s-au prăbuşit şi neamul românesc a supravieţuit opresiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">Multe popoare puternice a cuprins istoria în paginile sale dar a înregistrat şi prăbuşirea lor. Imperiul roman, hunii, forţa lui Genghis-Han, au rămas de dome­niul amintirii. În schimb a supravieţuit Grecia antică mică datorită valorii spirituale care a reprezentat-o în evoluţia civilizaţiei omeneşti.</p>
<p style="text-align: justify;">Să nu ne înspăimântăm de adversităţi. Să cultivăm iubirea de neam şi nici o ameninţare nu va putea înfrânge dreptatea cauzei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Astăzi neamul românesc, puţin cunoscut în trecutul apropiat, a ajuns centrul de gândire şi preocupare a forurilor internaţionale.</p>
<p style="text-align: justify;">Conducerea partidului nostru a depus toate stăruinţele pentru ca atenţia Popoarelor civilizate să fie îndreptată spre suferinţele noastre. Aceste stăruinţe au fost încununate de succes.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Ţărănesc a militat pentru solidarizarea tuturor românilor conştienţi în acţiunea de salvare a libertăţii şi independenţei acestui neam. Si neamul românesc în covârşitoarea lui majoritate şi-a închinat lupta şi rezistenţa pentru triumful dreptăţii româneşti, sub steagul partidului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc cu acest prilej formaţiunilor politice naţionale care au colaborate partidul nostru pentru realizarea celor mai sfinte obiective româneşti: Partidul Naţional-Liberal de sub conducerea dlui Constantin Brătianu şi Partidul Social Democrat Independent, condus de dl Constantin Titel Petrescu.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc de asemenea Comitetului Central Executiv, ofiţerilor luptei noastre pentru patriotismul lor, pentru sacrificiile aduse în interesul luptei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Şi îndeosebi mulţumesc colaboratorilor mei apropiaţi, care au meritul d căpetenie pentru triumful cauzei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">În primul rând, marelui meu prieten dl Ion Mihalache.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu bărbăţia care îl caracterizează, cu talentul şi cu inima lui oţelită în atâtea vijelii, cel dintâi dintre fruntaşii noştri nu s-a lăsat intimidat de loviturile nedrepte ale adversarilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Duşmanii democraţiei şi ai ideii naţionale au încercat să îl doboare. Au încercat să doboare pe cel mai autentic exponent al ţărănimii. Dar nu au reuşit.</p>
<p style="text-align: justify;">Noi am stat zid în jurul lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Dl Mihalache a rămas în fruntea luptei neclintit. Forţa lui morală şi intelectuală a rămas pavăză nebiruită în slujba neamului românesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Dl Mihalache merge înainte, pe drumul lui, pe drumul neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc dlui vicepreşedinte Mihai Popovici pentru munca fără regret pe care a desfăşurat-o în acţiunea întreprinsă de partidul nostru. Mi-a fost un sincer şi înţelept sfătuitor şi un conducător intransigent şi dârz al luptei.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc harnicului şi neobositului secretar general Nicolae Penescu pentru rodnica activitate pe care a desfăşurat-o. D-sa ne-a pus la dispoziţie calităţile mari cu care este înzestrat şi excepţionala sa putere de muncă.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc domnilor secretari generali adjuncţi Nicolae Pascu, Corneliu Coposu şi Virgil Veniamin pentru activitatea deosebită pe care au desfăşurat-o neobosiţi în interesul cauzei noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Volume nenumărate de acte, memorii şi scrisori stau mărturie vie a muncii uriaşe ce au prestat în aceste vremuri atât de grele pentru partid şi neam.</p>
<p style="text-align: justify;">Un cuvânt deosebit de mulţumire adresez vrednicilor gazetari care străbătând obstacole neînchipuit de grele au condus în coloanele presei noastre, partea hotărâtoare din lupta Partidului Naţional-Ţărănesc, domnii Nicolae Carandino, Zaharia Boilă, Popescu-Mehedinţi, Constantin Hagea.</p>
<p style="text-align: justify;">Adresez special mulţumiri reprezentantului partidului în guvern dl Emil Haţieganu, care s-a achitat în mod strălucit de o penibilă îndatorire, pe care i-am impus-o. Domnia sa s-a supus supliciului de a sta într-o societate pe care n-a agreat-o şi care nu a meritat nici cea mai mică consideraţie. A luat asupra sa riscuri, a suportat reproşuri şi persecuţii susţinând întotdeauna linia dreaptă a vederilor noastre. Îi mulţumesc din toată inima.</p>
<p style="text-align: justify;">Mulţumesc în sfârşit tuturor luptătorilor români care deasupra oricăror dificultăţi şi-au pus drept ţintă triumful naţiunii române.</p>
<p style="text-align: justify;">Generaţia acestor zile va ocupa în analele politice ale neamului românesc un loc de cinste iar lupta ei va aduce, fără îndoială, roade bune în apropiatul viitor.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să daţi ascultare proiectului de rezoluţie pe care îl va citi secretarul general:</p>
<h5 style="text-align: justify;"><strong>REZOLUŢIE</strong></h5>
<p style="text-align: justify;">Comitetul Central al Partidului Naţional-Ţărănesc, din care fac parte de drept parlamentarii, s-a întrunit azi 30 noiembrie 1946, în şedinţă extraordinară pentru a hotărî asupra atitudinii partidului faţă de alegerile de la 19 noiembrie şi de parlamentul care a rezultat din ele. S-a ascultat expunerea dlui Preşedinte.</p>
<p style="text-align: justify;">Comitetul Central aduce omagiul său naţiunii române, care a înţeles că în aceste alegeri sunt puse în cumpănă interesele de viaţă ale neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Înainte de alegeri, a suferit teroarea dezlănţuită de Partidul Comunist şi de aparatul de Stat, care a fost astfel încadrat încât să fie totdeauna la dispoziţia acestui partid. Guvernul s-a reorganizat la 7 ianuarie 1946, în sensul rezoluţiilor de la Moscova şi a celor trei Mari Puteri Aliate.</p>
<p style="text-align: justify;">Atât prin declaraţia din 8 ianuarie, cât şi prin angajamentele formale şi precise luate de către primul ministru în numele său, guvernul s-a legat faţă de Aliaţi şi faţă de tară să restabilească libertăţile cetăţeneşti cele mai elementare, adică dreptul de a manifesta în adunări sau prin presă, de a se bucura de siguranţa persoanei şi a averii, de protecţia legii, de a fi ferit de abuzuri şi arbitrar.</p>
<p style="text-align: justify;">Îndeosebi s-a menţionat libertatea acţiunii politice pentru Partidele Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal. În aceste condiţii, Partidul Naţional-Ţărănesc a consimţit să-şi trimită în acest guvern reprezentantul său.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul nu a înţeles să execute aceste angajamente.</p>
<p style="text-align: justify;">A limitat numărul ziarelor permise Partidului Naţional-Ţărănesc la două oficioase, «Dreptatea» la Bucureşti şi „Patria” la Cluj şi la două reviste săptămânale, destinate satelor. Puţin timp după apariţie „ Patria ” a fost împiedicată să mai fie tipărită. Cenzura a interzis „Dreptăţii” să atace problemele cele mai grave sau să denunţe numeroasele cazuri de teroare săvârşite peste tot în ţară, contra noastră. Curând după intrarea în vigoare a Acordului de la Moscova, adunările partidului nostru nu au mai fost posibile.</p>
<p style="text-align: justify;">Casele de sfat au fost atacate şi devastate, au căzut asasinaţi numeroşi fruntaşi.</p>
<p style="text-align: justify;">Chiar şedinţele congreselor noastre au fost împiedicate cu violenţă şi partici­panţii atacaţi de bande înarmate. Din nou s-au comis asasinate.</p>
<p style="text-align: justify;">În acelaşi timp mulţi membri ai partidului au fost percheziţionaţi, arestaţi, li s-au înscenat procese, au fost eliminaţi din funcţiile sau serviciile ce le aveau, fără altă vină decât aceea de a gândi altfel decât regimul de la cârma ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">Sute de mii de intelectuali şi muncitori şi-au pierdut pâinea zilnică.</p>
<p style="text-align: justify;">Armata şi funcţionarii de toate categoriile au fost cu deosebire loviţi. Sub pretext că se reduc cadrele ofiţereşti, au fost îndepărtaţi din oştire cei mai de frunte ofiţeri.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul se obligase să facă alegeri libere şi nestingherite până cel târziu în luna mai. Legea electorală a fost publicată abia la 15 iulie şi alegerile s-au fixat la 9 noiembrie, pentru ca în acest timp, Partidul Comunist să poată fi stăpân pe armată, Pe administraţia de stat, pe magistratură şi chiar pe biserică.</p>
<p style="text-align: justify;">Legea electorală a fost astfel întocmită încât ea permitea falsificarea totală a alegerilor. Graţie acestei legi, milioane de cetăţeni n-au fost înscrişi în registrele electorale, iar după ce unii au fost totuşi înscrişi, comitetele comuniste care supravegheau întocmirea listelor, au şters aproape jumătate dintre ei. Aceasta nu a fost de ajuns şi de aceea cărţile de alegător nu au fost împărţite decât în minimă parte, celor rămaşi pe liste. Certificatele nedistribuite titularilor au fost date la agenţi comunişti care au votat şi de zece ori.</p>
<p style="text-align: justify;">Nici unul din aceste mijloace nu a părut guvernului că îi asigură succesul Mulţi dintre candidaţii noştri au fost arestaţi şi schingiuiţi. Cei mai mulţi n-au putut ajunge la secţiile de votare. Unii care au scăpat de urgie au fost împiedicaţi să intre în secţia de votare, pentru ca urnele să poată fi umplute cu buletine pe care 7 ştampilase „ Votat” pe lista guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">S-a făcut numărătoarea voturilor, după ce delegaţii partidelor de opoziţie, care putuseră pătrunde în sălile de vot, au fost îndepărtaţi cu forţa sau au fost ţinuţi la mare distanţă de masa preşedintelui secţiei de votare, iar numeroşii delegaţi ai guvernului militari şi elemente de şoc comuniste, au fost aşezate între preşedinte şi reprezentanţii opoziţiei, în aşa fel încât aceştia să nu poată vedea ce citeşte preşedintele.</p>
<p style="text-align: justify;">Buletinele au fost imediat arse. Nici aşa rezultatele nu au părut suficiente. S-a mers direct la fals în acte publice, de către preşedinţii secţiilor de votare, în complicitate cu prefecţii şi şefii cluburilor B.P.D.</p>
<p style="text-align: justify;">Falsificarea grosolană şi totală a alegerilor a fost înlesnită de împrejurarea că preşedinţii secţiilor de votare au fost numiţi în cea mai mare parte dintre şefii de cabinet, secretarii, responsabilii comunişti şi ofiţerii P.C.R.-işti.</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedinţii birourilor electorale judeţene, ai secţiilor de votare, prefecţii, toţi instigatorii şi complicii la falsuri, asasinate şi violenţe comise vor fi daţi în judecată pe tot cuprinsul ţării.</p>
<p style="text-align: justify;">În numeroase cazuri, Ministerul de Interne a schimbat încă o dată şi rezultatele astfel ticluite la judeţe. Acesta imensă fraudare a voinţei naţiunii a provocat însă reacţiuni, în mai toate judeţele. Alegătorii-ţărani au cerut să vadă urnele înainte de votare şi să citească cinstit rezultatele de pe buletine…</p>
<p style="text-align: justify;">Ţărănimea a votat aproape în unanimitate cu Partidul Naţional-Ţărănesc. Majoritatea muncitorimii de la calea ferată şi de la marile întreprinderi a votat Partidul Naţional-Ţărănesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Armata, care a suferit cel mai susţinut atac al Partidului Comunist, prin organul politic al aşa zisei E.C.P. (educaţie, cultură, propagandă), a dat voturile Partidului Naţional-Ţărănesc în mare măsură.</p>
<p style="text-align: justify;">Femeia română, ca în trecutul acestui neam, a fost în rândul întâi al luptei, îndemnând pe bărbaţi şi dând ea pildă de curaj şi conştiinţă românească.</p>
<p style="text-align: justify;">Tineretul, pe care Partidul Comunista încercat de prisos să îl ademenească, s-a aruncat în luptă cu voinţă şi spirit de sacrificiu, dovedite de numeroasele victime pe care el le-a dat.</p>
<p style="text-align: justify;">Chiar funcţionarii se stat au rezistat ameninţărilor şi presiunilor, intelectualii, micii meseriaşi şi comercianţii au votat în mare număr partidul nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite, faţă de care guvernul român îşi luase angajamente speciale şi formale, prin mijlocirea primului său ministru, au înfăţişat în notele din 27 mai, 14 iunie, 20 octombrie şi 15 noiembrie carenţa în care se găsea guvernul român din cauza neîndeplinirii acestor obligaţii. Guvernul Groza nu numai că a arătat indiferenţă acestor demersuri, dar a reproşat celor două Mari Puteri, în termeni inadmisibili, amestecul lor în treburile interne ale României.</p>
<p style="text-align: justify;">Prin notele din 15 noiembrie, cele două guverne aliate resping cu drept cuvânt învinuirile. România a devenit obiectul de atenţie al opiniei publice mondiale, care a văzut în ţara noastră un factor de mare importanţă pentru pacea Europei. Această opinie publică este azi foarte bine informată şi ea a primit cu mare interes apelul adresat democraţiilor lumii în numele Partidului Naţional-Ţărănesc, Partidului Naţional-Liberal şi Partidului Social-Democrat Independent.</p>
<p style="text-align: justify;">Imensitatea falsificării alegerilor din România a indignat lumea civilizată.</p>
<p style="text-align: justify;">Dispreţul regimului comunist de aici faţă de principiile mari şi sfinte care stau la temelia Organizaţiei Naţiunilor Unite.</p>
<p style="text-align: justify;">Ultrajul adus naţiunii române prin furtul generalizat şi organizat după alegeri, drept pedeapsă pentru votul dat contra regimului, sunt preocuparea presei mondia­le şi a cancelariilor responsabile de soarta lumii. Această indignare nu e întrecută decât de admiraţia ţărilor civilizate, pentru strălucita dovadă de rezistenţă naţiona­lă si conştiinţă cetăţenească, dată de poporul român. Ţara noastră poate fi judecată ca fiind în drept să stea alături de adevăratele democraţii europene, prin minunatul examen pe care poporul român l-a dat la aceste alegeri, opunându-se cu o vigoare admirabilă tendinţelor antinaţionale şi nedemocratice ale guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Naţiunea a spălat ruşinea pe care a putut să o arunce asupra ei guvernul, care a nesocotit aranjamentele solemne luate faţă de cele trei Mari Puteri şi de lumea civilizată. A doua zi după victorie, Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să fie la înălţimea la care s-a ridicat naţiunea şi cu deosebire ţărănimea care i-a dat toată încrederea sa.</p>
<p style="text-align: justify;">Naţiunea respinge acest parlament, pe care nu l-a ales şi care deci nu poate reprezenta voinţa ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Ieşit din fals şi violenţă el nu există nici pentru ţara românească, nici pentru străinătate. Ca şi Divanul ales de caimacamul Vogoride, acest parlament trebuie înlăturat, fiindcă el primejduieşte liniştea şi cele mai de căpetenie interese ale neamului. în urma celor expuse, Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ.:</p>
<ol style="text-align: justify;">
<li>Aduce cel mai sincer omagiu cetăţenilor români care, ridicându-se peste toate ademenirile şi ameninţările, prin vot au salvat onoarea ţării.</li>
<li>Protestează cu supremă energie în contra persecuţiilor, violentării şi a terorii dezlănţuite de organele guvernului, pentru intimidarea obştei româneşti.</li>
<li>Aduce omagiul său special ţăranilor, muncitorilor şi femeilor române, care au format în rândul întâi numeroasa ceată luptătoare pentru drepturile poporului român şi pentru libertatea ţării.</li>
<li>Protestează împotriva furtului şi a falsificării votului, în contra întocmirii voit falsă a listelor electorale şi în special împotriva falsurilor în acte publice săvârşite Pentru înfăţişarea falsă a voinţei populare.</li>
<li>Declară alegerea efectuată la 19 noiembrie de nulă şi neavenită. Protestează contra modului cum, în urma acestor alegeri absolut ilegale, s-au declarat deputaţi falşi o mulţime de persoane, care n-au nimic în comun cu voinţa naţiunii şi au fost impuşi de guvernul dictatorial care stăpâneşte ţara astăzi. Dacă totuşi, prin imposibil, acest produs al fraudei, teroarea s-ar deschide şi ar funcţiona cu titlul de parlament, aleşii P.N.Ţ. nu vor participa la lucrările sale.</li>
<li>Aceste alegeri au demonstrat că guvernul Groza nu este un guvern de voinţă naţională şi în consecinţă el trebuie imediat înlăturat, respectându-se astfel voinţa ţării.</li>
<li>Cere imediat anularea acestor alegeri şi convocarea urgentă a corpului electoral pentru noi alegeri, conduse de un guvern care să corespundă voinţei naţionale aşa cum ea a fost exprimată la 19 noiembrie, dar a fost întunecată şi falsificată prin criminala procedare a guvernului şi a adepţilor săi.</li>
<li>Protestează contra urgiei persecuţiilor năpustite asupra cetăţenilor, din cauză că, deşi cu toată forţa revoltătoare a guvernului, ei nu au părăsit calea virtuţii cetăţeneşti. Cere să înceteze acesta prigoană de răzbunare, prin care guvernul în cearcă să acopere falsificarea alegerilor.</li>
<li>Se închină în faţa victimelor acestei lupte naţionale, care şi-au dat viaţa cu atâta eroism, în lupta pentru libertate.</li>
<li>Mulţumeşte Partidelor Naţional-Liberal şi Social-Democrat Independent pentru colaborarea lor loială la victoria electorală realizată.</li>
<li>Mulţumeşte ziariştilor, care cu atâta talent şi devotament au apărat prin presă marea cauză a noastră şi a ţării.</li>
<li>Îşi arată gratitudinea faţă de Naţiunile Unite, care cu bune intenţii au ordonat guvernului să facă alegeri libere şi nemăsluite, dar pe care el le-a falsificat în mod complet. Roagă Naţiunile Unite ca să dăruiască şi pentru viitor buna lor voinţă pentru a se stăpâni înrâurirea cu un regim democratic şi în scopul acesta să tragă de îndată concluziile fireşti faţă de guvernul actual în ceea ce priveşterevoltătoarea sfidare de care s-a făcut vinovat faţă de naţiunea română şi de opinia mondială.</li>
<li>Exprimă mulţumirile şi recunoştinţa sa faţă de conducerea partidului, care cu prevedere şi devotament a îngrijit durerea luptei pentru salvarea ţării, cu rezulta­tul victorios îndeobşte cunoscut.</li>
<li>Convoacă o şedinţă ordinară a Comitetului Central Executiv la o dată şi cu ordinea de zi pe care le va stabili Delegaţia Permanenţă. „</li>
</ol>
<p style="text-align: justify;">Cu această Rezoluţie a luat sfârşit Comitetul Central Executiv.</p>
<p style="text-align: justify;">Dean Acheson, subsecretarul de stat al Statelor Unite, după ce primise rapoartele referitoare la alegerile din România, le califica „ca un rezultat al manipulării registrului electoral, al procedeelor folosite în darea voturilor şi numărarea lor, ca şi al intimidării prin teroare a unor însemnate elemente democrate ale corpului electoral, că dreptul electoral a fost în această împrejurare refuzat în mod cert unei însemnate părţi a populaţiei. In consecinţă, guvernul S.U.A. nu poate privi aceste alegeri conform cu asigurările pe care guvernul român le-a dat guvernelor Statelor Unite, Regatului Unit şi U.R.S.S. de a îndeplini hotărârea de la Moscova”.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar Moscova era aceea care hotăra. Şi Ana Pauker se întreba pe bună dreptate din partea ei: „Dacă nu s-ar fi aflat în România trupe ale Armatei Roşii eliberatoare, ar fi putut clasa muncitoare să dea lovituri hotărâtoare claselor exploatatoare fără a cădea jertfă intervenţiei militare a imperialiştilor?”.</p>
<p style="text-align: justify;">Aceşti „eliberatori” erau în număr de peste 900.000, după datele americane, şi se găseau concentraţi în zonele: Craiova-Slatina, Bucureşti-Giurgiu, Brăila-Focşani, Sibiu-Alba Iulia şi Constanţa.</p>
<p style="text-align: justify;">Nimic nu parvenise nici de la Londra, nici de la Washington. Nici un răspuns.</p>
<p style="text-align: justify;">În dimineaţa de 1 decembrie 1946, postul de radio Bucureşti anunţa că spre Dealul Patriarhiei se îndreaptă cortegiul regal. Şi de la tribuna parlamentului s-a spus „Sunt fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor ţării”, fericire ce după an s-a transformat în nefericire.</p>
<p style="text-align: justify;">În acelaşi timp, pe masa preşedintelui parlamentului se găsea alt mesaj:</p>
<p style="text-align: justify;">„Domnule Preşedinte:</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să binevoiţi a citi această adresă, precum şi rezoluţia alăturată, într-o şedinţă a Adunării şi să dispuneţi publicarea lor în Monitorul Oficial.  Comitetul Executiv al Partidului Naţional-Ţărănesc, în şedinţa extraordinară din 30 noiembrie 1946, a adoptat în unanimitate rezoluţia anexată.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă rog să binevoiţi a lua act că Partidul Naţional-Ţărănesc consideră alegerile din 19 noiembrie 1946 ca nule şi neavenite. Partidul Naţional-Ţărănesc consideră Parlamentul constituit ca o adunare ieşită din violenţă, din fraudă şi din fals în acte publice, care nu are dreptul să legifereze, să reprezinte şi să angajeze în numele poporului român.</p>
<p style="text-align: justify;">În consecinţă, deputaţii Naţional-Ţărănişti, proclamaţi aleşi, au decis să nu participe la lucrările acestui parlament.</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu”</p>
<hr />
<p style="text-align: justify;">Ţara reacţiona şi ea la fel ca Maniu, sau mai precis Maniu vorbea din sufletul neamului său, aşa cum a făcut-o toată viaţa.</p>
<p style="text-align: justify;">Prefectura judeţului Roman s-a grăbit şi a făcut publice rezultatele care erau în contradicţie cu cele ale Biroului Electoral.</p>
<p style="text-align: justify;">Un activist comunist de la Iaşi – Zaharia – s-a dus în comuna Pildeşti, pe valea râului Moldova, în judeţul Roman, să lămurească ţăranii despre rezultatul alegerilor; huiduit, a fost scăpat de jandarmi de la linşaj.</p>
<p style="text-align: justify;">În regionala Suceava, o parte din îndrumătorii politici au trecut de partea reacţiunii, iar alţii au părăsit munca.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţăranii din Frontul Plugarilor, din comuna Corneşti, judeţul Iaşi, au încetat munca „politică” şi s-au asociat partidelor de opoziţie.</p>
<p style="text-align: justify;">Serviciul de Siguranţă al Ministerului de Interne a trecut imediat la acţiuni de divizare a deputaţilor P.N.Ţ., încercând să rupă din anturajul lui Maniu şi să facă o fracţiune independentă care să participe la lucrările parlamentului. S-au făcut presiuni pe lângă: Emil Haţieganu (Cluj) şi Teodor Roxin (Bihor), dar nu au neglijat nici din vechiul regat, pierzând timpul pe lângă Ilie Ion (Dolj), Nicolae Anghel (Buzău), Gheorghe Zâne (Iaşi), poate şi alţii.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe 10 decembrie Iuliu Maniu, acasă la Mihai Popovici, pe strada Sofia, i-a primit pe ziarişti străini cărora le-a făcut declaraţii în legătură cu desfăşurarea alegerilor. Printre cei prezenţi au fost semnalaţi: Edwards MacDonald, Frank, Serafimuta, N.N. Petraşcu, Kirschen, Karamuceac, Pauker, Milton, Lehrer, Vintilescu, Ocargean, Iuhâsz, Corbu, Poulos, Florescu, Marinescu, dr. Singer Tiberiu, Leonard Paukerow, ing. Pasek, Marven Pohne, Armellani, Kormos, Liviu Nasta, Arsa Bercovici, Emil Serghie, Nicolae Carandino.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu acea ocazie Nicolae Penescu a făcut o scurtă trecere în revistă asupra Mijloacelor folosite pentru falsificarea alegerilor, după care Iuliu Maniu a început cu precizarea:</p>
<p style="text-align: justify;">„În alegerile din 19 noiembrie, partidele comuniste care susţineau guvernul au rămas în minoritate, în timp ce partidele din opoziţie au ieşit învingătoare în mod special, Partidul Naţional-Ţărănesc a ieşit învingător în bătălia electorală ca a avut loc şi care a demonstrat nepopularitatea guvernului de azi, şi P.N.Ţ a obţinut peste 70% din voturi. După toate regulile constituţionale şi parlamentare, guvernul trebuie să demisioneze imediat.</p>
<p style="text-align: justify;">Aliaţii au constatat ilegalitatea alegerilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţin să vă mulţumesc pentru informaţiunile obiective pe care le-aţi trimis ziarelor d-voastre, despre modul revoltător cum guvernul actual a cutezat să falsifice voim ţării şi modul cinic cum a nesocotit chiar şi regulile cele mai elementare de buna cuviinţă. Nu ştiu dacă este mai condamnabil însuşi faptul falsificării alegerilor sau cinismul prin care guvernul a săvârşit fărădelegile sale fără nici o jenă şi fără cea mai mică ruşine. Falsul în actele publice de către oamenii oficiali ai guvernului este dovedit. El a fost confirmat şi de graba cu care guvernul a amnistiat falsul în acte publice prin Decret Regal, cu o zi înainte de deschiderea parlamentului.”</p>
<p style="text-align: justify;">Începând din 12 decembrie ziarul „DREPTATEA” a început să publice mijloa­cele întrebuinţate de guvern pentru falsificarea alegerilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Preocuparea conducerii Partidului Naţional-Ţărănesc, faţă de poporul pe care îl reprezenta cu atâta dragoste, pe lângă toate preocupările majore ce le avea în acele momente, s-a materializat prin exprimarea unui manifest în faţa celor cu adevărat furaţi prin alegeri.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Manifestul Partidului Naţional-Ţărănesc</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">MANIFEST CĂTRE NAŢIUNE</p>
<p style="text-align: justify;">Către voi, milioane de Cetăţeni şi Cetăţene care, cu sufletul încălzit de dragoste de Neam şi Ţară, v-aţi dus la urne să vă spuneţi voinţa voastră cinstită despre felul cum trebuie şi de către cine trebuie să fie cârmuită această Ţară, ne îndreptăm cuvântul nostru de mulţumire şi admiraţie.</p>
<p style="text-align: justify;">De mulţumire pentru că aţi dat ascultare chemării noastre, care s-a adeverit că este una cu voinţa Ţării, de admiraţie pentru că în vremurile acestea de grea prigoană a tuturor libertăţilor aţi mers ca nişte eroi legendari expunându-vă bunurile şi viaţa pentru credinţele voastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Ţara noastră este bântuită astăzi de cea mai neagră urgie care s-a abătut vreodată asupra ei. Arse sunt câmpiile, arse sunt suflete noastre, arse năzuinţele noastre spre libertate şi lumină. Teroarea, minciuna, falsul încearcă să culce la pământ orice licărire de libertate, orice îndemn spre mai bine. Demnitatea şi mândria noastră naţională sunt îngenuncheate.</p>
<p style="text-align: justify;">La 6 martie o mână de oameni, pe care Ţara nu i-a văzut la muncă, au confiscat puterea.</p>
<p style="text-align: justify;">De atunci încoace au batjocorit toate instituţiile Ţării. Funcţionarii Statului, care nu s-au supus acestor oameni improvizaţi, au fost daţi afară. Armata ţării, sub pretext de democratizare, a fost deposedată de elementele capabile şi independente şi aservită intereselor politice. Justiţia a fost înfrânată în tot ce avea ea mai bun, judecătorii daţi afară şi înlocuiţi cu simbriaşii regimului.</p>
<p style="text-align: justify;">Muncitorimii i s-a luat dreptul la muncă. Cei care nu au consimţit să fie slugi păcătoase regimului ci oameni liberi, au fost epuraţi fără milă.</p>
<p style="text-align: justify;">Cetăţenii care nu au acceptat robia au fost persecutaţi. Negustorii, meseriaşii, industriaşii, urmăriţi în interesele lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Temniţele, tortura, persecuţiile, înscenările cele mai infame, arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate, tot ceea ce a inventat arsenalul infernal al hitlerismului şi fascismului a fost perfecţionat, sporit şi aplicat cu o cruzime de neegalat.</p>
<p style="text-align: justify;">Presa partidelor democratice a fost sugrumată. Toate publicaţiile pe care partidul Naţional-Ţărănesc le avea înainte de 6 martie 1945 au fost suprimate, cluburile închise, întrunirile oprite.</p>
<p style="text-align: justify;">Faţă de acesta stare de lucruri înseşi Naţiunile Unite au cerut un regim mai omenesc, iar prin acordul de la Moscova s-a pretins, şi guvernul şi-a luat angajamentul solemn, să restaureze libertăţile şi să facă alegeri libere.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul nu a îndeplinit nici un angajament, a călcat în picioare obligaţiunile luate în mod solemn.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a convocat corpul electoral pentru 19 noiembrie 1946.</p>
<p style="text-align: justify;">Aţi văzut ce au fost aceste alegeri. Aţi văzut cum s-au răscolit din arsenalul întunericului toate mijloacele pentru îngenuncherea voinţei naţionale, pentru batjocorirea alegerilor, pentru săvârşirea furtului şi pentru falsificarea neruşinată a credinţelor noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Acuzăm acest Guvern al terorii, dictaturii şi reacţiunii că a călcat în picioare legile Ţării, libertăţile Neamului Românesc, drepturile individuale şi colective ale poporului. îl acuzăm că a refuzat să înscrie în listele electorale pe cei ce aveau dreptul legal de a fi alegători, că au refuzat să împartă cărţi de alegători celor înscrişi.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a terorizat cu bande de bătăuşi populaţia care se împotrivea dictaturii guvernamentale.</p>
<p style="text-align: justify;">Îl acuzăm că a lăsat să fie asasinaţi atâţia şi atâţia nevinovaţi fără a urmări pe făptuitorii bine cunoscuţi ai fărădelegilor. Îl acuzăm că a întocmit secţiunile de vo­tare în aşa fel ca alegătorii să nu poată ajunge la locul de votare.</p>
<p style="text-align: justify;">ÎI acuzăm că a călcat în picioare propria lui lege electorală pe care a întocmit-o fără asentimentul partidelor democratice, asentiment impus prin Acordul de la Moscova. Această lege electorală, cu tot caracterul ei reacţionar, s-a dovedit insuficientă faţă de lipsa totală de popularitate a guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Au fost îndepărtaţi bărbaţii noştri de încredere ca să opereze fără control. Au fost introduse în urne buletine pregătite înainte de începerea votării, au fost date cărţi de alegător în alb unor persoane neîndreptăţite pentru a vota în repetate rânduri. S-a despuiat scrutinul fără asistenţă legală, rezultatul a fost falsificat, procesele-verbale au fost schimbate iar rezultatele o dată măsluite au fost din nou rectificate.</p>
<p style="text-align: justify;">Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de crimă, de falsificare a voinţei naţionale.</p>
<p style="text-align: justify;">ÎI acuzăm că prin politica lui nefastă a provocat, pe lângă umilirea cetăţenilor, naosul economic şi înfometarea maselor populare.</p>
<p style="text-align: justify;">Dar conştiinţa naţională a vibrat puternic din colibă până în palat. Toată admiraţia şi recunoştinţa noastră o închinăm ţărănimii care s-a ridicat, uriaş zăgaz de oţel, opunându-se celor care voiau să cheltuiască atât de ieftin independenţa şi demnitatea noastră naţională.</p>
<p style="text-align: justify;">Vor binemerita de la Patrie femeile române pentru dârzenia şi cuminţenia cu care au ştiut să mânuiască arma votului luată pentru prima dată în mâna lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Muncitorii români vor binemerita de la Patrie şi vor avea prilejul să se bucur de rodul luptei lor. Ei au făcut front împotriva celor care înarmaţi cu pistoale voia  să le răpească libertatea.</p>
<p style="text-align: justify;">Lăudat să fie tineretul care s-a cinstit pe sine aruncându-se în luptă cu nemăsurată abnegaţie şi dragoste de neam şi libertate, urmând pildele înaintaşilor din 1848, 1877, 1914 şi 1918. Vigoarea lor este garanţia viitorului.</p>
<p style="text-align: justify;">Naţiunea şi Partidul nu vor uita niciodată şi vor bine cuvânta pe toţi cei care a suferit şi suferă în această luptă. Martiriul lor asigură perpetuarea fiinţei naţionale</p>
<p style="text-align: justify;">Sărutăm rănile şi obrajii loviţi şi umiliţi. Ne închinăm memoriei celor căzuţi eroic pentru apărarea drepturilor sfinte ale Neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Români! Voi, cei insultaţi în demnitatea voastră de oameni liberi, aveţi dreptul să chemaţi Guvernul şi uneltele lui în faţa Tribunalului Naţiunii. împilatorii si falsificatorii nu vor rămâne nepedepsiţi.</p>
<p style="text-align: justify;">Nedreptatea va fi pedepsită.</p>
<p style="text-align: justify;">Nimeni nu poate fi judecător pentru Naţiune, decât Naţiunea însăşi.</p>
<p style="text-align: justify;">Smulgeţi masca tiranilor de pe faţa lor. Nici un cetăţean sau cetăţeană nu poate recunoaşte aceste alegeri. Cu toţii trebuie să pretindă alegeri noi, înfăptuite de către un guvern care să asigure libertatea lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Vă chemăm la luptă împotriva dictaturii şi tiraniei. Satele noastre năpădite de bătăuşi şi cuţitar, care voiesc să pedepsească pe cei ce nu sunt slugi plecate regimului, trebuiesc curăţate. Slujbaşii care au trădat Naţiunea trebuiesc denunţaţi, actele lor păcătoase dezvăluite şi înfierate.</p>
<p style="text-align: justify;">Cu toate nelegiuirile lui, Guvernul n-a fost în stare să stoarcă majorităţi.</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul a căzut în alegeri.</p>
<p style="text-align: justify;">Lumea întreagă cunoaşte voinţa adevărată a ţării, cunoaşte minciuna şi frauda guvernului.</p>
<p style="text-align: justify;">Se ştie că Parlamentul lui nu poate conduce legal destinul Neamului. Acesta a fost rolul suferinţei voastre, rostul luptei dârze pe care aţi purtat-o cu atâta bărbăţie.</p>
<p style="text-align: justify;">Pătruns de măreţia jertfei voastre, Partidul Naţional-Ţărănesc se închină în faţa avântului de libertate, a virtuţilor cetăţeneşti şi a spiritului de sacrificiu şi vă cheamă la luptă neînfricată până la victoria deplină.</p>
<p style="text-align: justify;">Această victorie a sufletului românesc va însemna: independenţa Ţării, libertatea cetăţenilor, muncă cinstită şi pâine pentru toţi.</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu                                                          Nicolae Penescu</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedinte                                                            Secretar general”</p>
<hr />
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Liberal şi-a ţinut Delegaţia Permanentă pe 17 decembrie şi după hotărârile luate a adresat un manifest către ţară:</p>
<p style="text-align: justify;">„Români şi românce,</p>
<p style="text-align: justify;">Cu înaltă conştiinţă patriotică v-aţi făcut datoria către ţară, în ziua alegerilor din 19 noiembrie, care a fost o zi de biruinţă pentru poporul român. Vouă tuturor va mulţumesc în numele Partidului Naţional-Liberal. La capătul unui lung şir de fărădelegi, ameninţări, violenţe, arestări, crime, falsuri – zdrobit de hotărârea cu care voi v-aţi apărat drepturile cetăţeneşti şi cu care aţi dat încrederea voastră opoziţiei naţionale, Guvernul, pe care ţara nu l-a vrut, a măsluit în Birourile Minis­terului de Interne, nişte rezultate care să-i prelungească o şubredă existenţă.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Naţional-Liberal îşi va continua fără şovăire acţiunea.</p>
<p style="text-align: justify;">În numele lui, reînnoindu-vă mulţumirile mele, vă cer să ne urmaţi cu hotărâre şi deplină solidaritate şi să fiţi încredinţaţi că statul român, întemeiat prin jertfele şi patriotismul atâtor generaţii de înaintaşi, nu poate fi distrus de trecătoare regimuri AP uzurpatori şi că voinţa unui popor nu poate fi înfrântă de nimeni.</p>
<p style="text-align: justify;">Preşedinte P.N.L. Constantin CI. Brătianu”</p>
<hr />
<p style="text-align: justify;">Opinia publică, după frauda guvernamentală din timpul alegerilor, era apropiată sufleteşte opoziţiei care se vedea că reprezintă interesul naţional. Se va observa în urmă­toarele trei luni, mai ales la sate, o fugă dinspre formaţiunile guvernamentale spre opoziţie.</p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu, obosit şi îndurerat, s-a dus la Sibiu, unde s-a internat în spital, fiind vizitat de prietenii care îl ţineau la curent cu intrigile şi maşinaţiunile guvernamenta­le, şi nu numai ale lor. Pe de o parte, se preconiza o apropiere iniţiată de ruşi, cu Titel Petrescu şi Brătianu, dar refuzată de Maniu atâta timp cât ruşii nu se deziceau de Groza, pe de altă parte iniţiativa comunistă de creare a unui partid fantomă „Muncă si refacere” sub conducerea lui C. Argentoianu adus din străinătate în vederea coalizării burgheziei, iar „Graiul Nou”, îl acuza pe liderul ţărănist de duşman al ruşilor. De multe ori aceiaşi emisari treceau şi pe la Dobreşti sondându-l şi pe Ion Mihalache.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>Sursa:</strong> CICERONE IONIŢOIU – Viața politică și procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, București, 2003</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/70-ani-de-la-falsificarea-alegerilor/">70 de ani de la falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/70-ani-de-la-falsificarea-alegerilor/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Discursul lui Corneliu Coposu la primul congres al PNȚCD</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/discursul-lui-corneliu-coposu-la-primul-congres-pntcd/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/discursul-lui-corneliu-coposu-la-primul-congres-pntcd/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 17 Nov 2016 02:00:41 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3672</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/discursul-lui-corneliu-coposu-la-primul-congres-pntcd/">Discursul lui Corneliu Coposu la primul congres al PNȚCD</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper"><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-7"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">La 11 ianuarie 1990 este înregistrat oficial la  Tribunalul Municipiului Bucureşti, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – noua titulatură a fostului  PNŢ, pusă în acord cu apartenenţa la Internaţionala Creştin Democrată.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Primul Congres al PNŢCD (25–27 septembrie 1991)</strong> a adoptat Statutul şi Programul şi a desemnat conducerea.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-5"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="800" height="489" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991.jpg 800w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991-300x183.jpg 300w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991-768x469.jpg 768w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991-145x90.jpg 145w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991-750x458.jpg 750w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991-350x214.jpg 350w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991-260x159.jpg 260w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Congresul-PNTCD-septembrie-1991-500x306.jpg 500w" sizes="(max-width: 800px) 100vw, 800px" /></div>
		</figure>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Preşedinte al partidului a fost ales <strong>Corneliu Coposu</strong> , prim-vicepreşedinte Ion Diaconescu, secretar general Valentin Gabrielescu, vicepreşedinţi Ion Raţiu, Gabriel Ţepelea, Cicerone Ioniţoiu, Ioan Bărbuş, Şerban Ghica.</p>
<p style="text-align: justify;">La scurt timp după acest Congres, la 26 noiembrie 1991, PNŢCD a constituit, alături de formaţiunile membre ale CNID şi de formaţiunile civice din Forumul Democratic Antitotalitar, Convenţia Democratică din România (CDR). Despre CDR puteți găsi mai multe informații <a href="https://mariusandrei.ro/guvernarea-cdr-1996-2000/"><strong>AICI</strong></a>.</p>
<p style="text-align: justify;"><em>Pentru că nu am găsit pe nicio altă pagină discursul Seniorului, am considerat de cuviință să îl postez aici.</em></p>
<h5 style="text-align: justify;"><strong>Discursul lui Corneliu Coposu la congresul PNȚCD (27.09.1991)</strong></h5>
<p style="text-align: justify;"><em>(fragmente)</em></p>
<p style="text-align: justify;">Domnule Președinte,</p>
<p style="text-align: justify;">Prea stimați oaspeți,</p>
<p style="text-align: justify;">Doamnelor, domnișoarelor și domnilor,</p>
<p style="text-align: justify;">Dumnezeu este cu noi și călăuzește drumul drept al străduințelor noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, condus de patriotismul luminat al marilor săi înaintași, a slujit în toată istoria lui glorioasă, cu credință și persuasiune, dreptatea socială, democrația desăvârșită și adevărul înscris în principiile eterne ale moralei creștine. Am fost și suntem apărătorii neosteniți ai libertăților individuale și colective, milităm pentru egalitatea cetățenilor, pentru drepturile omului și pentru armonia socială. În programul și sufletele noastre am înscris independența, suveranitatea și integritatea României.</p>
<p style="text-align: justify;">Țara noastră a trecut printr-un proces de involuție, care a spulberat instituțiile și așezămintele tradiționale. Războiul a determinat revizuiri de alianțe și de hotare și a răsturnat principiile de dreptate. România implicată direct în conflagrația mondială prin conjunctura internațională a avut de suportat ciopârțirea frontierelor și dezmembrarea temporară și a trebuit să lupte, cu uriașe sacrificii omenești, pe două fronturi opuse, pentru a-și conserva și pentru a-și recupera teritoriile naționale încălcate. Reintegrată în drepturile ei legitime în vest, țara noastră așteaptă cu încredere neclintită ca prin opțiunea democratică a moldovenilor de peste Prut să încadreze între hotarele ei firești pământul românesc al Basarabiei și Bucovinei.</p>
<p style="text-align: justify;">În conjunctura internațională tensionată care a generat ultimul război, poporul român, datorită poziției geografice care i-a fost hărăzită de destin și a unor cauzalități interdependente de politică externă, a fost victima fatală a imperialismului agrar și a tendințelor egocentrice de eschivă, manifestate de marile puteri care-și disputau hegemonia. Occidentul, pavăza echilibrului continental, a încetat de a-și impune autoritatea și garanțiile pentru popoarele mici. Expansiunea de la Vest și cea de la răsărit, în prima fază, și compromisul temporizator dintre statele democratice, în a doua fază a conflagrației, au îngenunchiat pentru cinci decenii avântul nostru spre libertate și independență.</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Dictaturile din epoca de haos au scos în afara legii partidul nostru. De la 1938 încoace, am fost desființați în 4 rânduri de cele 4 dictaturi, pe care vicisitudinea istoriei noastre le-a azvârlit, ca un blestem, peste țară. De la cea din urmă dizolvare operată de Quislingii comuniști ai armatei sovietice de ocupație, au trecut patruzeci și patru de ani.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="484" height="252" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Primul-congres-PNTCD-1991.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Primul-congres-PNTCD-1991.jpg 484w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Primul-congres-PNTCD-1991-300x156.jpg 300w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Primul-congres-PNTCD-1991-350x182.jpg 350w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Primul-congres-PNTCD-1991-260x135.jpg 260w" sizes="(max-width: 484px) 100vw, 484px" /></div>
		</figure>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">În această perioadă, nefastă, care a alterat nu numai substanța biologică a poporului român, ci și spiritualitatea lui, partidul nostru refractar încătușării și-a continuat în ilegalitate existența tăinuită, înfruntând cu dârzenie și demnitate opresiunea. Am plătit rezistența noastră, fără pereche în analele uzurpatorilor, cu sute de mii de morți și întemnițați.</p>
<p style="text-align: justify;">Pușcăriile comuniste, ocnele, lagărele, minele și canalul Dunării, precum și zeci de locuri de detențiune sălbatică, au fost cimitirele luptătorilor din rezistență. În iadul lor, marii noștri conducători <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/"><strong>Iuliu Maniu</strong></a> și <a href="https://mariusandrei.ro/ion-mihalache/"><strong>Ion Mihalache</strong></a>, în fruntea zecilor de mii de martiri, și-au dat viața pentru națiune.</p>
<p style="text-align: justify;">Trebuie să arătăm că rezistența anticomunistă înarmată în care partidul nostru a antrenat toată suflarea românească a continuat în munți un deceniu după ce toate țările intrate în infernala neoiobăgie a Kominternului au abandonat lupta, resemnându-se să vegeteze în sclavie.</p>
<p style="text-align: justify;">Asuprirea comunistă a excelat prin specularea temerilor și neliniștilor unei societăți bolnave, apăsată în umilințe, degradată prin foame, frig, lipsuri, cu un prezent incert și fără nici un viitor. Localitățile rurale au fost transformate în colonii, penitenciare populate cu deținuți în semilibertate, strict supravegheați de o securitate omnipotentă și de o imensă armată de activiști.</p>
<p style="text-align: justify;">Această stare de teroare anacronică s-a prelungit, la noi, până în Decembrie 1989, când mizeria cruntă, umilința și apăsarea generatoare de indignare au explodat într-o revoltă superbă a generației tinere. Revoluția irezistibilă a răsturnat definitiv comunismul și a restituit poporului român demnitatea înecată în platitudine și obediență.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul nostru care și-a asumat, în clandestinitate, inclusiv în temnițe, lagăre și gulaguri, riscul de a nesocoti interdicțiile, continuându-și activitatea, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, a proclamat, prin supraviețuitorii holocaustului comunist, reintrarea în legalitate. […]</p>
<p style="text-align: justify;">Continuăm lupta pentru instaurarea democrației și pentru instaurarea economiei de piață. Apărăm proprietatea privată și cerem repararea justă a prejudiciilor aduse populației de regimul comunist prin confiscări nedrepte și etatizări nejustificate. Cerem restituirea imobilelor trecute în mod abuziv în patrimoniul statului. Cerem revizuirea legii pământului, desființarea Întreprinderilor Agricole de Stat și retrocedarea suprafețelor agricole proprietarilor acestora la nivelul anului 1946. Cerem suspendarea aplicării legii privatizării, înainte ca aplicarea ei să cauzeze prejudicii ireversibile.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul nostru a fost confruntat cu toată gama de tragedii diabolic premeditate pentru îngenuncherea poporului român de către uneltele iresponsabile ale Kremlinului. Țara noastră este amenințată de tendințe evidente de restaurare a unui nou totalitarism. Puterea politica a conservat structurile administrative și represive moștenite, metodele represive din trecut, aparatul corupt și incapabil să depășească mentalitatea deformată de practicare nestânjenită a abuzului și a arbitrajului împotriva populației. Partidul de guvernământ frânează în mod sistematic democratizarea țării, denaturează sensul privatizării și pune piedici în calea unei evoluții spre normalizare a situației. Această politică condamnabilă determină degradarea vieții sociale, degringolada economică, șomajul, sărăcia și perspectivele catastrofei economice iremediabile. Zeci de mii de tineri obsedați de lipsa oricăror perspective de afirmare profesională abandonează țara lăsând în urma lor goluri greu de completat. La aceasta se adaugă corupția nestăvilită și decadența morală progresivă. Guvernul lipsit de program și obiective concrete s-a dovedit incapabil să amelioreze criza acută cu caracter economic, social și moral, prin care trece țara. În loc să tragă consecințele normale ale eșecurilor incontestabile de care s-a făcut vinovat, se agață cu disperare de putere și vrea să-și prelungească agonia prin metode coercitive și prin înfricoșarea populației. În scop diversionist tolerează și încurajează confruntările interetnice și interconfesionale și patronează campania destabilizatoare de ură între categoriile sociale.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul nostru garantează libertatea individuală și colectivă, drepturile cetățenești, egalitatea și armonia socială. Urmărește repartiția echilibrată a produsului social între muncitori, întreprinzători și exponenții capitalului. Susține sindicatele independente și revendicările juste ale acestora. Militează pentru ocrotirea socială a femeilor, copiilor, bătrânilor, șomerilor, orfanilor și celor handicapați. Asigură drepturi egale populației minoritare și libertatea nestingherită pentru acestea de a-și cultiva limba, cultura și tradiția proprie. Consideră proprietatea privată drept garanție a libertății și pluralismului politic ca pavăză indispensabilă a democrației.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul nostru este un partid modern de orientare creștin democrată, care urmărește consolidarea unui stat de drept cu reîntoarcere obligatorie la valorile tradiționale ale spiritualității și civilizației europene.</p>
<p style="text-align: justify;">La 2 februarie 1987, activând în clandestinitate, am afiliat partidul la Internaționala Creștin Democrată. Adeziunea noastră întreprinsă sub regimul intern de asuprire și hăituire a opoziției, la cererea noastră a fost publicată numai la 7 februarie 1990 pentru a fi scutiți de represaliile stăpânirii. De la 6 iulie 1991 partidul nostru a fost admis cu statut de observator și la Uniunea Europeana Creștin Democrată.</p>
<p style="text-align: justify;">Ce este democrația creștină? Acum două sute de ani după revoluția franceză a fost auzită pentru prima dată această împerechere de cuvinte, rostite în Adunarea Națională franceză la 21 noiembrie 1791, de către Lamourette. Ele demonstrau orientarea spre o democrație fundamentală pe morala creștină, în spiritul tradițional al deprinderilor specifice fiecărui popor. Partidul nostru și-a înscris în program, de la înființarea lui, principiul democrației și conceptul moralei creștine.</p>
<p style="text-align: justify;">Doctrina noastră creștin democrată reprezintă un nucleu concretizat de gândire politică și de comportament civic care se impune în prima linie în circuitul mondial de valori ale zilelor noastre. Ea tinde la validarea democratică a structurilor organizatorice, cristalizarea conceptelor doctrinare și pregătirea programului politic, precum și a strategiei și tacticii de viitor, adecvate specificului nostru național. Prin doctrina noastră aducem un mesaj de promovare a intereselor individuale ale omului și afirmăm dorința de apărare a valorilor morale și spirituale, care trebuie să stăpânească viața noastră politică. Valoarea indubitabilă a cooperării dintre ideile democratice și ideile creștine ne determină să adoptăm poziții ferme în domeniul consolidării vieții familiale, a educației tinerei generații.</p>
<p style="text-align: justify;">Afirmăm primatul persoanei umane care este și trebuie să rămână subiectul economiei și nu obiectul ei. Apărăm demnitatea omului și proprietatea individuală, temeiul libertății. Sprijinim pacea și armonia socială, solidaritatea dintre oameni și înțelegerea dintre popoare. Milităm pentru amiciție cu popoarele sud-estului european, care luptă pentru eliberare de sub asuprire. Credem cu tărie că doctrina democrației creștine este doctrina societății viitoare, care va realiza umanismul integral și echilibrul omenirii. Ne ridicăm împotriva injustițiilor, împotriva minciunii și a dezinformării. Pluralismul politic care garantează libertățile este inerent tuturor democrațiilor. Ne pronunțăm pentru alegeri oneste pe baza scrutinului de reprezentare proporțională.</p>
<p style="text-align: justify;">Muncitorii au dreptul să participe la gestiunea întreprinderilor în care își desfășoară activitatea și la beneficiile acestora. Ei au dreptul la norme de protecție și la facultatea de a-și apăra prin sindicate interesele profesionale. Suntem adversarii hotărâți ai practicilor arierate elaborate în metodologiile totalitare, teroarea, agresiunea, violența, dezinformarea, calomnia, propagarea urii, xenofobiei, șovinismului, antisemitismul. Acestea aparțin concepțiilor retrograde care au degradat omenirea și au generat destabilizări, confruntări, conflagrații.</p>
<p style="text-align: justify;">Considerăm că numai poporul suveran are căderea să opteze pentru sistemul constituțional pe care-l dorește și că voința lui nu poate fi suplinită de veleitățile unor potențiali vremelnici nereprezentativi.</p>
<p style="text-align: justify;">Suntem adepții reconcilierii naționale. Urmărim concentrarea tuturor energiilor românești, pentru depășirea solidară a impasului prin care trece țara. Credincioși intereselor fundamentale, ale poporului, vrem să participăm cu tot entuziasmul la reclădirea țării și la instaurarea unui stat de drept în care să domnească legalitatea și armonia.</p>
<p style="text-align: justify;">Trebuie să asigurăm prestigiul internațional al României prin promovarea păcii și armoniei, prin asigurarea stabilității interne și a credibilității și prin restaurarea instituțiilor democratice și a dreptății sociale.</p>
<p style="text-align: justify;">Grija pentru viitorul generațiilor de mâine ne obligă să mergem fără ezitare, pe drumul drept al Europei de mâine și să ne afirmăm prezența în istoria politică a României.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>Dreptatea – 28 septembrie 1991</strong></p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/discursul-lui-corneliu-coposu-la-primul-congres-pntcd/">Discursul lui Corneliu Coposu la primul congres al PNȚCD</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/discursul-lui-corneliu-coposu-la-primul-congres-pntcd/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Discursul lui Ion Mihalache la 10 ani de la fuziunea PNR-PȚ</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/discursul-lui-ion-mihalache/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/discursul-lui-ion-mihalache/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 16 Nov 2016 01:00:39 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3666</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/discursul-lui-ion-mihalache/">Discursul lui Ion Mihalache la 10 ani de la fuziunea PNR-PȚ</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper"><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-8"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Dacă Iuliu Maniu s-a înscris în istoria poporului român ca artizan minuţios al politicii externe şi al instaurării democraţiei, <a href="https://mariusandrei.ro/ion-mihalache/"><strong>Ion Mihalache</strong> </a>a rămas arhitectul politicii interne şi al imprimării dreptăţii sociale peste durerile îngrămădite de veacuri în sufletul ţăranului român. Această simbioză, dintre cele două feluri de viaţă ale aceluiaşi popor, despărţit de vitregia vremurilor s-a împlinit în Partidul Naţional-Ţărănesc, botezat cu sângele nevinovat din tranşeele şi revoluţiile social-naţionale.</p>
<p style="text-align: justify;">Despre geneza acestei opere durabile, Ion Mihalache vorbea la „Arenele Romane” pe 31 mai 1936, în faţa a 150.000 de cămăşi albe.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-4"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="193" height="252" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Ion-Mihalache-PNT.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" /></div>
		</figure>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;"><em>Pentru că nu am găsit pe nicio altă pagină acest discurs, am cosniderat de cuviință să îl transcriu integral aici.</em></p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>Discursul lui Ion Mihalache</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">Preoți cu crucea în frunte,<br />
Cărturari luminători de drumuri noi,<br />
Țărani și muncitori,<br />
Tineri și bătrâni,<br />
Doamne și domni,<br />
Ostași și căpitani din partidul național țărănesc,<br />
Oaspeți dragi ai tineretului nostru veniți din partea tineretului țărănesc polonez,</p>
<p style="text-align: justify;">Ne-am adunat azi, aci, reprezentanții celor 72 de organizații de județ și Capitală din cuprinsul țării, să sărbătorim împreună împlinirea a zece ani de când forțele politice, răsărite din adâncurile poporului român de pe tot cuprinsul țării, s-au contopit într-una singură, în partidul național-țărănesc, ca un singur steag, un singur program, un singur ideal, un singur comandant.</p>
<p style="text-align: justify;">Prin glasul preoților, am înălțat rugăciuni de mulțumire și de slavă, Domnului, că ne-a ajutat să mergem crescând în puteri spre binele neamului, a cărui supremă nădejde de mântuire și recunoaștere suntem și am cerut ajutor Celui prea Înalt în luptele ce ne așteaptă pentru realizarea marelui scop urmărit.</p>
<p style="text-align: justify;">Iar la glasul cântecelor și al trompetelor, puterile noastre au prins aripi și avânt ca să putem zidi cu spor, ca altădată ziditorii din Biblie ai Noului Ierusalim.</p>
<p style="text-align: justify;">În ziua de 31 Maiu au trecut spre Arenele Romane pe străzile din Capitala Țării, defilând în cea mai desăvârșită ordine, 150.000 de țărani ca să desfășoare forțele partidului și să asculte nou îndemn la luptă. Alte zeci de mii de ostași naționali-țărăniști au desfășurat în aceeași zi și în aceeași perfectă ordine forța lor și credința în isbândă în fiecare capitală de județ.</p>
<p style="text-align: justify;">Folosim prilejul acestei aniversări de zece ani pentru ca tot aici, la Arenele Romane, noi comandanții și stat major să retrezim în spiritele noastre rostul și chemarea partidului național-țărănesc în viața statului român.</p>
<p style="text-align: justify;">Cercetând isvoarele, se deschid mai limpede orizonturile de viitor.</p>
<h5 style="text-align: justify;">Cea mai mare operă națională de după război: Cimentarea sufletului românesc – realizat prin fuziune</h5>
<p style="text-align: justify;">Partidul național-țărănesc e născut în tranșee și în revoluții social-naționale.<br />
Ramura ardeleană, vechiul partid naţional, a luat forma sa de organism politic conştient de sine şi de rolul său, pe Câmpia Libertăţii, primind botezul de sânge al revoluţiei lui Avram Iancu după ce ţărănimea iobagă ardeleană încercase emanciparea ei naţională, sub forma de răscoale, cu cincizeci de ani mai înainte, sub Horia, Cloşca şi Crişan.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul ţărănesc din Vechiul Regat a luat naştere în pântecele transeelor războiului de întregire. Primele sale începuturi – societăţi de demobilizaţi întorşi la vatră cu conştiinţa forţei şi rostului lor în noua ţară – dibuiau numai forme de viaţă politică.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul ţărănesc din Basarabia şi Bucovina se născuseră în timpul revoluţiilor care declaraseră unirea cu Patria Mumă.</p>
<p style="text-align: justify;">România Mare nu putea rămâne opera rezoluţiilor şi declaraţiilor înaltelor foruri oficiale. Trebuia sărbă-torită până jos nunta sufletească a poporului român adunat laolaltă, după despărţirea de veacuri. Această operă a împlinit-o partidul naţional şi ţărănesc într-un singur organism politic, expresie a noilor nădejdi frământate de masele ţărăneşti ale poporului român de pretutindeni. Partidele lor luptaseră împreună în guvernul federaţiei şi în opoziţie, împotriva guvernelor liberale directe şi camuflate. Contopirea într-un singur organism era un comandament naţional. Realizarea lui a fost salutată de întreaga suflare românească, mai presus decât graniţele de partid.</p>
<p style="text-align: justify;">Cea dintâi operă naţională, realizată prin fuziunea partidului naţional şi ţărănesc, a fost cimentarea sufletului românesc într-o unitate organică şi asigurarea unei conştiinţe naţionale unitare.</p>
<p style="text-align: justify;">Veacuri întregi despărţiseră pe fraţi. Tradiţii, moravuri, legislaţii deosebite, stăteau în calea grabnicei lor înfrăţiri; iar stăpânirea păturilor dominante din Vechiul Regat, cu obiceiuri moştenite dintr-o lungă tradiţie de fanariotism, împiedica cimentarea sufletească.</p>
<p style="text-align: justify;">A fost dat Partidului Naţional-Ţărănesc să spargă cel dintâi zidurile despărţitoare de suflete, şi, la flacăra unui ideal social şi naţional comun, să adune laolaltă naţiunea întreagă, reprezentată prin milioane de ţărani în frunte cu oamenii ei de încredere. Prin valorificarea politică a energiei ţărăneşti canalizată într-un organism unitar, spiritul românesc si energia naţională şi-au asigurat preponderenţa lor legitimă, în provinciile unde minorităţile favorizate de împrejurări istorice, avuseseră situaţiuni economice, culturale şi politice privilegiate.</p>
<p style="text-align: justify;">Conştiinţa naţională şi-a destupat isvoarele adânci de la care se poate mereu adăpa viguros şi curat. Fără de această fuziune, echilibrul naţional în viaţa sufletească şi în viaţa politică a Statului român ar fi întârziat, dacă nu compromis.</p>
<p style="text-align: justify;">Astfel importanţa politică a fuziunii celor două partide depăşeşte graniţele de partid şi îmbracă un caracter naţional istoric.</p>
<p style="text-align: justify;">Popoarele care n-au putut realiza astfel de contopiri au trecut prin grele sbuciumări și au legitimat lovituri de Stat ce au pus la grea încercare așezămintele lor naționale.</p>
<p style="text-align: justify;">Trebuie să subliniem cu acest prilej instinctul și bunul simț al țăranului român de pretutindeni care a cerut și a impus această fuziune.</p>
<p style="text-align: justify;">Acest instinct și acest bun simț sunt garanția supremă că opera rămâne definitivă.</p>
<h5 style="text-align: justify;">A doua operă națională</h5>
<p style="text-align: justify;">Contopirea forțelor politice ale țărănimii românești într-un singur organism al partidului național țărănesc face astăzi cu putință împlinirea unei a doua mari opere naționale. Partidul național-țărănesc este chemat azi să țină cumpăna minții neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">În afară se pregătesc războaie noi, menite să spargă hotare și tratate, vechi alianțe.</p>
<p style="text-align: justify;">De la Nürenberg se proclamă cruciadă împotriva bolșevismului; De la Moscova se răspunde cu amenințări de pedeapsă a dușmanului pe propriul teritoriu. Lumea e somată să aleagă între Berlin și Moscova.</p>
<p style="text-align: justify;">Cei mai mulți nu vor să vadă că dedesubtul acestei cruciade de mistici, ca și religioase, se ascunde tendința de cucerire de noi teritorii; și ca între Rusia și Germania sunt țări care vor cădea cele dintâi, victimă a acestui răsboi; că nu este loc exclus și ca în cele din urmă adversarii „mistici“ să se împace prin împărțirea pradei.</p>
<p style="text-align: justify;">Sunt oameni în țara noastră cari pretind că se inspiră din ideia națională pură și integrală, dar cari în loc să străpungă cu privirea sufletul și inima țării, ei se uită peste hotare, unii spre Berlin, alții spre Moscova. Inima lor tremură, după cum sună știrile despre victoria unuia dintre cei doi beligeranți ai războiului civil din Spania, țară care traversează o crudă tragedie.</p>
<p style="text-align: justify;">Viitorul țării și al neamului și-l desenează unii după tiparul Berlinului – dacă reușește Berlinul – alții după tiparul Moscovei – dacă reușește Moscova.</p>
<p style="text-align: justify;">Cei mai mulți dintre aceștia, sunt faliți vieții politice sănătoase și normale a neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">Din tragedia țării, ei așteaptă refacerea situației lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Viitorul nostru nu se poate croi nici după tipicul german, nici după tipicul rus.</p>
<p style="text-align: justify;">Naționalismul cel adevărat se cercetează în pământul țării, în sufletul și tradiția neamului, în țărănimea anonimă.</p>
<p style="text-align: justify;">La mormântul Soldatului Necunoscut de lângă Arenele Romane, acolo e locul sfânt de inspirație națională română; nu la mormintele proaspete din Spania sau la cele pe care le pregătesc popoarele ce amenință cu noi războaie.</p>
<p style="text-align: justify;">Nu putem nici împiedica Germania de a-și urmări planurile ei de cucerire. Dar datori suntem să împiedicăm haimanalele politicei românești de a se face ridicoli plagiatori ai uniformelor germane și mai ales de a se face instrumentele politicei germane, sau politicei ruse, pe spinarea țării.</p>
<p style="text-align: justify;">Războiul germano-rus, înseamnă război în România; pe trupul țării noastre, cu toate calamitățile, după care vine cea mai mare: sfărâmarea hotarelor.</p>
<p style="text-align: justify;">Datori suntem, cu toate puterile noaste, să luptăm pentru a-l împiedica.</p>
<p style="text-align: justify;">Criminal și trădător, cine se face instrument de înlesnire a acestui război.</p>
<p style="text-align: justify;">Noi suntem un popor căruia îi trebuie pace, pace constructivă, pace armată, dar pace.</p>
<p style="text-align: justify;">Noi ne-am împlinit visul național.</p>
<p style="text-align: justify;">Sarcina noastră este să-l asigurăm și să-l adâncim,</p>
<p style="text-align: justify;">Avem nevoie de cooperare și de pace constructivă.</p>
<p style="text-align: justify;">Dictatura va fi necesară în Germania, care se pregătește de război ofensiv; războaiele se fac azi de întreg poporul; îi trebuie deci: un popor = o cazarmă.<br />
Noi avem nevoie de colaborare internă, ca să nu facem din însăși populația țării o dușmană a hotarelor ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Democrația disciplinată și ordonată este o necesitate firească pentru poporul român.</p>
<p style="text-align: justify;">Nu înțeleg acest lucru Vântură-Lume, Vântură-Țară, Vântură-Partide din țara noastră.</p>
<p style="text-align: justify;">Și din nefericire nu înțelege nici guvernul, măcar că se chiamă a fi expresia unui partid istoric, partid de ordine constituțională, partid cu răspundere.</p>
<p style="text-align: justify;">Abdicând total de la răspunderile istorice, de la prestigiul și rolul său, guvernul liberal încurajează curentele anarhice care subminează așezământul constituțional, care se inspiră cu idei și alte mijloace de peste granițe, nu numai exploatând ideia națională, dar încă înfățișându-se ca monopolizatori ai ei.</p>
<p style="text-align: justify;">Deși mijloacele de luptă sunt arhaice, teroriste, condamnate de legile și obiceiurile neamului, guvernul s-a complăcut în sprijinirea acelor curente – și le-a acordat toată încurajarea în denigrarea și calomnierea partidului național-țărănesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Astfel, înăuntrul țării, ordinea legală a fost subminată până a luat forme de începuturi de război civil; iar în afară, aliații noștri firești și-au sdruncinat încrederea în fidelitatea și trăinicia alianțelor noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Problema cea mare a ceasului de astăzi este păstrarea cumpănii minței poporului român. Iar nădejdea este tot în instinctul de conservare și în bunul simț al țăranului român.</p>
<p style="text-align: justify;">Țăranul român urăște aventura.</p>
<p style="text-align: justify;">El disprețuiește pe războinicii de cafenea, cari dau bir cu fugiții în ceasul primejdiilor, ei rămânând să îndure greul războiului și pe câmpul de luptă și acasă cu angaralele, cu silniciile, cu boalele, cu sărăcia și umilințele războiului, mai ales sub ocupație.</p>
<p style="text-align: justify;">Țăranul vrea pace, prin înțelegere cu aliații, nu cu cei ațintiți cu ochii la hotarele noastre.</p>
<p style="text-align: justify;">Țăranul e sătul de dictatura de secole a grofului și a fanariotului și vrea el să se bucure de ceasul libertăților pentru care a sacrificat totul.</p>
<p style="text-align: justify;">Țăranul vrea să muncească, dar să fie el stăpân pe rodul muncii și să fie el părtaș în stăpânirea țării, potrivit muncii și jertfei ce i se cere.</p>
<p style="text-align: justify;">În această țărănime e granița echilibrului la minte și în așezăminte.</p>
<p style="text-align: justify;">Partidul național-țărănesc, expresie a acestei cumințenii canalizate de pe tot cuprinsul României Mari prin opera fuziunii, este deci chemat să îndeplinească azi a doua mare operă națională:</p>
<p style="text-align: justify;">Pavăză împotriva aventurii,</p>
<p style="text-align: justify;">Cumpănă dreaptă minții neamului.</p>
<h5 style="text-align: justify;">A treia operă națională de realizat</h5>
<p style="text-align: justify;">În sfârșit, fuziunea partidelor național și țărănesc a asigurat și înfăptuirea ce va să vie a celei de-a treia mari opere naționale, ceruta de epoca prin care trecem: realizarea României Noi, construcție de Stat potrivit structurii naționale, sociale și economice a poporului român și potrivită noilor cerințe ale evoluțiunii prin care trece lumea.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă nu poate rămâne nici Stat liberal și nu poate deveni nici Stat comunist, nici stat hitlerist sau fascist.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă nu poate fi decât un Stat național românesc și țărănesc în care proprietatea individuală organizată prin cooperație și inițiativă personală disciplinată în cadrul interesului de stat, rămân la temelia edificiului.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă este înainte de toate un Stat de dreptate, în care elementul românesc prigonit de secole, își va găsi sprijin special acordat de Statul său. Acest sprijin nu este un privilegiu, ci este o recuperare istorică a nedreptăților de veacuri.</p>
<p style="text-align: justify;">El va trebui să fie legitim prin virtuți pozitive, care nu lipsesc din născare românului, care însă trebuesc educate în chip accelerat și sprijinite de Statul român.</p>
<p style="text-align: justify;">Tot astfel primatul românismului este operă de justiție națională.</p>
<p style="text-align: justify;">Tot astfel primatul țărănimii: luminată, însănătoșită, organizată economicește, într-o țară în care ea constituie aproape însăși națiunea, este o operă de justiție socială, precum primatul muncii față de capital și primatul agriculturii față de celelalte ramuri economice este o operă de justiție economică.</p>
<p style="text-align: justify;">Nedreptățită secole dearândul, prin asupriri de dinafară și de dinăuntru, națiunea românească a rămas și astăzi însetată după dreptate.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă trebuie să însemne deci înainte de toate, România dreptății. Aceasta înseamnă a face cu putință fiecăruia locul ce se cuvine capacității sale de muncă, capacității sale de inteligență, capacității sale de talent, capacității sale de cinste, în ordinea socială, în ordinea de stat.</p>
<p style="text-align: justify;">Aceasta înseamnă a pune fiecare categorie socială și economică în situația de a fi și factor politic, factor de guvernământ în Stat.</p>
<p style="text-align: justify;">Aceasta înseamnă a pune țărănimea în situațiunea de a imprima politicește statului român caracterul social, etnic și spiritual al structurii sale de bază.</p>
<p style="text-align: justify;">Iată cum înțelegem să realizăm supremul deziderat: România Stat național, România românilor.</p>
<p style="text-align: justify;">România nouă va fi un stat de muncă.</p>
<p style="text-align: justify;">Mină de aur proaspăt este potențialul de lucru al națiunii române, în ceea ce privește putința de utilizare a timpului, a capacității și a talentului românului, – a disponibilităților pământului; prin muncă intensă și disciplinată; dar de care să nu profite parazitismul social, financiar și politic, după obiceiul trecutului, ci însuși muncitorul să intre în beneficiul muncii lui.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă este un stat de autoritate. În țara fărădelegilor și a tradiției abuzurilor, unde anarhia se cultivă de sus în jos! Autoritate înseamnă însă înainte de toate înfrângerea abuzului, domnia legilor, prestigiul moral de bază. Și autoritatea morală se stabilește într-o țară, măturându-se scara de sus în jos. Un singur mare dregător la spânzurătoare, valorează mai mult pentru morala publică decât o mie de mărunți agenți la închisoare.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă este un Stat de ordine , dar ordinea nu este în afară de lege. Legea are de scop stabilirea ordinei. A arunca legea, înseamnă a racola anarhia. Ordinea nu înseamnă lipsa de libertate. Libertatea este egala cu firea omenească: pentru om și pentru națiune. Istoria este plină de lupte pentru redobândirea libertății împotriva tiraniei și iobăgiei și pentru libertatea națională împotriva popoarelor de pradă.</p>
<p style="text-align: justify;">Ordinea înseamnă armonizarea libertății omului cu libertatea națiunii și libertatea națiunii cu libertățile altor popoare.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă va fi un stat creștin, ca expresie a imensei sale majorități din populația țării și ca o continuare a tradiției în care viața bisericii române a fost integrată în spiritul în care a fost predicat și consfințit prin proprie jertfă de Christos, nu prin cuvinte goale care întorc pe dos adevăratul creștinism.</p>
<p style="text-align: justify;">Creștin se chiama și acel care își aprinde lumânarea în policandru, iar noaptea sparge bisericile și fură odoarele, și când întâmpină piedici, trage și ucide.</p>
<p style="text-align: justify;">Noi voim creștinismul așa cum a fost predicat de Christos. „Vai vouă farisei și vameși, cari cu buzele mă lăudați și cu faptele mă necinstiți“. „Nu acel care îmi zice mie Doamne, Doamne, va intra întru Împărăția Cerurilor, ci acel care va face voia Tatălui Meu“, iar „voia Tatălui Meu este să vă iubiți unii pe alții și iubirea să o arătați prin faptă și jertfă“. „Căci dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, dar pe fratele său îl urăște: mincinos este. Pentrucă cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut, nu poate să-l iubească“. (I. Ioan 4 V20).</p>
<p style="text-align: justify;">Și cum zice Apostolul Iacob, – așa cum am auzit astăzi în cântarea apostolului: „Unde este pismă și prigonire, acolo este neorânduială și tot lucrul este rău“ iar mai departe: „tot rodul dreptății se seamănă în pace de către cei cari fac pace“.</p>
<p style="text-align: justify;">Voim creștinism de fapte și de jertfe pentru mulțimea care suferă, așa cum a fost consfințit prin jertfa supremă a Mântuitorului.</p>
<p style="text-align: justify;">Voim din preoți și din biserică, factor viu de moralizare prin predică și prin exemplu, prin opera de înălțare sufletească a poporului însetat după lumină, după dreptate, după pace.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă este un Stat democrat, în care națiunea întreagă colaborează conștient și efectiv la opera de reconstrucție morală și materială a Statului, asigurând un echilibru normal și permanent.</p>
<p style="text-align: justify;">Democrație nu înseamnă însă demagogie și anarhie, ci utilizarea politică a forțelor sociale și naționale, disciplinate în cadrul intereselor de Stat și potrivit cu noile sale cerințe; și în ritmul vremurilor.</p>
<p style="text-align: justify;">Democrație nu înseamnă comunism.</p>
<p style="text-align: justify;">Comunismul înseamnă dictatura minorității, ca și fascismul, ca și nazismul.</p>
<p style="text-align: justify;">Democrația este prin urmare, baraj comunismului, baraj dictaturii, și albe și roșii.</p>
<p style="text-align: justify;">România Nouă este țară monarhic-constituțională care „dând Cezarului ce este al Cezarului, lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“, cum zice la Evanghelia ce ați ascultat astăzi, dă și poporului ce este al poporului. Armonizează aspirațiunile unui neam, cu permanența Coroanei, care simbolizează permanența neamului, putând astfel asigura stabilitatea și continuitatea în opera de zidire națională.</p>
<p style="text-align: justify;">Iată cum înțelege partidul național-țărănesc România Nouă.</p>
<p style="text-align: justify;">Iată în ce spirit concepem realizarea Statului Național-Țărănesc.</p>
<p style="text-align: justify;">Acestui ideal suprem închină forțele sale. Acesta este idealul de azi al României Mari.</p>
<p style="text-align: justify;">Precum România Mare nu s-a înfăptuit prin opera diplomaților ci prin lupta și jertfa națiunii române de pretutindeni, așa și România Nouă nu se poate înfăptui în afară de colaborarea conștientă și de munca permanentă ale aceleiași națiuni.</p>
<p style="text-align: justify;">Fuziunea forțelor politice ieșite din adâncurile acestei națiuni transformate în partidul național-țărănesc, a făcut cu putință realizarea noului ideal al României Mari.</p>
<p style="text-align: justify;">Iată de ce astăzi avem dreptul să proslăvim cu inima înălțată și să binecuvântăm din fundul sufletelor noastre, ceasurile sfinte prin care am trecut acum zece ani și în care s-a proclamat unirea partidelor național și țărănesc ieșite din rărunchii națiunii.</p>
<p style="text-align: justify;">Căpitani și ostași,</p>
<p style="text-align: justify;">Calfe și zidari,</p>
<p style="text-align: justify;">Pătrundeți-vă adânc de misiunea partidului a cărui soartă vă este încredințată în mâini.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Cei care ar vedea în partid mijloc de implicare a unor interese sau ambiții personale, să simtă singuri că nu au ce căuta în rândurile oastei noastre; și este bine să plece la îndemnul conștiinței proprii.</strong></p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Noi suntem instrumentele partidului național-țărănesc; partidul este instrumentul Țării.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Nu partidul este al nostru, ci noi suntem ai partidului.</p>
<p style="text-align: justify;">Iar ca partidul să fie puternic, el trebuie să reprezinte forța țării.</p>
<p style="text-align: justify;">Indiferent că se află la guvern sau în opoziție, contactul lui cu țara trebuie să rămână același: opera de educație a poporului prin școale de oameni maturi și prin exemplu viu, opera de organizare economică și în genere tot ce contribuie la înălțarea țăranului și muncitorului, trebuie să fie activitatea permanentă a partidului, spre binele neamului.</p>
<p style="text-align: justify;">În vremurile de cutremur, prin care trec popoarele azi și trece și Statul nostru, partidul trebuie să fie gata și de purtat lupte grele și de clădit țara cea mult așteptată.</p>
<p style="text-align: justify;">Aceste steaguri nou sfințite astăzi așteaptă să fie duse la biruință de mâini vrednice.</p>
<p style="text-align: justify;">Fiți gata a le înfige biruitoare și pe ziduri vechi de cetate cucerită și pe ziduri noui de Românie reconstruită.</p>
<p style="text-align: justify;">Biruință Dreptății.</p>
<p style="text-align: justify;">Biruință ostașilor partidului național-țărănesc.</p>
<p style="text-align: right;"><strong>Ion Mihalache – 31 mai 1936</strong></p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/discursul-lui-ion-mihalache/">Discursul lui Ion Mihalache la 10 ani de la fuziunea PNR-PȚ</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/discursul-lui-ion-mihalache/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Destul – de Corneliu Coposu</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-destul/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-destul/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 15 Nov 2016 02:00:45 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3649</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-destul/">Destul – de Corneliu Coposu</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Textul de mai jos a fost scris de <a href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu/">Corneliu Coposu</a> și publicat în ziarul Dreptatea la 17 martie 1946, cu un an și patru luni înainte ca Seniorul să fie arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău.</p>
<h4 style="text-align: justify;"><strong>DESTUL!</strong></h4>
<p style="text-align: justify;">Deschid cu strângere de inimă, în fiecare dimineață, ziarul și rareori îi este dat privirii să nu se împiedice în amănunte care înfățișează domnia atotcuprinzătoare a violenței, peste deprinderile politice ale acestui sezon: arestări, presiuni, bătăi, devastări de cluburi, amenințări oficiale, muncitori împușcați, bătrâni demnitari asasinați de adversarii politici.</p>
<p style="text-align: justify;">În numele „poporului“, în numele „democrației“.</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Pe stradă glasurile istovite ale „aderenților“ de ocazie, încărcați în vehicole luate de la rosturile lor își ostenesc răgușeala, – ascultând de porunci vinovate – ca să exprime ura nu știu cui împotriva realităților românești, care nu pot fi dărâmate.</p>
<p style="text-align: justify;">Zidurile lipsite de apărare sunt zugrăvite cu îndemnuri la crimă, cu sentințe capitale dictate de „popor“.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-6"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="323" height="252" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-birou.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-birou.jpg 323w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-birou-300x234.jpg 300w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Corneliu-Coposu-birou-260x203.jpg 260w" sizes="(max-width: 323px) 100vw, 323px" /></div>
		</figure>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Lozinca vremii este: „jos“ și „moarte“! Iar cei care sătui de spectrul morții încearcă să mai zică și „trăiască“, sunt întemnițați ca huligani.</p>
<p style="text-align: justify;">Megafoanele urlă cuvinte de vrajbă și varsă torente de ură, care sună străin în atmosfera noastră, pălmuind bunul simț și tradiția românească.</p>
<p style="text-align: justify;">În numele „poporului“!</p>
<p style="text-align: justify;">Dar poporul nu este o adunătură, poporul nu pândește pe uliți dosnice cu revolverul încărcat. Nici nu se îndeletnicește cu devastarea.</p>
<p style="text-align: justify;">Poporul românesc, al cărui nume este luat în deșert, la toate colțurile de stradă, de către strategii improvizați ai noilor așezăminte ce se mărturisesc democratice, socotește că datoria lui de căpetenie este să stăruiască în ogorul muncii, să ocolească frământările fără rost.</p>
<p style="text-align: justify;">Tragedia în care ne sbatem, suferințele anilor de război, jertfele inutile și pribegiile, umilințele și desnădejdea sunt, încă prea covârșitoare, ca să ne închipuim că există Român care să nu tremure de durere și amărăciune când se vede din nou copleșit de atâta silnicie, de atâta desfrâu descătușat.</p>
<p style="text-align: justify;">Trecut prin grozăvii fără număr, care l-au înfiorat până în adâncuri, smuls din traiul lui patriarhal, sacrificat în crime istorice pe care le ispășește fără să le fi săvârșit și supus unor grele eforturi, spre a ridica țara la o certitudine de viață, poporul vrea să aibe parte de liniștea și pacea care dovedesc sensul adevărat al vieții.</p>
<p style="text-align: justify;">Poporul care poartă în el continuitatea generațiilor apuse și experiența dramatică a generației de azi nu poate fi smuls din lumea care îi aparține, pentru a fi îndrumat spre o nouă răstignire.</p>
<p style="text-align: justify;">Nu sunt „popor“ acei care au îmbrăcat „armura“ violenței. Nici misticii plini de ură. Și nici profitorii lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Deslănțuirea agresivă a câtorva temperamentali violenți umple astăzi spațiul politic îngust al României, cu vuet mare, deformând proporțiile reale și aspectul adevăratelor stări. Ei sunt pescuitori de ape tulburi și urmăresc aventura, anarhia. Puțin le pasă ce urmează după ziua de pârjol. Dacă se prăbușește ceva, ei nu au nimic de pierdut. Dacă se varsă sânge, nu curge sângele lor.</p>
<p style="text-align: justify;">Ei își spun „patrioți“, dar fac tot ce pot ca să-și slăbească patria și să o arunce în hazardul unor răsturnări. Își spun democrați, dar se agită frenetic, pentru a întrona teroarea, ca metodă de guvernământ. Ei se agită pentru o „dreptate“ pe care Românul nu o poate înțelege. Sunt campionii „libertății“ îngrădite de formule împletite în sârmă ghimpată.</p>
<p style="text-align: justify;">În fața acestor formule se înclină astăzi profitorii și imbecilii. Și fanaticii disciplinelor din cărți.</p>
<p style="text-align: justify;">Acești arhangheli ai dezagregării, care socotesc că istoria țării începe cu data nașterii lor, perseverează voluntar cu ferocitate neverosimilă și cu zel macabru, în drumul care duce țara la dezastru. Ei vor să stăpânească, să terorizeze, să smulgă brutal dreptul la viață și libertate al omului pașnic și muncitor.</p>
<p style="text-align: justify;">În fața acestor mititei, travestiți în togă de profeți ai vremurilor viitoare, se ridică neamul nostru, care stă neclintit pe poziția marilor porunci ale destinului românesc; se ridică poporul cel adevărat în toată virtutea lui, în conștiința drepturilor sale, în hotărârea de a-și apăra liniștea și vatra.</p>
<p style="text-align: justify;">E simplă judecata acestui popor, blând și bun, care peregrinează cu amintirea printre ruinele mândrei țări de odinioară. Și este atâta onestitate profundă și atâta sinceritate în gândirea lui, încât numai o dușmănie stranie îi poate opune contradicții de șicană.</p>
<p style="text-align: justify;">Tot în numele „poporului“!</p>
<p style="text-align: justify;">Oare nu a sosit vremea să zicem: destul!</p>
<p style="text-align: justify;">Să se termine vremea pistoalelor, a răngilor și a pumnalelor. Să se isprăvească amenințarea, teroarea, pânda, jocul cu capetele românești!</p>
<p style="text-align: justify;">De mii de ani curățim sgura sufletului românesc de asprimile ei, frânăm pornirile cumplite ale firii, încercăm înălțarea omului, năzuim spre liniștea senină și blândă a vieții trăite în libertate.</p>
<p style="text-align: justify;">Să o luăm de la început?</p>
<p style="text-align: justify;">Dorul de distrugere, ura feroce, crima politică sunt străine de sufletul neamului nostru.</p>
<p style="text-align: justify;">Ne-au umplut de silă și dezgust aceste sălbăticii. Destul!</p>
<p style="text-align: right;"><strong>Corneliu COPOSU – „Dreptatea“, 17 martie 1946</strong></p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-destul/">Destul – de Corneliu Coposu</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/corneliu-coposu-destul/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Politica externă a lui Iuliu Maniu</title>
		<link>https://mariusandrei.ro/politica-externa-iuliu-maniu/</link>
					<comments>https://mariusandrei.ro/politica-externa-iuliu-maniu/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Marius ANDREI]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 14 Nov 2016 02:00:56 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Blog]]></category>
		<category><![CDATA[Însemnări istorice]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://marius-andrei.ro/?p=3619</guid>

					<description><![CDATA[<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/politica-externa-iuliu-maniu/">Politica externă a lui Iuliu Maniu</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<div class="vc_row wpb_row vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-12"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper"><div class="vc_row wpb_row vc_inner vc_row-fluid"><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-8"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Preşedintele Partidului Naţional, <a href="https://mariusandrei.ro/iuliu-maniu/"><strong>Iuliu Maniu</strong></a>, a urmărit şi militat în politica externă pentru participarea României în cadrul organizaţiei Societăţii Naţiunilor, preconizată în punctul 14 din „Declaraţia preşedintelui american Wilson” prin care se spunea în ianuarie 1918 că o asociaţie generală a naţiunilor trebuie creată în scopul <strong>garantării mutuale a independenţei politice şi integrităţii teritoriale atât a statelor mari, cât şi a statelor mici</strong>. Pactul Societăţii naţiunilor a făcut parte integrantă din tratatele de la Paris şi la 16 ianuarie 1920 a avut loc prima reuniune a Consiliului celor 44 de state constitutive a Societăţii Naţiunilor, din care făcea parte şi România.</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div><div class="wpb_column vc_column_container vc_col-sm-4"><div class="vc_column-inner"><div class="wpb_wrapper">
	<div  class="wpb_single_image wpb_content_element vc_align_center">
		
		<figure class="wpb_wrapper vc_figure">
			<div class="vc_single_image-wrapper   vc_box_border_grey"><img width="437" height="400" src="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Iuliu-Maniu1930.jpg" class="vc_single_image-img attachment-full" alt="" loading="lazy" srcset="https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Iuliu-Maniu1930.jpg 437w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Iuliu-Maniu1930-300x275.jpg 300w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Iuliu-Maniu1930-350x320.jpg 350w, https://mariusandrei.ro/wp-content/uploads/2017/03/Iuliu-Maniu1930-260x238.jpg 260w" sizes="(max-width: 437px) 100vw, 437px" /></div>
		</figure>
	</div>

	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: center;">Iuliu Maniu (negativ pe sticlă, fondul Iosif Berman)</p>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div><div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu a urmărit să armonizeze politica Ţării Româneşti cu politica marilor democraţii occidentale şi să promoveze bunele raporturi cu marii noştri aliaţi.</p>
<p style="text-align: justify;">România intrase încă din 1920/21 într-o alianţă regională de state, cunoscută sub numele de „Mica înţelegere” şi care urmărea statu-quo-ul după Pacea de la Paris prin apărarea graniţelor. Caracterul era evident politico-militar influenţat de politica puterilor occidentale şi îndreptat <strong>împotriva pericolului rusesc şi german</strong>. Viabilitatea acestui pact va fi până la declararea celui de al doilea război mondial.</p>
<p style="text-align: justify;">În contextul politicii europene, asistăm, în 1926, şi la crearea unui pact germano-sovietic ieşit din orchestrarea ministrului de externe sovietic Litvinov. Pe parcurs vom asista la manevrele acestui diplomat care va trata şi cu Franţa după 1932 reuşind să încheie pactul din 21 IX 1932 care a avut drept consecinţe: ieşirea Germaniei şi intrarea U.R.S.S.-ului în Societatea Naţiunilor, urmată de dublul asasinat, Louis Barthou (Franţa) şi regele Alexandru (Iugoslavia).</p>
<p style="text-align: justify;">Guvernul prezidat de Iuliu Maniu vine la putere pe <strong>10 noiembrie 1928</strong> în preziua declanşării crizei economice mondiale care va zgudui omenirea circa 4 ani. Şi în această perioadă s-a ocupat de punerea în aplicare a <strong>numeroaselor legi</strong> şi mai ales cu caracter economico-social, dar <strong>n-a neglijat nici perspectiva politicii externe</strong>.</p>
<p style="text-align: justify;">Iată cum prezintă Maniu această preocupare:</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">„De <em>aceea din primul moment am fost de părere </em><em>că realizându-se înfiinţarea Statelor naţionale Sud-Est </em><em>Europene, ele vor trebui să înfăptuiască în scurtă vreme </em><em>o puternică Confederaţiune Sud-Est Europeană cu </em><em>scopul de a forma o forţă comună si de a crea un </em><em>teritoriu economic unitar, păstrându-şi fiecare stat </em><em>suveranitatea sa, pentru a-şi asigura desfacerea </em><em>produselor lor în mod raţional. Mânat de convingerea </em><em>acestei inexorabile necesităţi, în primăvara anului 1924, </em><em>într-o conferinţă ţinută la Institutul social, am spus:</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>«Cred, din tot sufletul meu, că numai întronând în </em><em>ţara noastră un sistem de legalitate, moralitate şi de </em><em>libertate pentru toţi, ea va putea să dăinuiască. Cred, </em><em>nestrămutat, că idealul naţional, prin întregirea între hotarele de astăzi, nu este încă împlinit. Vai de naţiunea care nu este în stare să-fi fixeze noi fi noi ţinte nobile, idealuri măreţe, tot mai desăvârşite, demne de frământări, de lupte, de jertfe şi de martiri. Viitorul este al unităţilor mari sociale fi economice, fie că ele se numesc State, Confederaţiuni, în materie politică, cooperative sau întovărăfii, în materia economică.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Statul român, mai curând sau mai târziu va trebui </em><em>să facă parte din o astfel de unitate mare fi rolul lui în </em><em>această perspectivă va depinde de modul cum a ştiut </em><em>să se organizeze şi să se conducă până-n momentul </em><em>acelei noi fi mari prefaceri. De la destoinicia sa de azi şi de la măsura în care </em><em>va putea să-şi câştige autoritatea fi prestigiul, </em><em>încrederea fi respectul vecinilor săi fi ai lumii civilizate în viitor, va depinde dacă Statul român va fi un obiect </em><em>de târguiala, ori un factor hotărâtor, dacă va fi un centru </em><em>al formaţiunii grandioase ce va veni, ori îşi va târî viaţa </em><em>umilită – dacă o va mai avea – de pe o zi pe alta, din</em><em>graţia altora fi servind pe alţii.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Cred, şi trebuie să creadă întreg neamul </em><em>românesc, în măreaţa chemare a poporului românesc</em><em>de a deveni în aceste părţi ale lumii, de-a lungul Dunării </em><em>şi la Marea Neagră, centrul de gravitaţiune al unei </em><em>formaţiuni puternice, mondiale, compusă din State fi </em><em>popoare libere, în stare să-şi asigure existenţa lor naţională fi având forţe de a contribui la progresul </em><em>culturii, ordinei şi propăşirii veşnic ascendente al </em><em>civilizaţiei omeneşti…»”.</em></p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Consecvent acestui principiu, Iuliu Maniu imediat după preluarea puterii, <strong>s-a întâlnit cu un alt ctitor al Statului vecin, Polonia</strong>. Legaţi de destinul istoric, să scoată din robie ţările lor, la interval de 10 zile, în acelaşi an 1918, Iuliu Maniu şi marşalul losif Pilsudsky au discutat, la sfârşitul anului 1928, planul Confederaţiunii Sud-Est Europene, <strong>Maniu bucurându-se de simpatia şi atenţia vecinului polonez</strong>.</p>
<p style="text-align: justify;">România ducea o politică de apropiere faţă de Polonia. în 1926 reînnoise alianţa militară cu această ţară, fapt ce nu era bine privit de către URSS, iar acum Maniu încerca să se apropie de Polonia şi pe alte planuri.</p>
<p style="text-align: justify;">Problema româno-rusă pe chestiunea Basarabiei era vie, cu toate că prin protocolul din 1920 <strong>Franţa şi Anglia recunoscuseră autodeterminarea şi revenirea Basarabiei în sânul României</strong>. În schimb, Japonia şi Italia nu ratificaseră protocolul.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe 10 iunie 1926, Aristide Briand şi Diamandi (ministrul României la Paris) semnaseră tratatul de alianţă franco-român, în condiţiile în care preşedintele Raymond Poincare promisese acest lucru. Doar URSS era nemulţumită – <strong>tratatul încheiat confirma Basarabia ca pământ românesc</strong> – şi printr-o notă anunţa că aceasta putea conduce la- o ruptură a relaţiilor între Paris şi Moscova. În acest timp, România purta discuţii şi cu Italia în vederea încheierii unui tratat.</p>
<p style="text-align: justify;">Anul 1926 fusese un an politic foarte agitat, mai ales prin cererea Germaniei de a fi primită în Societatea Naţiunilor. Fuseseră discuţii furtunoase, Brazilia se retrăsese şi până la urmă tot Briand a reuşit să pună lucrurile la punct. Într-un discurs fulminant, în care arătase că în timp ce pământurile sunt încă îmbibate de sânge şi când popoarele care se înfruntaseră atât de crâncen erau pe cale să se întâlnească într-o adunare paşnică pentru a conlucra la desăvârşirea păcii, Briand se întreba cum este posibil să se pună obstacole? Şi încheia: <strong>„înapoi cu armele, cu mitralierele, cu tunurile şi să lăsăm loc discuţiilor, arbitrajului şi păcii”.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Iuliu Maniu, o dată venit la putere, a căutat pe planul politicii externe <strong>să facă politica ţării, nu una de partid</strong>. Această politică voia s-o continue şi s-o completeze <strong>în interesul integrării României în politica europeană</strong>. În declaraţia făcută după depunerea jurământului, Maniu a precizat:</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">„… <em>Vom menţine şi vom întări alianţele existente, </em><em>vom păstra şi vom cultiva legăturile de amiciţie actuale </em><em>şi vom căuta a stabili relapuni de bună vecinătate cu </em><em>statele dimprejur şi relaţii normale cu toate statele. Vom </em><em>uita ceea ce ne-a despărţit în trecut şi vom ţine seama </em><em>numai de ceea ce trebuie să ne unească în interesul </em><em>păcii şi al propăşirii omenirii. Politica externă fiind o politică esenţialmente o politică de pace, România îşi pune speranţele cele mai bune în Liga Naţiunilor.”</em></p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Şi, într-adevăr, primul act săvârşit de diplomaţii naţional ţără­nişti a fost <strong>aderarea la pactul </strong><em><strong>„Briand-Kellogg”</strong> </em>semnat de 15 state la Paris pe data de 27 august 1928 şi prin care se prevedea:</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;"><em>„Marile puteri declară solemn în numele </em><em>popoarelor că vor condamna recurgerea la război ca</em><em>mijloc de a rezolva diferendele internaţionale… că </em><em>reglementarea tuturor diferendelor sau conflictelor, </em><em>indiferent de orice origine ar fi şi care ar izbucni între </em><em>ele, vor fi rezolvate numai prin mijloace paşnice…”.</em></p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Ministrul de externe, G. G. Mironescu, după indicaţiile PNŢ-ului, a semnat pe 9 februarie 1929 „Protocolul de la Moscova” în care URSS, România, Polonia, Estonia, Letonia şi Lituania se angajau să-şi rezolve diferendele pe cale paşnică. Iniţiativa a fost susţinută de toate partidele.</p>
<p style="text-align: justify;">După semnarea acestui protocol, în februarie 1929, Preşedintele Consiliului de Miniştri s-a întreţinut cu Graig (ministrul ambasador al Angliei) şi cu Gabriel Puaux (ministru ambasador al Franţei) împreună cu ministrul de externe român, asupra unei acţiuni pe care intenţiona s-o inaugureze în vederea realizării unei Confederaţii Economice Sud-Est Europene. Ministrul Franţei îşi nota: <strong><em>„Iuliu Maniu m-a convins repede că iubea Franţa evocând </em><em>figurile mareşalului Franchet d’Esperey şi a generalului Berthelot… </em><em>era până în măduva oaselor un democrat ataşat unui ideal de </em><em>libertate, nepunând nimic deasupra binelui public, al cărui simplu slujitor se socotea…</em>„.</strong></p>
<p style="text-align: justify;">Cele două ţări au dat răspunsuri favorabile, încurajându-l pe Iuliu Maniu în planurile pe care şi le propunea.</p>
<p style="text-align: justify;">În cadrul Conferinţei Micii înţelegeri din 21 mai 1929 s-a încheiat „Actul general de conciliaţie, de arbitraj şi de reglementare juridică”, socotit ca o nouă contribuţie în domeniul pacificării şi consolidării organizaţiei regionale. Începându-se agitaţia revizionistă, şefii Marilor State Majore ale ţărilor din Mica înţelegere au întocmit un plan de apărare militară în cazul în care Cehoslovacia ar fi atacată de Ungaria singură sau împreună cu Germania.</p>
<p style="text-align: justify;">Urmarea vizitei mareşalului Iosif Pilsudski şi discuţiilor purtate cu Iuliu Maniu, în cursul lunii octombrie a sosit în România ministrul de externe polonez şi s-a semnat la Bucureşti „Tratatul deconciliaţiune şi arbitraj” prin care cele două ţări se supuneau procedurii hotărâte de Societatea Naţiunilor în caz de neînţelegeri. S-a mers şi mai departe cu strângerea relaţiilor între cele două ţări, încât, pe 27 martie 1931, la Geneva s-a semnat între Polonia şi România <strong>„Tratatul de garanţie”</strong> prin care îşi lua îndatorirea de arespecta şi menţine integritatea lor teritorială actuală şi independenţa politică în chip reciproc, în cazul în care s-ar vedea atacate fără provocare, dându-şi imediat ajutor şi sprijin.</p>
<p style="text-align: justify;">Acest tratat era prelungirea celui din 1926 şi automat se prelungea în viitor dacă nu se da un preaviz cu un an înainte de expirare.</p>
<p style="text-align: justify;">Datorită crizei economice mondiale, <strong>Iuliu Maniu s-a gândit să acţioneze pe plan internaţional</strong> şi iată ce a făcut (citat din Iuliu Maniu):</p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;"><em>„Am şi ajuns de acord asupra unui plan de pro­cedare, care deocamdată vrea să se mărginească la</em><em>acţiuni de informapuni diplomatice fi la o propagandă </em><em>ştiinţifică, socială si economică în opinia publică a </em><em>tuturor statelor interesate. în scurtă vreme însă lucrurile s-au precipitat în aşa măsură încât n-a mai fost nevoie </em><em>de această acţiune. S-au produs două evenimente de o </em><em>extremă importanţă: publicarea Memorandum-ului d-lui </em><em>Briand despre Confederaţiunea Statelor Europene si </em><em>eruperea crizei economice în Europa, care a pus în discuţia oficială a statelor marea problemă a Confederaţiunii şi a necesităţii inexorabile a unei înţelegeri economice între Statele Sud-Est Europene şi în general între Statele agrare. Sub impresiunea acestei necesităţi s-au produs: Conferinţa vamală de la Geneva (ianuarie 1930), înţelegerea economică a Miniştrilor de externe ai Micii Antante (ţinută în Cehoslovacia), Conferinţa delegaţilor din Iugoslavia, din Ungaria şi din România (tot în 1930 la Bucureşti).</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>La scurt timp după asta, are loc Conferinţa Agrară </em><em>de la Varşovia, la care în afară de statele sus­</em><em>menţionate iau parte: Bulgaria, Cehoslovacia, Letonia şi </em><em>Estonia. La 24 octombrie 1930 s-au întrunit la Belgrad </em><em>experţii exportului de cereale din Ungaria, Iugoslavia, </em><em>Polonia, Bulgaria şi România, iar în noiembrie 1930 s-a </em><em>întrunit Conferinţa economică de la Geneva şi mai </em><em>târziu Conferinţa grâului de la Roma.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Toate acestea s-au ocupat de criza statelor agrare </em><em>şi au găsit soluţii pentru asanarea ei. Aceste conferinţe </em><em>în concluziunile lor nu s-au fixat asupra ideii unei </em><em>confederaţiuni economice propriu-zise a statelor </em><em>respective, ci s-au mărginit la precizarea unor puncte privitoare la un sistem preferenţial şi de contingentare, </em><em>o foarte importantă colaborare a guvernului nostru şi în </em><em>special a d-lui Madgearu. în această stare de lucruri am </em><em>părăsit Preşedenţia Consiliului de Miniştri…</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Împrejurarea că între timp s-a ivit prin surprindere </em><em>acţiunea Germaniei pentru realizarea Anschluss-ului cu Austria mi-a dat bun prilej, în primăvara anului 1931, să </em><em>arăt domnilor Briand şi Tardieu, pe atunci Miniştrii </em><em>activi, domnului Barthou, actualul ministru de externe, </em><em>domnilor Chautemps şi Loucheur şi mai multor </em><em>conducători ai vieţii politice din Franţa, efectele </em><em>prejudicioase pe care le-ar putea avea Anschluss-ul în </em><em>ceea ce priveşte România şi politica internaţională în </em><em>Centrul şi în Sud-Estul Europei, şi de a ne arăta </em><em>convingerea că este o profundă greşeală din partea Marilor Puteri de a lua o atitudine pur negativă faţă de Austria, ci este necesar să se inaugureze neîntârziat o acţiune pozitivă pentru salvarea economică şi financiară a Austriei, care nu mai poate rezista greutăţilor imense.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Am arătat că în special Franţa trebuie să ia imediat </em><em>iniţiativa în privinţa aceasta. Am fost determinat în </em><em>această direcţie şi de faptul că în timp de două luni, cât </em><em>am stat la Viena, mi-am câştigat impresia hotărâtă că </em><em>industriaşii, agricultorii, profesioniştii şi mare parte a intelectualilor din Austria nu erau aderenţii Anschluss-ului. Am arătat mai departe că, în afară de Austria toate statele din Sud-Estul Europei şi în special cele agrare, împreună cu Ungaria, vor ajunge din ce în ce mai mult în situaţiuni insuportabile economice şi financiare, sub povara cărora se vor găsi în imposibilitatea de a satisface îndatoririle lor financiare interne şi externe şi vor fi expuse la grave nelinişti interne.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Ca soluţie practică, am susţinut ideea </em><em>Confederaţiei Economice Sud-Est Europene sau</em><em>deocamdată a statelor din bazinul Dunării. Am putut </em><em>constata cu satisfacţie că propunerile mele au găsit apreciere şi aprobare.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Ştiind însă foarte bine că o Confederaţie a </em><em>Statelor Sud-Est Europene şi a Statelor Dunărene nu </em><em>se poate face şi nu trebuieşte făcută fără asentimentul </em><em>şi colaborarea activă a Italiei şi în urma unei sugestiuni </em><em>primite prin d-l Madgearu, care se afla la Conferinţa </em><em>grâului la Roma, m-am hotărât să plec de la Paris la </em><em>Roma, pentru a cerceta pe d-l Musolini, a-i arăta </em><em>vederile partidului nostru şi a-i câştiga eventual </em><em>colaborarea în realizarea acestei idei în oarecare formă, </em><em>în drum spre Roma, am fost surprins de ştirea că </em><em>guvernul Mironescu, pe neaşteptate, a demisionat şi că </em><em>sunt reclamat acasă.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Astfel, a trebuit să ia sfârşit acţiunea mea concretă </em><em>pentru realizarea unei Confederaţiuni Sud-Est </em><em>Europene sau Dunărene”.</em></p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">Situaţia din ţară s-a degradat din cauza numirii unui guvern personal al regelui Carol II, sub conducerea lui lorga-Argentoianu, care a făcut numai greşeli pe plan extern dar şi pe plan intern, mergând până acolo încât funcţionarii publici nu au fost plătiţi timp de nouă luni. Prima încercare a regelui de a guverna fără partide, ci prin aşa zise coaliţii hibride a eşuat, făcându-l până şi pe Argentoianu să ajungă la concluzia: <strong>„… că nu se poate clădi nimic serios numai pe sprijinul coroanei”</strong> deşi acceptase punctul de vedere al acesteia de a conduce fără consultări politice şi fără negocieri spre a dovedi că este posibilă închiderea gurii partidelor politice. Experienţă dăunătoare pentru ţară, şi, spre nenorocire, Carol II nu a învăţat nimic, fiind preocupat de acum înainte numai, de această idee, de a găsi oameni care să accepte jugul lui.</p>
<p style="text-align: justify;">Pe plan extern în această perioadă s-au început discuţii la Riga pentru încheierea unei înţelegeri româno-ruse pe chestiunea neagresiunii, fără rezultat însă, deoarece ambasadorul tomoniakov, diplomatul rus voia să se menţioneze cel puţin în preambulul acordului că problema Basarabiei nu va fi luată în discuţie. România nu a fost de acord socotind rezolvată problema basarabiei prin plebiscitul din 1918. Problema înfiinţării înţelegerii economice a statelor dunărene, evidenţiată după cum am văzut de Iuliu Maniu, a fost inclusă în jplanul Tardieu, preşedintele Consiliului de Miniştri al Franţei, dar a împotrivirea Italiei şi Germaniei.</p>
<p style="text-align: justify;"><strong>Iuliu Maniu, readus la guvern în 20 octombrie 1932, relatează astfel:</strong></p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<p style="text-align: justify;">„… <em>Greutăţile imense ale tuturor statelor agrare şi </em><em>în special ale celor din bazinul Dunării, au dăinuit mai </em><em>departe şi Statele interesate au continuat opera lor de </em>a <em>găsi o soluţie oarecare… Ca urmare a acestei năzuinţi </em><em>s-a convocat şi s-a ţinut conferinţa de la Stresa şi pe </em><em>urmă Conferinţa Mondială de la Londra, care însă nu </em><em>au putut avea alte rezultate decât stabilirea la </em><em>Conferinţa de la Stresa, a unor principii şi directive </em><em>foarte interesante, foarte utile, fără posibilitea însă de a </em><em>putea fi puse până acum în aplicare. Drept urmare, </em><em>criza economico-financiară în întreg Sud-Estul Europei </em><em>continuă, simţind cu toţii, zi de zi, efectele ei sociale si </em><em>economice dezastruoase.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Venind a doua oară la guvern în 1932, toamna, </em><em>m-am decis a relua firul acţiunii pentru realizarea </em><em>Confederaţiunii Economice. în acest scop am plănuit să </em><em>iau contact, în cel mai scurt timp posibil cu statele </em><em>interesate şi cu Guvernul Italiei. în vederea acestui plan, </em><em>am fost de acord cu d-l Titulescu, care m-a onorat cu </em><em>colaborarea sa atât de preţioasă ca Ministru de externe, </em><em>ca acţiunea Micii înţelegeri să fie lipsită de orice nuanţă, </em><em>cât de palidă, de ascunziş contra Italiei şi Conferinţa Micii înţelegeri de la Belgrad să aibă timbrul unor cât mai bune sentimente faţă de Italia, ceea ce s-a şi întâmplat.</em></p>
<p style="text-align: justify;"><em>Tot în vederea acestui scop am plănuit ca </em><em>guvernul prezidat de mine, în timpul cel mai apropiat, să </em><em>ia contact personal la Roma, fie prin d-l Titulescu, fie prin mine, cu şeful Guvernului italian. Nu am realizat </em><em>acest plan, fiindcă, în ianuarie 1933, am fost nevoit din </em><em>nou să mă retrag de la Preşedenţia Consiliului, iar </em><em>realizarea lui ulterioară a fost îngreuiată de alte </em><em>evenimente survenite nu din vina noastră…”</em></p>

		</div>
	</div>
<div class="vc_empty_space"   style="height: 14px"><span class="vc_empty_space_inner"></span></div>
	<div class="wpb_text_column wpb_content_element " >
		<div class="wpb_wrapper">
			<div class="wpb_text_column wpb_content_element ">
<div class="wpb_wrapper">
<p style="text-align: justify;">În guvernarea naţional ţărănistă, în ceea ce priveşte politica externă, <strong>Iuliu Maniu şi-a urmat drumul drept</strong>, de la începutul vieţii lui de a lupta alături de Puterile care au susţinut <strong>eliberarea de sub sistemul asupritor al imperialismului austro-ungar</strong>. A continuat după întregirea ţării să rămână alături de democraţiile occidentale şi a militat la guvernare pentru constituirea de confederaţiuni de State în care fiecare naţiune să-şi păstreze independenţa. Guvernul condus de el a dus tratative cu toate ţările din Centrul şi din Sud-Estul Europei, referitor la tot felul de probleme legate de dezvoltarea economico-socială şi împotriva celor ce urmăreau agresiune şi revizuirea frontierelor.</p>
<p style="text-align: justify;">Politica sănătoasă, <strong>conformă cu interesele poporului român</strong>, după guvernarea lui a început să fie alterată de Statele ce s-au dovedit agresoare în scopul schimbării orânduirii existente şi care, şi-au găsit discipoli în sânul politicienilor români. Alţii s-au aruncat în jocul dictaturii personale începută de regele Carol II, joc de destrămare şi care a dus ţara la dezastru. După plecarea lui Iuliu Maniu de la guvernare au început şi pe plan internaţional ciocniri de interese în care oameni politici au fost asasinaţi, ţări agresate şi state dezmembrate sub <em>„lozinci” </em>demagogice de crearea unor noi ordini în omenire, sub imperiul forţelor nimicitoare.</p>
</div>
</div>
<div class="wpb_text_column wpb_content_element ">
<div class="wpb_wrapper">
<p style="text-align: right;"><strong>Sursa:</strong> Cicerone Ioniţoiu – Viața politică și procesul lui Iuliu Maniu, Vol. 1</p>
</div>
</div>

		</div>
	</div>
</div></div></div></div>
<p>Articolul <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro/politica-externa-iuliu-maniu/">Politica externă a lui Iuliu Maniu</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://mariusandrei.ro">Marius ANDREI</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://mariusandrei.ro/politica-externa-iuliu-maniu/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
